La 10 martie 2009, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului  a pronunțat hotărârea Paladi c. Moldovei (cererea nr. 39806/05).


Anterior, la 10 iulie 2007, Camera a Patra a Curții a pronunțat hotărârea în cauza Paladi c. Moldovei, în care a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO, deoarece reclamantul nu a beneficiat de asistență medicală necesară în IDP al CCCEC, în urma transferului întârziat (peste 4 luni) a reclamantului la Centrul Republican de Neurologie și în urma întreruperii tratamentului medical al reclamantului la CRN între 11 și 14 noiembrie 2005. Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 5 § 1 CEDO prin deținerea reclamantului sub arest fără un mandat legal după 22 octombrie 2004, când mandatul de arest a expirat. Curtea a mai constatat, cu șase voturi „pro” și unul „contra”, violarea art. 34 CEDO din cauza executării întârziate a măsurilor interimare dispuse de Curte.


La 31 ianuarie 2008, colegiul de cinci judecători al Marii Camere a acceptat cererea Guvernului Republicii Moldova de retrimitere a cauzei Paladi c. Moldovei în fața Marii Camere a Curții. La 14 mai 2008, au avut loc audieri publice în această cauză.


*  *  *


În această cauză, reclamantul este fostul viceprimar al municipiului Chișinău. La 17 septembrie 2004, Centrul pentru Combaterea Crimei Organizate și a Corupției (CCCEC) a inițiat o urmărire penală în privința reclamantului în temeiul art. 185 (3) și 327 (2) ale Codului de procedură penală.


La 24 septembrie 2004, reclamantul a fost reținut de către ofițerii CCCEC. La 27 septembrie 2004, Judecătoria Buiucani a emis un mandat de arest pe numele reclamantului pe un termen de 30 zile.


La 22 octombrie 2004, dosarul penal împotriva reclamantului a fost transmis în instanța de judecată pentru examinare. La 15 decembrie 2005, reclamantul a fost eliberat de sub arest. După data de 22 octombrie 2004 și până la eliberarea reclamantului de sub arest, mandatul de arest nu a fost prelungit. Pe durata arestului, reclamantul a depus 10 cereri de eliberare de sub arest (habeas corpus). Toate cererile au fost respinse.


Între 24 septembrie 2004 și 25 februarie 2005, reclamantul a fost deținut în Izolatorul de Detenție Provizorie al CCCEC. Reclamantul suferea de o serie de boli serioase (diabet (insulin dependent), insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, bronșită cronică, pancreatită și hepatită). Pe perioada detenției el a fost vizitat de diferiți medici. Unii din ei au considerat că reclamantul avea nevoie de intervenții chirurgicale, care puteau fi efectuate doar în instituții medicale. Potrivit reclamantului, CCCEC nu dispunea de personal medical înainte de februarie 2005. Asistența medicală solicitată de rude și avocat era acordată sporadic și doar în cazuri de urgență.


La 25 februarie 2005, reclamantul a fost transferat la Închisoarea nr. 3 din mun. Chișinău. În martie 2005, reclamantul a fost transferat la spitalul Departamentului Instituțiilor Penitenciare din localitatea Pruncul (spitalul penitenciar). La 20 mai 2005, un neurolog de la Centrul Republican de Neurologie (CRN) a recomandat transferarea reclamantului într-o instituție unde ar fi putut fi supus terapiei HBO (hyperbaric oxygen therapy). Între mai și septembrie 2005, directorul spitalului a informat instanțele de judecată de 7 ori despre imposibilitatea aplicării acestei terapii în acest spital din cauza lipsei echipamentului medical.


La 7 și 15 septembrie 2005, reclamantul a fost examinat de consiliul medical al Ministerului Sănătății. La recomandarea acestuia, la 20 septembrie 2005, Judecătoria Centru a dispus transferul reclamantului la CRN, unde dlui Paladi i s-a aplicat terapia HBO. Conform reclamantului, el era escortat fiecare a doua zi la Spitalul Clinic Republican (SCR) unde era examinat. Terapia a avut rezultate pozitive și medicii SCR au prescris reclamantului continuarea acesteia până la 28 noiembrie 2005. La 9 noiembrie 2005, CRN a informat instanța de judecată despre îmbunătățirea stării de sănătate a reclamantului și a recomandat externarea acestuia. La 10 noiembrie 2005, instanța de judecată a dispus transferul dlui Paladi la spitalul penitenciar.


În seara zilei de 10 noiembrie 2005, Curtea a indicat prin fax Guvernului Republicii Moldova măsura interimară potrivit art. 39 al Regulamentului Curții prin care cerea ca reclamantul să nu fie transferat de la CRN. La 11 noiembrie 2005, Grefierul Adjunct al Secțiunii a Patra a încercat fără succes să contacteze oficiul Agentului Guvernamental prin telefon. La 11 noiembrie 2005, avocatul reclamantului a solicitat instanței de judecată suspendarea transferării reclamantului, prezentând instanței scrisoarea Curții cu privire la măsura interimară. Această cerere nu a fost examinată. În aceeași zi, reclamantul a fost transferat la spitalul penitenciar.


La 14 noiembrie 2005, la cererea Agentului Guvernamental, Judecătoria Centru a dispus transferarea reclamantului la CRN până la 29 noiembrie 2005. Potrivit reclamantului, fiind adus la CRN, el a așteptat circa 6 ore pentru a fi internat la CRN, deoarece medicii refuzau să-l interneze, motivul declarat fiind lipsa fișei medicale.


*  *  *


În fața Curții, reclamantul a pretins violarea art. 3 (interzicerea torturii) deoarece pe perioada detenției nu a beneficiat de asistență medicală adecvată; violarea art. 5 § 1 (legalitatea lipsirii de libertate) deoarece a fost deținut fără un mandat de arest valabil după transmiterea cauzei în instanța de judecată și prin arestarea sa în lipsa unor „motive verosimile de a bănui că el a săvârșit o infracțiune”; violarea art. 5 § 3 (motivarea arestului) prin privarea de libertate fără motive suficiente și relevante; violarea art. 5 § 4 (dreptul la un recurs împotriva deciziei de privare de libertate) prin examinarea prea îndelungată a cererii habeas corpus și refuzul de a examina recursul împotriva încheierii de respingere a cererii sale habeas corpus și violarea art. 34 ale Convenției (dreptul de a sesiza Curtea) prin conformarea întârziată cu măsurile interimare dispuse de Curte.


*  *  *


Marea Cameră a Curții, cu 15 voturi „pro” și 2 „contra”, a confirmat hotărârea Camerei care a constatat violarea art. 3 CEDO pe motiv că reclamantul nu a beneficiat de asistență medicală potrivită stării sale grave de sănătate. Prin urmare, reclamantul a fost supus unui tratament inuman și degradant.


Marea Cameră a Curții, cu 16 voturi „pro” și unul „contra”, a confirmat hotărârea Camerei care a constatat violarea art. 5 § 1 CEDO prin deținerea reclamantului sub arest fără un mandat legal după expirarea mandatului de arest. Marea Cameră a Curții a confirmat, în unanimitate, hotărârea Camerei care, în lumina acestei constatări, nu a găsit necesar de a examina separat pretențiile reclamantului cu privire la violarea art. 5 § 3 și 4 ale Convenției.


Marea Cameră a Curții a constatat, cu 9 voturi „pro” și 8 „împotrivă”, violarea art. 34 CEDO. Curtea a notat că măsurile interimare pe care ea ar putea să le indice au scopul de a asigura dreptul efectiv de a sesiza Curtea, garantat de art. 34 al Convenției. Neîntreprinderea de către autorități a tuturor măsurilor care puteau fi rezonabil întreprinse, pentru a se conforma măsurilor interimare date de Curte, constituie o violare a art. 34. Mai mult, statul nu poate substitui prin propriile sale decizii decizia Curții de a dispune măsurle interimare, cum ar fi verificarea existenței unui risc de prejudiciere imediată și ireparabilă a reclamantului la momentul când măsura interimară a fost dispusă, precum nu poate nici decide termenii în care să se conformeze cu o asemenea măsură.  


Curtea a notat că măsura interimară dispusă de ea la 10 noiembrie 2005 cerea autorităților să se abțină de la transferarea reclamantului de la CRN. Curtea a menționat că nu a fost disputat de către părți fpatul că, la 11 noiembrie 2005, dl Paladi nu se mai afla la CRN, ci la spitalul penitenciar. Curtea a notat că nu deține probe care ar demonstra veridicitatea declarației Guvernului precum că reclamantul a fost transferat la spital înainte ca Guvernul să afle despre măsura interimară. Curtea a conchis că Guvernul nu s-a conformat măsurii interimare. În ceea ce privește existența unor impedimente obiective care ar justifica nerespectarea măsurii interimare, Curtea a notat că autoritățile moldovenești au dat dovadă de neglijență și pasivitate care erau incompatibile cu obligațiile lor care decurg din art. 34 CEDO. Aceasta se referă atât la Agentul guvernamental, care era responsabil de transmiterea imediată a măsurii interimare autorităților judecătorești relevante, cât și la aceste autorități judecătorești, care erau responsabile de adoptarea unei hotărâri pentru a preveni transferarea reclamantului. Curtea a mai menționat că faptul că, deși riscul asupra sănătății reclamantului nu s-a materializat, acest lucru nu influențează constatarea să că autoritățile moldovenești nu și-au onorat obligațiile impuse de art. 34 CEDO.


Curtea a acordat reclamantului EUR 2,080 cu titlu de prejudicii materiale, EUR 15,000 cu titlu de prejudicii morale și EUR 7,000 cu titlu de costuri și cheltuieli (EUR 4,000 fiind acordați de Cameră iar EUR 3,000 pentru procedurile care urmat după hotărârea Camerei), și orice alte taxe care urmează a fi plătite din aceste sume.


*  *  *


Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dl Gheorghe ULIANOVSCHI, avocat din Chișinău.