La data de 9 mai 2017 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publice
hotărârile Pădureț c. Moldovei și Rusiei și Eriomenco c. Moldovei și Rusiei.
În ambele cauze Curtea a considerat că Moldova și-a îndeplinit obligațiile
pozitive în privința reclamanților, care îi revin în temeiul articolului 1 din
Convenție, pe când Federația Rusă se face vinovată de încălcarea drepturilor
omului în regiunea transnistreană.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții, deși Moldova nu exercită controlul
efectiv asupra acțiunilor ”Republicii Moldovenești Nistrene” (”RMN”), acel fapt
că regiunea este recunoscută în sensul dreptului internațional public ca fiind
parte a teritoriului Moldovei, creează o obligație pentru Republica Moldova de a utiliza toate posibilitățile
juridice și diplomatice disponibile pentru a garanta beneficiul drepturilor și
libertăților declarate în Convenție pentru toți cei care locuiesc în această
regiune.
Totodată, Curtea și-a menținut constatările sale din Ilașcu și alții, Ivanțoc și alții,
Catan și alții și Mozer c. Moldovei
și Rusiei, în sensul că ”RMN” este capabilă să persiste și să reziste
eforturilor Moldovei și a comunității internaționale îndreptate spre
soluționarea conflictului și instaurarea democrației și a ordinii de drept în
regiune din cauza susținerii militare, economice și politice din partea Rusiei.
În aceste circumstanțe, un înalt grad de dependență a ”RMN” de sprijinul rusesc
relevă un indiciu indiscutabil că Rusia continuă să exercite un control efectiv
și o influență decisivă asupra ”autorităților RMN”.
În cauza Pădureț, reclamantului, un antreprenor din regiunea
transnistreană, în august 2010 în timp ce transporta marfă la o piață agricolă
din Dubăsari, i-a fost confiscat automobilul pe motiv că nu l-a înregistrat
conform ”normelor transnistrene”, fiindu-i aplicată și o amendă de 1.320 Euro. În
fața Curții reclamantul s-a plâns că confiscarea autoturismului și a mărfii și
impunerea unei amenzi constituie o ingerință ilegală în dreptul său de
proprietate, garantat de Articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenție. Curtea i-a
acordat reclamantului suma de 1.320 Euro cu titlu de prejudiciu material, 3.000
Euro cu titlu de prejudiciu moral și 2.000 Euro cu titlu de costuri și
cheltuieli, sume ce urmează a fi plătite de către Federația Rusă.
În cauza Eriomenco, reclamantul, un om de afaceri în regiunea
transnistreană, în martie 2011
a fost arestat și maltratat de către miliția
transnistreană și obligat să transmită partea sa dintr-o societate cu
răspundere limitată partenerului său de afaceri. Potrivit reclamantului, acesta
a fost deținut într-o celulă cu dimensiunile de 2,5 x 5 m împreună cu alte opt
persoane. Pe perioada detenției au fost interzise vizitele din partea membrilor
familiei, iar starea sa de sănătate s-a înrăutățit considerabil.
Invocând articolului 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns de condițiile
sale de detenție și de absența asistenței medicale. În sensul articolului 5,
reclamantul a pretins că privarea sa de libertate nu a fost efectuată conform
prevederilor legale și că instanțele care s-au pronunțat asupra arestării sale
nu au fost competente să o facă. De asemenea, el s-a mai plâns că deciziile
acestor instanțe nu au fost suficient de motivate. Invocând articolului 8,
reclamantul a afirmat că percheziția ilegală efectuată la domiciliul său și
sechestrarea lucrurilor sale, precum și refuzul autorităților din regiunea transnistreană
de a permite vizite membrilor familiei sale, i-a violat dreptul la respectarea
vieții private și de familie. În sensul articolului 34, reclamantul a pretins
că dreptul său la un recurs individual a fost încălcat de autoritățile din
regiunea transnistreană pe motivul imposibilității familiei sale de a comunica
cu dânsul și din cauza că avocatul său a fost în imposibilitatea de a accede la
dosarul său, inclusiv și la fișa medicală din izolatorul de detenție. Invocând
violarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plâns
de percheziționarea ilegală a domiciliului său și de transmiterea patrimoniului
său unor terțe persoane. Reclamantul s-a
plâns în final de lipsa unui recurs intern efectiv, în sensul articolului 13 din
Convenție.
Curtea i-a acordat reclamantului Eriomenco 119.755 Euro cu titlu de
prejudiciu material, 20.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 3.000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli; sume ce urmează
a fi plătite de către Federația Rusă.
Mai multe detalii la:
Pădureț c. Moldovei și Rusiei – http://old.lhr.md/news/530.html
Eriomenco c. Moldovei și Rusiei – http://old.lhr.md/news/531.html
Acest material este publicat
în cadrul proiectului “Contribuția la respectarea drepturilor omului în
Republica Moldova” implementat de Asociația Obștească ”Juriștii pentru Drepturile
Omului” cu sprijinul financiar acordat de Fundația Est-Europeană, din resursele
acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu
reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului
Suediei.
