La 31 ianuarie 2012 CtEDO a pronunțat hotărârea Pîrnău și alții c. Moldovei (cererile nr. 37225/07, 7456/08 și 12244/08).
În aceste cauze reclamanți sunt Pîrnău Mihail, Cociorva Ionel și compania „RENAN” S.R.L. Urmare a intrării în vigoare a Protocolului nr. 14 CEDO, prezenta cauză a fost atribuită spre examinare unui comitet format din 3 judecători.
Toți cei trei reclamanți au obținut la nivel național hotărâri favorabile acestora. Aceste hotărâri au fost ulterior casate, în urma procedurilor de revizuire sau recursului depus peste termen.
Pîrnău Mihail – obiectul litigiului a constat în anularea unui contract prin care reclamantul a procurat acțiuni de la compania F. La 16 martie 2006 Curtea Supremă de Justiție a decis că contractul de vânzare cumpărare a fost valabil încheiat. La 25 septembrie 2009 Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire depusă de terțe persoane și a declarat nul acest contract. După ce CtEDO a comunicat Guvernului Moldovei plângerea reclamantului, printr-o decizie definitivă din 8 iulie 2010 a Curții Supreme de Justiție a fost admisă cererea de revizuire depusă de Procurorul General, a fost casată decizia din 25 septembrie 2009 și menținută decizia din 16 martie 2006. Curtea Supremă de Justiție a reținut că dreptul reclamantului la egalitatea armelor a fost violat, însă nu i-a acordat careva compensații.
Cociorva Ionel – obiectul litigiului a constat în acțiunea de încasare a prejdiciului pentru arsurile grave cauzate de la un șoc electric de la o companie de furnizare a energiei electrice. Hotărârea judecătoriei Orhei din 8 decembrie 2006, a fost menținută prin decizia finală a Curții Supreme de Justiție din 13 iunie 2007, prin care reclamantului i s-a acordat EUR 200,000 cu titlu de prejudiciu material și MDL 200,000 cu titlu de prejudiciu moral.
La 23 aprilie 2008 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul depus de compania de furnizare a energiei electrice împotriva deciziei din 8 decembrie 2006, a casat-o și a dispus încasarea în favoarea reclamantului a sumei de MDL 96,000 cu titlu de prejudiciu moral și material.
“RENAN” S.R.L. – obiectul litigiului a constat în anularea unui contract de arendă dintre compania reclamantă și Town Hall Chișinău în anul 1998. Prin decizia din 30 mai 2007 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă acțiunea de anulare a contractului de arendă. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 octombrie 2007 a fost admisă cererea de revizuire, casată decizia finală din 30 mai 2007 și dispusă reexaminarea cauzei. În urma redeschiderii procedurilor, la 30 aprilie 2008 Curtea Supremă de Justiție a anulat contractul de arendă din anul 1998 ca ilegal. După ce CtEDO a comunicat Guvernului Moldovei plângerea companiei reclamante, la 22 decembrie 2010 Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire a Procurorului General și a casat decizia din 30 aprilie 2008. Curtea Supremă de Justiție nu a constatat vreo violare a drepturilor companiei reclamante și nu i-a acordat vreo compensație.
Având în vedere faptul că cererile au un subiect similar, Curtea le-a comasat într-o singură hotărâre.
În fața Curții, reclamanții s-au plâns că în urma casării deciziilor definitive în favoarea lor, prin intermediul cererilor de revizuire și a recursului depus peste termen, le-a fost încălcat drepturile garantate de Art. 6 § 1 și Art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.
Curtea a notat că scopul procedurii de revizuire a fost, mai degrabă, de a obține o nouă examinare a cauzei, decât o procedură de revizuire, așa cum prevede legislația Republicii Moldova (Popov c. Moldova (nr. 2), nr. 19960/04, § 52, 6 decembrie 2005; Eugenia și Doina Duca c. Moldova, nr. 75/07, § 28-42, 3 martie 2009; Oferta Plus SRL c. Moldova, nr. 14385/04, § 86-112, 19 Decembrie 2006).
Mai mult ca atât, Curtea a reținut că legislația moldovenească prevede un termen limită de adresare cu recurs până a deveni o decizie definitivă. Astfel, Curtea a constatat o violare atunci când autoritățile au admis un recurs depus după expirarea termenului de prescripție (a se vedea mutatis mutandis Melnic c. Moldovei, § 41- 43; Istrate c. Moldovei, nr. 53773/00, § 53 – 55, 13 iunie 2006).
Având în vedere faptele prezentelor cauze, Curtea a reținut că nimic nu le diferențiază de practica Curții menționată mai sus. Curtea a constatat în consecință o violare a art. 6 § 1 CEDO în ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice.
În final, în ceea ce privește plângerea reclamanților de violare a dreptului la respectul bunurilor sale, Curtea a constatat, având în vedere jurisprudența sa constantă în această materie (a se vedea Popov nr. 2 c. Moldovei), că decizia autorității naționale de a casa o hotărâre definitivă prin care reclamanții au dobândit diverse posesii, le-a violat drepturile garantate de Art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO. Prin urmare, a existat de asemenea o violare și a acestei prevederi.
În fața Curții reclamanții au solicitat următoarele sume:
Pîrnău Mihail – EUR 500,000 cu titlu de prejudiciu moral; EUR 5,000 cu titlu de costuri și cheltuieli.
Cociorva Ionel – cu titlu de prejudiciu material a cerut executarea hotărârii din 8 decembrie 2006 a Judecătoriei Orhei.
RENAN S.R.L. – EUR 2, 036,069 cu titlu de prejudiciu material și EUR 25, 000 cu titlu de prejudiciu moral; EUR 3, 525 cu titlu de costuri și cheltuieli.
Curtea a acordat reclamanților următoarele sume:
Pîrnău Mihail – EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral;
Cociorva Ionel – EUR 201,300 cu titlu de prejudiciu material;
RENAN S.R.L. – EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 2, 000 cu titlu de costuri și cheltuieli.
