Obiectul cauzei

Cauza a vizat proporționalitatea deciziilor instanțelor naționale de a anula contractele prin care reclamanta, Livia Damian, a devenit proprietara unui imobil nerezidențial din mun. Chișinău. Aceasta a cumpărat clădirea în noiembrie 2006 de la o persoană fizică (E.P.), plătind suma de 321.000 MDL (aproximativ 18.800 EUR).

Contextul juridic și deciziile interne

  • Litigiul inițial: Imobilul fusese transferat anterior unei companii private (M.) printr-o hotărâre judecătorească din 2005, ca formă de compensare.
  • Anularea titlului: Ulterior achiziției de către reclamantă, un partid politic (care închiria clădirea) a obținut redeschiderea procesului inițial, invocând faptul că nu a fost implicat.
  • Decizia instanțelor din Moldova: Instanțele naționale au anulat contractul reclamantei, considerându-l fictiv pe motiv că aceasta nu a intrat în posesia fizică a clădirii (ocupată de partid).

Constatările Curții

Curtea a stabilit că a existat o încălcare a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 (protecția proprietății):

  • Bună-credință: Reclamanta a fost considerată un cumpărător de bună-credință. Ea a verificat registrul imobiliar (Cadastru), unde nu existau restricții la momentul achiziției.
  • Sarcina excesivă: Autoritățile au încercat să corecteze o eroare proprie (atribuirea inițială greșită a imobilului) punând întreaga responsabilitate pe umerii reclamantei.
  • Imposibilitatea despăgubirii: Deoarece vânzătoarea (E.P.) a decedat fără moștenitori, reclamanta nu a avut nicio cale de a-și recupera banii la nivel național.

Reparații acordate

Curtea a dispus următoarele măsuri:

  • Restituirea imobilului: Statul trebuie să returneze clădirea reclamantei.
  • Despăgubiri alternative: Dacă restituirea nu este posibilă, statul trebuie să plătească 18.800 EUR (daune materiale).
  • Daune morale: Suma de 3.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentRaportul Curții Europene pentru anul 2025