La 17 mai 2016,
CtEDO a pronunțat hotărârea Norma S.R.L. c. Moldovei,
(cererea nr. 38503/08), satisfacția echitabilă.
***
Prin hotărârea principală, Curtea a constatat
în unanimitate violarea art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, urmare
a neexecutării hotărârilor din 18 ianuarie și 5 martie 2008. La acea dată, chestiunea privind satisfacția echitabilă
nu era gata pentru soluționare și a fost rezervată pentru o hotărâre separată.
Compania
reclamantă inițial a solicitat 6 071 857 EUR cu titlu de prejudiciu material,
10 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 4 000 EUR cu titlu de costuri și
cheltuieli.
Mai târziu,
compania și-a concretizat suma necesară pentru satisfacerea prejudiciilor
suportate. Astfel, compania reclamantă a solicitat 7 171 653 EUR cu
titlu de prejudiciu material, această suma fiind compusă din venitul estimat și
din dobânzile de întârziere aferente acestuia. Totodată, această sumă s-a bazat
pe un raport financiar elaborat de Centrul Național de Expertize Judiciare de
pe lângă Ministerul Justiției, considerând perioada octombrie 2006 – octombrie
2009 și dobânzile de întârziere calculate de la 1 noiembrie 2009 la 31 ianuarie
2012.
Reclamantul a
pretins, de asemenea, 10 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit
din cauza blocării activității sale pentru o perioadă mai mare de patru ani.
Guvernul a
considerat că nu există o legătura de cauzalitate dintre încălcările Convenției
constatate și prejudiciul material invocat precum și că reclamantul a furnizat
Curții o evaluare cu tentă speculativă. În ceea ce privește prejudiciul moral
solicitat, Guvernul a considerat că această sumă este excesivă și nefondată.
Curtea a notat
că suma prejudiciului material pretins de către reclamant constă din venitul,
adică potențialul financiar pe care l-ar fi înregistrat dacă nu i-ar fi fost
întreruptă activitatea și dobânzile de întârziere ale acestuia. Prin urmare și
având în vedere faptul că performanța unei societăți comerciale depinde de mai
multe variabile, Curtea a considerat că nu poate să dea o apreciere
rezultatelor activității reclamantului în lipsa încălcărilor și nici să i-a în
considerare beneficiul total pe care l-ar fi putut obține în cazul în care
operațiunile companiei ar fi continuat în mod normal. Prin urmare, Curtea a
respins solicitarea reclamantului în ce privește suma prejudiciului material.
În ceea ce
privește prejudiciul moral, Curtea a admis că reclamantul a suferit un
prejudiciu moral ca urmare a încălcărilor constatate în hotărârea principală și
în mod echitabil, i-a acordat 1 200 EUR cu acest titlu.
În privința
costurilor și cheltuielilor suportate și solicitate de compania reclamantă (4
253 EUR), sumă care conform datelor companiei, reprezintă cheltuielile
efectuate pentru întocmirea rapoartelor financiare privind pagubele materiale
care le-a suferit, Guvernul a considerat că această sumă este neîntemeiată și
excesivă, iar Curtea a notat că un reclamant are dreptul la rambursarea
costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care se stabilește că ele au
fost necesare și mențin caracterul rezonabil al ratei lor.
Astfel, având în
vedere că prejudiciul material nu a fost acceptat, s-a considerat, de asemenea,
că și această sumă trebuie să fie respinsă.
Într-un final,
Curtea a hotărât de a obliga Republica Moldova la plata a 1 200 EUR cu titlu de prejudiciu moral suportat de către
reclamant și de a respinge celelalte solicitări de satisfacții echitabile.
În fața Curții,
compania reclamantă este reprezentată de V. Berlinschi, avocat din Chișinău.
