În cauza Pădureț reclamantul este Dumitru Pădureț,
născut în 1983 și locuitor a satului Cocieri.
Faptele din speță, inclusiv conflictul din 1991-1992 din transnistria au
fost descrise în cauzele Ilașcu și alții, Catan și alții.
La 22 august 2010 reclamantul, fiind
antreprenor, transporta marfă la o piață agricolă din Dubăsari în „RMN”. El a
fost oprit de către două persoane care s-au prezentat ca ofițeri vamali a
„RMN”, care au confiscat autoturismul reclamantul și marfa din acesta pe motiv
că el a eșuat să înregistreze autoturismul. La 07 octombrie 2010 autoritatea
vamală a „RMN” a emis o decizie prin care a obligat reclamantul să plătească o
amendă de 1,320 Euro în schimbul autoturismului și mărfii. Reclamantul a
achitat amenda.
Între timp reclamantul s-a plâns autorităților din Republica Moldova despre
confiscarea autoturismului și a mărfii. La 09 septembrie 2010 Procuratura
Dubăsari a pornit o cauză penală și au fost anunțate în căutare cîteva
persoana. Totuși în 2014 urmărirea penală a fost suspendată.
În fața Curții reclamantul s-a plâns că confiscarea autoturismului și a
mărfii și impunerea unei amenzi constituie o ingerință ilegală în dreptul său
de proprietate, garantat de Articolul 1 din Protocolul Adițional.
Curtea a notat că părțile nu au
disputat faptul că autoturismul și marfa reclamantului constituiau o posesie în
sensul Articolului 1 Protocolul Adițional la Convenție. În continuare ea a
notat că de asemenea nu a fost disputat că autoturismul și marfa au fost
confiscate de autoritățile „RMN” și că reclamantul a fost obligat să plătească
o amendă.
În ceea ce privește legalitatea ingerinței, nu există nimic să permită
Curții să constate că a existat o bază legală pentru imixtiunea în drepturile
reclamantului garantat de către Articolul 1 Protocolul Adițional la Convenție.
În aceste circumstanțe, Curtea a concluzionat că potrivit legislației naționale
ingerința era ilegală și corespunzător a existat o violare a Articolului 1
Protocolul Adițional la Convenție.
În continuare Curtea a examinat dacă Republica Moldova și-a onorat
obligațiile sale pozitive de a întreprinde măsuri corespunzătoare și eficiente
pentru a proteja drepturile reclamantului.
Urmând concluziile din cauza Mozer Curtea a concluzionat că Republica
Moldova și-a onorat obligațiile sale pozitive față de reclamant și că nu a
existat o violare a Articolului 1 Protocolul Adițional la Convenție de către
Republica Moldova.
În ceea ce privește responsabilitatea Federației Ruse, Curtea a notat că nu există dovezi că persoane ce ar
fi acționat din numele Federației Ruse ar fi participat direct în acțiuni
contra reclamantului.
Cu toate acestea, Curtea a stabilit că Rusia exercita control efectiv
asupra „RMN” în perioada de referință. În lumina acestei concluzii și în
conformitate cu jurisprudența Curțiii, nu este necesar de a determina dacă
Rusia exercită control detaliat asupra politicilor și acțiunilor administrației
locale. Grație susținerii continui militare, economice și politice a „RMN”,
care altfel nu putea supraviețui, este antrenată responsabilitatea Rusiei în
ceea ce privește încălcarea drepturilor reclamantului.
În concluzie, și urmare a constatării faptului că drepturile reclamantului
garantate de Articolul 1 Protocolului 1 la Convenție, Curtea a concluzionat că
a avut loc violarea acestui articol de către Federația Rusă.
Reclamantul a cerut 1320 Euro cu titlu de prejudiciu material, 8,000 Euro
cu titlu de prejudiciu moral și 3,600 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Curtea a acordat reclamantului suma de 1320 Euro cu titlu de prejudiciu
material, 3,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 2,000 Euro cu titlu de
costuri și cheltuieli.
