La 3 noiembrie 2011, CtEDO a pronunțat hotărârile Stog și alții c. Moldovei, (cererile nr. 6811/08, 6934/08, 9212/08 și 12199/08) și Norma S.R.L. c. Moldovei, (cererea nr. 38503/08).


***


În cauza Stog și alții c. Moldovei, reclamanții Irina Stog, Petru Rotundu, Vasile Nogai și Serghei Stog sunt foști angajați ai Ministerului Educației. Fiind concediați în perioada 2006 – 2007, dânșii au pornit acțiuni civile de restabilire la locul de muncă pretinzând concediere ilegală. Ulterior instanțele naționale au dispus restabilirea reclamanților și încasarea salariilor restante.


În fața Curții reclamanții s-au plâns că prin neexecutarea hotărârilor definitive în favoarea lor a fost încălcat dreptul de acces la instanță, art. 6 CEDO, precum și dreptul la respectul bunurilor sale, art. 1 din protocolul nr. 1 CEDO. Al treilea și al patrulea au mai invocat violarea art. 13 CEDO, deoarece nu au dispus de un recurs efectiv susceptibil de a remedia încălcările pretinse. În final, primul reclamant s-a mai plâns de un tratament discriminatoriu, contrar art. 14 CEDO, în exercitarea drepturilor sale.


Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 6 § 1 CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, precum și violarea art. 13 CEDO, în ceea ce privește al treilea și al patrulea reclamant.


În fața Curții reclamanții au solicitat:


– 22 424 MDL (aprox. 1 327 EUR), 25 459 MDL (aprox. 1 520 EUR), 63 234 MDL (aprox. 3 905 EUR) și 118 990 (aprox. 7 040 EUR) cu titlu de prejudiciu material. Aceste sume includ dobânzile de întârziere, precum și salariile pentru perioada cuprinsă între data hotărârii prin care s-a dispus restabilirea în funcție a reclamanților și data la care ordinele de restabilire au fost emise;


– 2 000 EUR, 2 500 EUR , 3 000 EUR și 3 200 EUR cu titlu de prejudiciu moral;


– 15 % din toate sumele acordate de CtEDO pentru orice prejudiciu, cu titlu de costuri și cheltuieli.


Curtea a acordat:


– primului reclamant, 1 600 EUR cu titlu de prejudiciu moral, 161 EUR cu titlu de prejudiciu material și 200 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli, plus orice sumă care ar putea fi percepută cu titlu de impozit;


– pentru al doilea reclamant, 1 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral, 294 EUR cu titlu de prejudiciu material și 200 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli, plus orice sumă care ar putea fi percepută cu titlu de impozit;


– pentru al treilea reclamant, 1 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral, 339 EUR cu titlu de prejudiciu material și 200 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli, plus orice sumă care ar putea fi percepută cu titlu de impozit;


– pentru al patrulea reclamant, 1 600 EUR cu titlu de prejudiciu moral, 285 EUR cu titlu de prejudiciu material și 200 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli, plus orice sumă care ar putea fi percepută cu titlu de impozit.


În fața Curții, reclamanții au fost reprezentați de către N. Ghenciu, avocat din Chișinău.


***


În cauza Norma S.R.L. c. Moldovei, reclamant este o societate cu răspundere limitată cu sediul în Chișinău.


La 18 martie 2005, compania reclamantă a încheiat un contract cu Î.S. „Calea Ferată din Moldova” prin care s-a efectuat proiectarea și a început construcția unei rețele transport de date prin fibră optică, pe segmentul frontiera de stat cu România – Ungheni – Chișinău. Unicul fondator al Î.S. „Calea Ferată din Moldova” este Guvernul Republicii Moldova. Conform contractului, compania reclamantă urma să furnizeze către Î.S. „Calea Ferată din Moldova”, la sfârșitul lucrărilor, un cablu de 8 fibre optice și să rețină dreptul de proprietate asupra unui alt cablu de 16 fibre.


Printr-o scrisoare din 26 mai 2006, Î.S. „Calea Ferată din Moldova” a cerut companiei reclamante sistarea lucrărilor începute în baza contractului. Printr-o scrisoare din 22 iunie 2006, Î.S. „Calea Ferată din Moldova” și-a motivat decizia făcând referire la interdicția impusă de procesul-verbal din 12 iunie 2006 al adunării comune a Miniștrilor Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor și Dezvoltării Informaționale. Conform acestui proces-verbal, autoritățile nominalizate recomandă Î.S. „Calea Ferată din Moldova” să întrerupă executarea contractului din cauza lipsei de reglementări din acest domeniu și din eventuala afectare a intereselor economice ale S.A. Moldtelecom, operatorul național de telecomunicații care aparține statului.


Compania reclamantă a contestat în judecată procesul-verbal din 12 iunie 2006. La 18 ianuarie 2008, Curtea de Apel Chișinău a admis acțiunea companiei reclamante, fiind anulat procesul verbal din 12 iunie 2006, Ministerul Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor al RM fiind obligat de a nu crea obstacole în executarea de către Î.S. „Calea Ferată din Moldova” a obligațiilor, stipulate în contractul din 18 martie 2005, iar Ministerul Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor al RM și Î.S. „Calea Ferată din Moldova”au fost obligate să procedeze imediat la executarea contractului. Prin decizia sa din 5 martie 2008, Curtea supremă de Justiție a menținut soluția instanței de apel.


Ulterior, Ministerul Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor al RM și Î.S. „Calea Ferată din Moldova” au depus o cerere de revizuire. La 14 aprilie 2008, directorul Î.S. „Calea Ferată din Moldova” a adresat o scrisoare prim-ministrului de atunci solicitând sprijinul juridic la examinarea cererii de revizuire. La 15 aprilie 2008, prim-ministrul a solicitat Ministerului Economiei și Ministrului Justiției, precum și Procurorului General al RM să acorde susținerea juridică necesară. La 16 aprilie 2008, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.


La 17 aprilie 2008, procurorul general al RM, acționând în interesele statului, a înaintat o acțiune de anulare a contractului din 18 martie 2005.


Printr-o încheiere din 22 mai 2008, Curtea de Apel Economică a dispus suspendarea lucrărilor prevăzute de contractul în cauză. La 12 iunie 2008, această încheiere a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție.


La 29 ianuarie 2009, examinând cauza în fond, Curtea de Apel Economică a declarat nul contractul din 18 martie 2005.


Ulterior, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârea instanței inferioare și a confirmat validitatea contractului.


La 19 noiembrie 2009, reprezentanții companiei reclamante și Î.S. „Calea Ferată din Moldova” s-au întrunit și au decis continuarea executării contractului din 18 martie 2005.


În fața Curții, compania reclamantă s-a plâns că prin neexecutarea hotărârilor din 18 ianuarie și 5 martie 2008 i-a fost încălcat dreptul său de acces la o instanță garantat de art. 6 § 1 CEDO, precum și dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.


Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.


Compania reclamantă a solicitat 6 071 857 EUR cu titlu de prejudiciu material, 10 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 4 000 EUR ci titlu de costuri și cheltuieli.


Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea a rezervat chestiunea cu privire la aplicarea art. 41 CEDO și a invitat părțile să prezinte în termen de 3 luni observațiile sale în scris cu privire la acest domeniu și să notifice dacă vor ajunge la vreun acord în acest sens.


În fața Curții, compania reclamantă este reprezentată de V. Berlinschi, avocat din Chișinău.