La 26 ianuarie 2012, în cadrul unei conferințe de
presă anuale, dl Nicolas Bratza, președintele Curții Europene a Drepturilor
Omului, a făcut public raportul de activitate al Curții pentru anul 2011.
Potrivit acestui raport, în anul 2011, CtEDO a
pronunțat 1,157 de hotărâri pe marginea a 1,511 de cereri, în total fiind
soluționate 52,188 de cereri.
Mai mult de o treime din hotărârile pronunțate de
CtEDO în 2011 vizează patru State membre a Consiliului Europei: Turcia (174),
Rusia (133), Ucraina (105) și Grecia (73). În 85% din cazuri Curtea a constatat
cel puțin o violare a Convenției de către Statul pârât.
La 01 ianuarie 2012 aproximativ 151,600
de cereri erau pendinte în
fața unui organ decizional. Mai mult de jumătate din aceste cereri au
fost înaintate împotriva a patru State membre: Rusia, Turcia, Italia și
România. Moldova fiind printre primele 8 țări cu cele mai multe
cereri depuse la Curte,
în comparație cu anul 2010 descreșterea fiind cu o poziție.
Conform raportului Curții, la data de 01 ianuarie 2012,
4,250 de cereri pendinte (2.8%) erau îndreptate împotriva Moldovei.
În 2011, 1025 de cereri împotriva Moldovei au fost
alocate unui organ decizional (945 de cereri în anul 2010), 550 de cereri au
fost declarate inadmisibile sau au fost scoase de pe rolul Curții (434 de
cereri în anul 2010).
După numărul de
cereri înregistrate în 2011 raportat la populația țării, Moldova avansând la
locul 3, cu indicele 2.88 cereri la 10,000 locuitori, după Serbia și Montenegro, pe când în anul 2010
indicele era 2.65 situându-se pe locul 6.
Pe parcursul anului respectiv, Curtea a pronunțat
hotărâre pe marginea a 42 de cereri, în total fiind soluționate 592 de cereri.
În privința Moldovei,
în total Curtea a pronunțat 31 de hotărâri, în 29 de hotărâri Curtea s-a
constatat cel puțin o violare a Convenției, în 1 hotărâre s-a constatat nu a
existat nici o violare a Convenției.
Analiza pe articole a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului
pronunțate în cauzele moldovenești în anul 2011:
–
Tratament inuman și degradant (Articolul 3 din Convenție) – 8 violări;
–
Lipsa investigației efective (Articolul 3 din Convenție) – 5 violări;
–
Dreptul la libertate și siguranță (Articolul 5 din Convenție) – 7 violări;
–
Dreptul la un proces echitabil (Articolul 6 din Convenție) – 7 violări;
–
Durata excesivă a procedurilor (Articolul 6 din Convenție) – 1 violare;
–
Neexecutarea hotărârilor (Articolul 6 din Convenție) – 14 violări;
–
Dreptul la respectul vieții private și de
familie (Articolul 8 din
Convenție) – 4 violări; Dreptul la un
remediu efectiv (Articolul 13 din Convenție) – 5 violări;
–
Respectul proprietății (Articolul 1 Protocolul Adițional) – 14
violări.
Cea mai importantă hotărâre, din punct de vedere
juridic, pronunțată de Curte pe parcursul anului 2011 împotriva Moldovei este Ivanțoc
și alții c. Moldovei și Rusiei, (cererea nr. 23687/05, hotărârea din 15
noiembrie 2011) în care a fost abordată, prin prisma Articolului 1 din
Convenție, chestiunea Responsabilității
Statelor și anume obligațiile pozitive a Moldovei în privința unei părți a
teritoriului asupra căruia nu este deținut controlul și chestiunea Jurisdicției Statelor și anume
responsabilitatea continuă a Rusiei în privința actelor „republicii
moldovenești nistrene”; și, prin prisma Articolului 3 din Convenție, condițiile
inadecvate de detenție fiind agravate de omisiunea de a se conforma unei
hotărâri anterioare a Curții.
Prin hotărârile și deciziile pronunțate în 2011
Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensații în mărime
de EUR 371,258 (EUR 874,687.18 în 2010).
