Foto: www.echr.coe.int

 

Reclamantul este o companie înregistrată în Republica Moldova.

Urmare a unei dispute legate de un contract cu o companie terță, compania reclamantă a obținut, la 10 decembrie 2007, a hotărâre definitivă privind încasarea de la o altă companie a sumei de 153,612.44 lei.

În pofida numeroaselor adresări a companiei reclamante către autoritatea competentă de executarea hotărârilor judecătorești, nu au fost întreprinse măsuri pentru executarea hotărârii.

După adoptarea Legii nr. 87, compania reclamantă a inițiat proceduri judiciare solicitând recunoașterea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 10 decembrie 2007 grație omisiunii statului de a întreprinde măsuri pentru executarea acestea. Compania reclamantă, de asemenea, a cerut compensarea prejudiciului material, în particular cuantumul prevăzut de hotărârea judecătorească și dobânda de întârziere.

La data de 19 iulie 2012 judecătoria Rîșcani a admis parțial acțiunea companiei reclamantului, a constatat responsabilitatea statului pentru neexecutarea hotărârii respective, obligând statul să plătească reclamantului suma de 153,612 lei și a respins pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere.

La data de 15 noiembrie 2012 Curtea de Apel Chișinău a admis parțial apelul declarat de stat și a anulat hotărârea în partea încasării în folosul reclamantului a prejudiciului, considerând că din moment de debitor în procedurile de executare este o companie privată, statul nu trebuie să plătească datoria prevăzută de hotărâre.

La data de 20 iulie 2015 urmare a unor proceduri penale inițiate de compania reclamantă împotriva companiei debitoare, ultima a executat hotărârea din 10 decembrie 2007 și a plătit suma de 153,454 lei.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 6 § 1 din Convenție și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, notând că instanțele naționale au recunoscut violarea drepturilor companiei reclamante la executarea în termen rezonabil a hotărârii favorabile. Cu toate acestea, concluzionând astfel, instanțele naționale au omis să acorde companiei reclamantului compensații. De asemenea, constatând omisiunea autorităților de executare a hotărârii definitive favorabile reclamantului, instanța de recurs a respins solicitarea companiei reclamante de compensare a prejudiciului material suferit. Hotărârea din 10 decembrie 2007 a fost executată, eventual, pentru alte motive decât procedurile inițiate în temeiul Legii nr. 87, iar compania reclamantă nu și-a recuperat dobânzile de întârziere pentru executare tardivă.

Curtea a acordat companiei reclamante suma de 5,000 Euro cu titlu de prejudiciu material.

În fața Curții compania reclamantă a fost reprezentată de către S.Bodișteanu, avocat din Chișinău.