La 24 ianuarie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat Brega și alții c. Moldovei (cererea 61485/08).
În cauza Brega c. Moldovei, reclamanții, Ghenadie Brega, Anatolie Hristea-Stan, Gheorghe Lupușoru și Vasile Costiuc sunt cetățeni ai Republicii Moldova, născuți în 1975, 1959, 1969, 1960 și 1981, locuiesc în Chișinău. Ei sunt membrii Hyde Park, o organizație non-guvernamentală din Moldova.
Evenimentele din 27 martie 2008
La 27 martie 2008, Gh. Brega și al V. Costiuc au participat la o întrunire publică în Parcul Ștefan cel Mare din Chișinău cu ocazia aniversării reunificării Basarabiei cu România. La aproximativ 11:30, reclamanții au fost reținuți și duși la o secție de poliție, fiind acuzați de organizarea unei demonstrații neautorizate, opunere de rezistență la reținere și ultragierea colaboratorilor de poliție.
La 26 mai 2008, reclamanții au fost achitați pe toate capetele de acuzații, din motivul lipsei de dovezi.
Unul din reclamanți a formulat o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție care i-au reținut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acțiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.
Evenimentele din 22 aprilie 2008
La 22 aprilie 2008, a întrat în vigoare Legea privind întrunirile, potrivit căreia nu era necesară autorizație pentru întruniri spontane și pentru întruniri cu un număr redus de participanți. La aceeași dată, aproximativ la 10:40, Ghenadie Brega, Anatolie Hristea-Stan și Vasile Costiuc au organizat o demonstrație în fața reședinței Președintelui Republicii Moldova. Potrivit reclamanților, ei intenționau să-și exprime bucuria lor în legătură cu intrarea în vigoare a noii Legi și să încurajeze oamenii să se adune în mod liber. Câteva minute mai târziu, reclamanții au fost reținuți și duși la o secție de poliție. Ei au fost reținuți timp de câteva ore, fiind acuzați de organizarea unei demonstrații neautorizate, opunere de rezistență la reținere și ultragierea colaboratorilor de poliție.
Reclamanții au fost achitati pe toate capetele de acuzații, din motivul lipsei de dovezi.
Reclamanții au formulat o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție care i-au reținut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acțiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.
Evenimentele din 30 aprilie 2008
La 30 aprilie 2008, Televiziunea Națională a organizat o festivitate cu ocazia aniversării sale. Un membru al Hyde Park, O.B., care nu este un reclamant în acest caz, a încercat să protesteze împotriva cenzurii la Televiziunea Națională în fața sălii de concert în care a avut loc festivitatea. Acesta purta un banner cu inscripția „50 de ani de minciuni” și a fost însoțit de Ghenadie Brega, Anatolie Hristea-Stan, Gheorghe Lupușoru, unul din care filmând evenimentul.
Apropiindu-se de sala de concert, O.B. a fost înconjurat de un grup de ofițeri de poliție care i-au somat să părăsească teritoriul sălii de concert. O.B. și cei trei reclamanți au intrat într-un conflict verbal cu ofițerii de poliție și au refuzat să plece. Ei au susținut că au avut dreptul să protesteze și că acțiunile de poliție au fost ilegale. După câteva minute de dispută O.B. a fost atacat fizic de către o persoană îmbrăcată în civil. O.B. și reclamanții au solicitat ajutor din partea poliției și a strigat că atacul a fost provocat de către poliție. Ei au fost imediat reținuți și duși la o secție de poliție, fiind acuzați de organizarea unei demonstrații neautorizate, opunere de rezistență la reținere și ultragierea colaboratorilor de poliție.
La 18 iunie 2008 toți reclamanții și O.B. au fost achitați pe toate capetele de acuzații, din motivul lipsei de dovezi.
La o dată necunoscută, reclamanții a formulat o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție care i-au reținut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acțiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.
Evenimentele din 18 decembrie 2008
În decembrie 2008, Guvernul a decis să sărbătorească Crăciun în stil rus, la 7 ianuarie, și de a instala un pom de Crăciun în PMAN din Chișinău doar în ultimele zile din decembrie, astfel împiedicând sărbătorirea Crăciunului pe 25 decembrie de către adepții calendarului religios vestic.
În pofida acestei decizii, autoritățile locale din Chișinău, reprezentate de o majoritate politică diferită de cea a autorității centrale, au decis să instaleze un pom de Crăciun la mijlocul lunii decembrie și să organizeze sărbătorea cu ocazia Crăciunului în stil occidental. La 16 decembrie 2008 un camion ce transporta copacul de Crăciun municipal a fost oprit de poliție, iar copacul a fost confiscat.
În dimineața zilei de 18 decembrie 2008 membrii Hyde Park, inclusiv primul și al doilea reclamant, au încercat să organizeze o demonstrație de protest în fața Ministerului Afacerilor Interne, în scopul de a-și exprima atitudinea sa cu privire la a acțiunilor poliției. Primul reclamant a fost reținut în stradă în drum spre clădirea Ministerului de Interne, având un mic pom de Crăciun. El a fost dus la o secție de poliție și acuzat organizarea unei demonstrații neautorizate. Al doilea reclamant se afla la o stație de troleibuz, în timpul când un grup de ofițeri de poliție îmbrăcat în civil l-au forțat să urce într-un troleibuz și l-a lansat să plece câteva stații mai târziu.
La 18 decembrie 2008, primul reclamant a fost achitat pe capetele de acuzații, din motivul lipsei de dovezi.
La o dată necunoscută, reclamanții au formulat o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție care i-au reținut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acțiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.
Evenimentele din 3 februarie 2009
La 3 februarie 2009, primul reclamant a organizat o demonstrație de protest în fața Procuraturii Generale, împreună cu aproximativ douăzeci de participanți. Scopul demonstrației a fost de a denunța inacțiunea a Procuraturii Generale în legătură cu abuzurile de către poliție. Peste câteva minute după începerea demonstrației protestatarii au fost atacați de șapte bărbați mascați, care au început să-i bată, folosind și spray cu gaze lacrimogene la ei. Protestatarii s-au apărat și au reușit să imobilizeze doi atacatori. O patrulă de poliție din apropiere nu a intervenit pentru a pune capăt altercației dintre protestatari și atacatorii. Protestatarii au somat poliția și au solicitat sprijinul din partea forțelor de poliție care păzeau Procuratura Generala, însă fără nici un rezultat.
Potrivit reclamanților, organizatorii manifestației au depus o plângere penală în Biroul Procurorului General, însă, nici un rezultat. Reclamanții nu a putut proba că au depus plângerea respectivă, invocând că documentele relevante au fost ridicate de poliție în cadrul unei percheziții ilegale la sediul Hyde Park.
Guvernul a contestat faptul că reclamanții au depus plângere la Procuratura Generală, în ceea ce privește evenimentele din 3 februarie 2009.
În fața Curții, reclamanții s-au plâns de violarea art. 5 § 1 CEDO, invocând ca privarea lor de libertate era ilegală. De asemenea s-au plâns, în temeiul articolelor 10 și 11 CEDO, să au fost încălcate drepturile lor la libertatea de exprimare și libertatea de întrunire. În ceea ce privește evenimentele din 3 februarie 2009, primul reclamant s-a plâns în temeiul articolului 11 CEDO, că statul nu și-a onorat obligațiile sale pozitive pentru a proteja dreptul la libertatea de întrunire.
Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 5 § 1 CEDO, considerând că detenția reclamanților în legătură cu toate demonstrațiile, exceptând detenția celui de al doilea reclamant din 18 decembrie 2008 cade sub incidența Articolului 5 § 1 (c) din CEDO. Curtea a notat că reclamanții au fost arestați și acuzați de ultragierea colaboratorilor de poliție și opunere de rezistență la reținere. Din materialele video prezentate de reclamanți reiese cert că, după cum a fost confirmat de instanțele națioale care au achitat reclamanții, că acuzațiile respective sunt false și că ei nu au comis nimic din ceea de ce au fost acuzați. În aceste circumstanțe, și în absența “bănuielii rezonabile” în sensul Articolului 5 § 1 (c), Curtea a considerat că detenția reclamanților în baza acuzațiilor false că au opus rezistență și au ultragiat colaboratorii de poliție nu poate fi considerată legală în sensul art. 5 § 1 CEDO.
În ceea ce privește detenția celui de al doilea reclamant din 18 decembrie 2008, Curtea a notat că Guvernul nu a contestat că a avut loc o privare de libertate. Mai mult ca atât, în lumina practicii constante a Curții în această privință, ar apărea că situația reclamantului de fapt constituie o privare de libertate. De asemenea, Guvernul nu a prezentat nici o explicație a acțiunilor poliției și ar apărea că privarea de libertate nu cade sub incidența scopului a vreunei excepții a prevederii libertății persoanei în sub-paragrafele (a) – (f) din Articolul 5 din Convenție. Este adevărat că privarea de libertate a reclamantului a durat pentru o perioadă limitată de timp. Totuși, este aparent cert din materialele cauyei că intenția ofițerilor de poliție a fost să-l împiedice să i-a parte la demonstrație îndepărtându-l. Privarea de libertate a fost suficientă de lungă pentru a face imposibil ca reclamantul să atingă scopul să participe la demonstrație. Având în vedere contextul și circumstanțele particulare a cauzei Curte a consideta că privarea respectivă de libertate a fost ilegală și arbitrară.
În continuare, a constatat în unanimitate violarea art. 11 CEDO, considerând că arestarea reclamanților a constituit a „interferență din partea autorității publice” în dreptul la libertatea de întrunire. Această interferență ar însemna violarea Articolului 11, exceptând că e “prescrisă de lege”, are un scop legitim și este “necesară într-o societate demoractică” pentru a atinge acest scop. Curtea a notat că protestele reclamanților cu fost organizate în conformitate cu vechile și noile prevederi privind întrunirile, că au fost pașnice și nu au perturbat în nici un fel ordinea publică. Această concluzie este susținută de materialele video prezente în dosar și de concluziile instanțele naționale, care au achitat reclamanții. În aceste circumstanțe, interferența în dreptul la libertatea întrunirilor nu poate fi considerat ca una legală în sensul legislației naționale.
Având în vedere constatările în privința Articolului 11 din Convenție, Curtea a considerat că nu este necesar de a examina separat pretinsa violare a Articolului 10.
În ceea ce privește demonstrația din 3 februarie 2009, Curtea a declarat acest capăt din cerere ca inadmisibil, în temeiul Articolului 35 § 1 și 4 din Convenție.
Reclamanții au solicitat 10,000 Euro cu titlu de daune morale pentru primul reclamant, 5,000 Euro cu titlu de daune morale pentru fiecare din ceilalți reclamanți, și 1,600 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Curtea a acordat primului reclamantului 10,000 Euro cu titlu daune morale, 5,000 Euro cu titlu de daune morale pentru fiecare din ceilalți reclamanți, și 1,600 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de A. Postica, avocat din Chișinău.
