Petrenco și alții c. Moldovei (cererile nr. 6345/16, 52055/16, 52063/16, 52133/16, 52171/16, 52179/16, 52189/16)
Reclamanții sunt șapte cetățeni moldoveni, și anume Grigore Petrenco, Alexandr Roșco, Mihail Amerberg, Oleg Buznea, Pavel Grigorciuc, Andrei Druzi și Vladimir Jurat. Ei s-au născut între 1974 și 1990 și locuiesc în Chișinău, Baden-Baden, Cahul și Mereni. În perioada de referință ei au fost membrii și simpatizanții unui Partid de opoziție: Casa noastă – Moldova.
Cauza vizează organizarea de către reclamanți și participarea la o demonstrație la 06 septembrie 2015 în centrul Chișinăului, cerând demisia Procurorului General. Ei au fost arestați în cadrul demonstrației și eliberați în arest la domiciliu în februarie 2016. În aprilie 2016 arestul la domiciliu a fost schimbat în control judiciar. Procedurile penale împotriva lor pentru participarea în dezordini în masă sunt încă pendinte.
Invocând Articolul 5 §§ 1, 3 și 4, dreptul la libertate și siguranță, reclamanții s-au plâns că privarea lor de libertate a fost arbitrară și ilegală, argumentând că nu existau dovezi în susținerea acuzației precum că demonstrația a fost violentă. Invocând Articolul 11, libertatea de întrunire şi de asociere, ei, de asemenea, s-au plâns că li s-a interzis participarea la întruniri publice la eliberarea acestora sub control judiciar în aprilie 2016.
Examinând înregistrările video a demonstrației din 06 septembrie 2015 din dosar, Curtea a notat că acuzațiile privind comportamentul violent al reclamanților sunt în totalitate inconsistente imaginilor din aceste înregistrări; demonstrația în general și reclamanții erau pașnici. De asemenea, ea a notat că un judecător de la Curtea de Apel și-a exprimat opinia disidentă că demonstrația era pașnică; etc.
Corespunzător Curtea a concluzionat că acuzația de participare în dezordini în masă împotriva reclamanților nu s-a bazat pe o bănuială rezonabilă și corespunzător nu putea fi considerată ca legală și lipsită de arbitrariu în sensul Articolului 5 § 1 din Convenție. Ea a considerat că nu este necesar să examineze separat capetele din cerere privind violarea Articolului 5 § 3 și 4 din Convenție.
În continuare Curtea a constatat violarea Articolului 11 din Convenție, constatând nu a existat nici o bază legală pentru limitarea drepturilor reclamanților de a participa la întruniri.
Curtea a acordat reclamanților în total suma de 63,750 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 4,000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către V. Vieru și N. Hriplivîi, avocați din Chișinău.
