Foto: https://www.echr.coe.int

 

Refuzul de a elibera pașaportul pe motivul unor datorii neplătite: violare a Convenției

În hotărârea Curții de la Strasbourg în cauza Victor Rotaru c. Moldovei, cererea nr. 26764/12, s-a constatat în unanimitate, că a avut loc violarea Articolului 2 din Protocolul nr. 4, libertatea de circulație.

Cauza vizează refuzul autorităților naționale, pentru o durată de mai mulți ani, de a elibera reclamantului pașaportul, pe motiv că acesta a eșuat să plătească o datorie unei bănci.

Curtea a notat că autoritatea respectivă a refuzat să elibereze reclamantului pașaportul după ce a constatat că singura condiție impusă de lege a fost întrunită, și anume neachitarea unei datorii.

Nu era specificată durata interdicției de a obține pașaport și aparent niciodată nu a fost revizuită proporționalitatea măsurii respective.

Legislația națională, după cum a fost aplicată în speță, nu a oferit reclamantului suficiente garanții procedurale pentru a preveni riscul abuzului din partea autorităților, și că reclamantul a fost lipsit de protecția necesară împotriva arbitrariului impus de supremația legii într-o societate democratică.

Curtea a acordat reclamantului suma de 3,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral.

Inspectarea unui depozit și a curții casei este ilegală: violarea dreptului la respectul locuinței

În hotărârea Curții de la Strasbourg în cauza Bostan c. Moldovei, cererea nr. 52507/09, s-a constatat, în unanimitate, că a avut loc violarea Articolului 8, dreptul la respectul vieții private și de familie, din Convenție.

Cauza vizează inspectarea de către poliție a curții casei reclamanților și a depozitului adiacent, în absența acestora, dar cu acordul unui membru din familie.

O chestiune principială a fost întrebarea dacă cele inspectate de poliție pot fi caracterizate ca locuință în sensul Articolului 8 din Convenție. Curtea a constatat că curtea și depozitul inspectate pot fi considerate ca locuința reclamanților în sensul Articolului 8 din Convenție, din moment ce acest teritoriu nu era deschis pentru public, folosit în scopuri pur profesionale sau separat de restul casei.

În lipsa unei autorizări prealabile din partea unui judecător sau vreun control a măsurilor de investigație la o fază ulterioară, după cum este prevăzut de legislația națională, reclamanții nu au beneficiat de garanții procesuale suficiente pentru a preveni riscul abuzului din partea autorităților. Corespunzător ingerința în drepturile reclamanților la respectul locuinței sale nu a fost “prevăzută de lege”.

Curtea a acordat reclamantului suma de 1542,44 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Folosirea operelor de artă de către Banca Națională a Moldovei, fără a plăti royalty, a încălcat dreptul de proprietate a reclamantei

În hotărârea Curții de la Strasbourg în cauza AsDac c. Moldovei, cererea nr. 47384/07, s-a constatat în unanimitate, că a avut loc violarea Articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1, protecția proprietății.

Cauza a vizat folosirea de către BNM pe noile monede a operelor de artă create de noi membri ai asociației reclamante, fără a plăti drepturile de autor. Ea a vizat chestiuni privind calitatea de victimă și respectul proprietății.

Curtea, inițial, a concluzionat că asociația reclamantă poate pretinde calitatea de victimă în acest caz; notând că BNM a folosit operele de artă respective fără a avea vreun contract scris cu autorii sau asociația reclamantă și fără a avea vreun acord privind remunerarea. Corespunzător ingerința nu a fost “prevăzută de lege”.

Deprivarea de proprietate fără nici o plată a unei sume rezonabile privind valoarea lor în mod firesc constituie o ingerință disproporționate și lipsa totală a compensației poate fi considerate ca justificată doar în circumstanțe excepționale. Nici instanțele naționale și nici Guvernul nu s-au referit la careva circumstanțe excepționale care ar putea justifica lipsa totală a compensației și Curtea nu a văzut nici un motiv convingător de ce operele de artă respective trebuiau a fi folosite în modul respective. În consecință, ingerința invocată de reclamant a impus o sarcină disproporționată și excesivă și o balansare echitabilă dintre protecția dreptului la respectul proprietății și interesul general vizat.

Curtea a acordat asociației reclamante suma de 3,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral.