CtEDO: Mitropolia Basarabiei și Exarhatul Plaiurilor Parohia Nașterii Maicii Domnului din Mihalașa c. Moldovei, cererea nr. 65637/10, încălcarea principiului securității raporturilor juridice
Reclamanții în această cauză sunt Mitropolia Basarabiei și Exarhatul Plaiurilor Parohia Nașterii Maicii Domnului din Mihalașa.
La 20 octombrie 2005, Parohia a inițiat o acțiune în cadrul unei proceduri necontencioase (procedură specială) și a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui teren de 0,30 ha, situat în Mihalașa, pentru a finaliza construcția unei biserici.
Prin hotărâre din 20 octombrie 2005, judecătoria Telenești a admis acțiunea. Instanța a recunoscut dreptul de proprietate al Mitropoliei asupra parcelei de teren revendicate. Nefiind contestată, hotărârea a devenit definitivă, la data de 4 noiembrie 2005. Potrivit reclamanților, Legea nr. 979 din 24 martie 1992 privind cultele, în vigoare în perioada de referință, nu era explicită în privința dreptului de proprietate a primului reclamant – ca și cult, și pentru al doilea reclamant – ca membru al cultului respectiv.
În data de 6 februarie 2006, terenul a fost înregistrat la Oficiul Teritorial Cadastral Telenești sub numărul 8501230080. La 24 februarie 2006, Consiliul Local Telenești a eliberat certificatul de urbanism primului reclamant, cu titlu de proprietate pe parcelă în cauză. Pe 21 martie 2006, al doilea reclamant a obținut un certificat de urbanism, pentru construcția bisericii.
La 25 august 2009, preotul V.A. al parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Mihalașa și alți 259 enoriași, credincioși ai Bisericii Ortodoxe din Moldova (Biserica Ortodoxă de pe lângă Patriarhia Moscovei), Primăria Telenești și Parohia Nașterea Maicii Domnului din Mihalașa au solicitat anularea titlului menționat și recunoașterea dreptului de proprietate al acestora. Printr-o încheiere din 25 septembrie 2009, judecătoria Telenești a scos cererea de pe rol, pe motiv că nu a fost respectată procedura prealabilă.
Prin scrisoarea din 19 octombrie 2009, Primăria Telenești a informat preotul V.A. că terenul în litigiu este proprietatea Mitropoliei Basarabiei, în baza hotărârii judecătoriei Telenești din 20 octombrie 2005, iar Primăria nu avea competență pentru a reconsidera decizia.
La 18 noiembrie 2009, V.A., în numele parohiei „Adormirea Maicii Domnului”, a depus o cerere de revizuire a hotărârii din 20 octombrie 2005. El și-a justificat cererea prin faptul că drepturile lor ar fi fost afectate de adoptarea hotărârii în cauză și faptul că nu au fost chemați la proces. El a susținut că a aflat de această hotărâre în 2009, fără a specificată data exactă.
La 22 ianuarie 2010, judecătoria Telenești a declarat inadmisibilă cererea de revizuire din cauza absenței motivelor de revizuire, potrivit articolului 449 din Codul de procedură civilă, pe motiv că admiterea cererii ar constitui o încălcare a principiului securității juridice și a articolului 6 din Convenție. V.A a făcut recurs prin reiterarea argumentelor invocate în cererea inițială. În apărarea sa, cel de-al doilea reclamant a susținut că cererea de revizuire nu este întemeiată și tardivă.
La 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Bălți a admis recursul lui V.A., în temeiul articolului 449 literele (b) și (c) din Codul de procedură civilă, a anulat hotărârea din 20 octombrie 2005 și a dispus reexaminarea cazul, menționând că au fost descoperite noi circumstanțe esențiale.
Curtea de Apel a făcut referire la Certificatul nr. 421, din 7 iunie 2002, prezentat de V.A., în cadrul audierii care atestă înregistrarea parohiei „Adormirea Maicii Domnului”, ca membru al Bisericii Ortodoxe din Moldova. Certificatul în cauză purta ștampila Oficiului Cadastral Teritorial Telenești, care atestă înregistrarea parohiei „L’Assomption de la Vierge” cu numărul 8901233028. Curtea de Apel a constatat că certificatul în cauză arată că proprietarul terenului în litigiu a fost parohia „Adormirea Maicii Domnului”. Ea a menționat că această probă nu ar fi putut fi prezentată în fața instanțelor, deoarece V.A. nu a participat la procesul inițial. În sfârșit, Curtea de Apel Bălți a menționat că termenul legal de trei luni, pentru depunerea cererii de revizuire, a fost respectat de către V.A., întrucât a aflat despre hotărârea din 20 octombrie 2005 abia în octombrie 2009. Nu s-a făcut nicio referire că hotărârea în cauză a fost înregistrată la Oficiul Teritorial Cadastral Telenești, la 6 februarie 2006.
După examinarea cauzei, printr-o încheiere din 28 septembrie 2010, judecătoria Telenești a încetat procedura intentată în baza acțiunii formulate de cel de-al doilea reclamant, pe motiv că litigiul trebuie examinat în cadrul unei proceduri contencioase. La 11 octombrie 2010, a fost contestată încheierea respectivă la Curtea de Apel Bălți, însă rezultatul nu este cunoscut.
În speță, Curtea a constatat că reclamanții au avut o hotărâre definitivă în favoarea primului reclamant, din 20 octombrie 2005, și care a fost anulată în urma admiterii cererii de revizuire a V.A. Cererea de revizuire a fost depusă la 18 noiembrie 2009, reclamantul susținând că drepturile sale au fost afectate de adoptarea hotărârii în cauză și că nu a fost chemat la proces. Cu toate acestea, Curtea a constatat că legislația națională, la momentul respectiv, nu a oferit un astfel de temei de revizuire. Din textul cererii de revizuire nu rezultă că a fost invocat un alt motiv. Mai mult, judecătoria Telenești a respins cererea de revizuire, pe motiv că nu conținea niciun motiv prevăzut de articolul 449 din Codul de procedură civilă.
În continuare, Curtea a observat că decizia Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2010 a reținut ca temei de revizuire certificatul nr. 421 din 7 iunie 2002, care atestă înregistrarea parohiei „L’Assomption de la Vierge”, ca membru al Bisericii Ortodoxe din Moldova și care purta ștampila cadastrului de înregistrare sub numărul 8901233028. Curtea de Apel Bălți a considerat că acest certificat confirmă dreptul de proprietate al parohiei „Adormirea Maicii Domnului” cu privire la terenul în litigiu și constituie, așadar, o nouă circumstanță care să justifice revizuirea cauzei.
Curtea observă că, potrivit legislației și practicii naționale, rezultă că numai faptele noi, care sunt de o importanță esențială pentru caz, pot justifica revizuirea procesului. Certificatul prezentat ca un fapt nou în cazul de față se referă aparent la o altă proprietate imobiliară, deoarece are un alt număr cadastral decât parcela de teren în litigiu. În același timp, decizia Curții de Apel Bălți nu conține nicio explicație în acest sens și nu conține informații cu privire la relevanța și importanța acestui „fapt nou” pentru soluționarea cauzei. Prin urmare, Curtea nu a putut reține că certificatul în cauză a fost o dovadă autentică nouă, care ar fi avut o importanță esențială pentru soluționarea cauzei.
În final, Curtea a observat că, în ceea ce privește respectarea termenului de trei luni pentru depunerea cererii de revizuire, Curtea de Apel Bălți a considerat că acesta a fost respectat, din momentul în care V.A. a aflat de hotărârea în litigiu abia în octombrie 2009. Cu toate acestea, Curtea a observat că această hotărâre a fost înregistrată în Registrul bunurilor imobiliare, la 6 februarie 2006. Decizia Curții de Apel nu conține nicio informație privind imposibilitatea lui V.A. și a parohiei „Adormirea Maicii Domnului” de a consulta registrul, în ciuda invocării exprese a acestui argument de către al doilea reclamant.
Având în vedere circumstanțele cauzei și argumentele prezentate de părți, Curtea a considerat că procedura de revizuire în cauză a fost un veritabil „apel deghizat”, al cărui scop era acela de a obține o nouă examinare a cazul, în loc de o procedură de revizuire autentică, așa cum prevăd dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă (a se vedea, mutatis mutandis, Jomiru și Crețu împotriva Republicii Moldova, nr. 28430/06, § 35, 17 aprilie 2012 ).
În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a anulării hotărârii definitive din 20 octombrie 2005.
Curtea a acordat reclamanților suma de 2,000 de Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1,760 de Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
În fața Curții reclamanții au fost reprezentați de către Postica A., avocat din Chișinău.
