29 01 2008

La 29 ianuarie 2008, Curtea European? a Drepturilor Omului a pronun?at hot?rârea sa în cauza B?lan c. Moldovei (cererea nr. 19247/03).

În aceast? cauz?, reclamantul, Pavel BÄ‚LAN, a publicat, în 1985, fotografia „Cetatea Soroca” în albumul Poliptic Moldav. În 1996, Guvernul a adoptat o hot?râre privind buletinele de identitate, folosind fotografia f?cut? de reclamant în calitate de fundal pentru buletinele de identitate eliberate de c?tre Ministerul Afacerilor Interne (Ministerul). Reclamantul nu a fost consultat ?i nu ?i-a dat acordul pentru aceast? folosire a fotografiei.

În 1998, el a solicitat Ministerului s?-i fie compensate daunele cauzate în urma folosirii neautorizate a fotografiei f?cut? de el, precum ?i s? încheie cu el un contract pentru folosirea ulterioar? a acestei fotografii.

Dup? ce cererea sa a fost respins?, reclamantul a ini?iat proceduri judiciare împotriva Ministerului. La 24 martie 1999, Tribunalul Chi?in?u a admis par?ial preten?iile reclamantului ?i a constatat c? el era autorul fotografiei care a fost folosit? f?r? consim??mântul s?u. Instan?a i-a acordat MDL 4,050 (echivalentul a USD 568 la acea dat?), îns? a respins cererea reclamantului de a obliga Ministerul s? încheie cu el un contract pentru folosirea ulterioar? a fotografiei.

În cererea sa de recurs, reclamantul a sus?inut c? motivul pentru care el nu a cerut retragerea buletinelor de identitate deja eliberate cu înc?lcarea dreptului s?u ?i interzicerea eliber?rii pe viitor a buletinelor de identitate ce foloseau fotografia f?cut? de el era c? aceasta presupunea suportarea unor costuri extrem de ridicate pentru Minister ?i ar fi creat probleme inutile de?in?torilor de buletine de identitate. Reclamantul a solicitat obligarea Ministerului s? încheie cu el un contract pentru folosirea ulterioar? a fotografiei. La 16 septembrie 1999, Curtea de Apel a Republicii Moldova a casat hot?rârea instan?ei inferioare ?i a respins preten?iile reclamantului.

La 22 decembrie 1999, Curtea Suprem? de Justi?ie a casat decizia Cur?ii de Apel a Republicii Moldova ?i a men?inut hot?rârea Tribunalului Chi?in?u în partea referitoare la prejudiciile acordate. De asemenea, instan?a a considerat c? reclamantul avea dreptul la încheierea unui contract pentru folosirea ulterioar? a fotografiei f?cute de el ?i a decis rejudecarea cauzei în partea referitoare la acest aspect.

Din 1 mai 2000, Ministerul a încetat s? foloseasc? fotografia f?cut? de reclamant în calitate de fundal pentru buletinele de identitate.

Reclamantul a ini?iat un alt set de proceduri, solicitând compensa?ii pentru venitul ratat cauzat de folosirea neautorizat? a fotografiei sale între data hot?rârii, 24 martie 1999, ?i 1 mai 2000. Deoarece în acea perioad? au fost eliberate mai mult de 260,000 de buletine de identitate, reclamantul a solicitat 10 % din suma achitat? statului de c?tre posesorii buletinelor de identitate (MDL 2,403,137). De asemenea, el a cerut MDL 200,000 cu titlu de daune morale.

La 6 noiembrie 2001, Tribunalul Chi?in?u a acordat reclamantului MDL 180,000 pentru compensarea daunei materiale ?i MDL 3,600 pentru dauna moral?. Instan?a a respins preten?ia reclamantului de a obliga Ministerul s? încheie un contract cu el.

La 26 martie 2002, Curtea de Apel a Republicii Moldova a casat hot?rârea din 6 noiembrie 2001 ?i a respins preten?iile reclamantului. Instan?a a constatat c?, deoarece dreptul de autor al reclamantului asupra fotografiei relevante a fost stabilit, el a primit compensa?ii în urma adopt?rii hot?rârii din 24 martie 1999. Deoarece instan?a de judecat? nu a interzis folosirea fotografiei în viitor ?i, deoarece reclamantul nu a solicitat o astfel de interdic?ie, buletinele de identitate deja eliberate sau care vor fi eliberate în viitor nu erau acoperite de Legea nr. 293-XIII din 23 noiembrie 1994 privind drepturile de autor ?i drepturile conexe (Legea nr. 293-XIII din 1994). Instan?a a considerat c?, din acest motiv, reclamantul nu putea pretinde înc?lcarea drepturilor sale.

La 16 octombrie 2002, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul reclamantului, reproducând în esen?? motivele invocate de Curtea de Apel a Republicii Moldova. În timp ce a confirmat drepturile de proprietate intelectual? a reclamantului asupra fotografiei f?cute de el, instan?a a ad?ugat c? un buletin de identitate era un document oficial care nu putea constitui subiect al dreptului de autor.

Reclamantul pretindea în fa?a Cur?ii violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie (protec?ia propriet??ii) în urma refuzului instan?elor de judecat? na?ionale de a-i acorda compensa?ii pentru înc?lcarea dreptului s?u de proprietate intelectual?.

În observa?iile sale asupra fondului cauzei, Guvernul a afirmat inter alia c?, la examinarea cauzei reclamantului la nivel na?ional, instan?ele de judecat? nu au aplicat legea potrivit?. Legea nr. 293-XIII din 1994 nu era aplicabil?, deoarece crea?ia intelectual? a reclamantului a fost creat? în 1985, înainte de adoptarea Legii nr. 293-XIII din 1994, iar aceast? lege nu se aplic? retroactiv. Prin urmare, instan?ele de judecat? urmau s? aplice vechiul Cod Civil, care a fost în vigoare între 1964 ?i 2003.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie. Curtea a notat c? art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie nu garanteaz? un drept de a dobândi propriet??i. Totu?i, o preten?ie poate reprezenta un „bun” în sensul art. 1 dac? reclamantul poate argumenta c? avea cel pu?in o „speran?? legitim?” c? va ob?ine un drept de proprietate.

Dac? reclamantul avea un „bun”. Curtea a reiterat c? art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie este aplicabil propriet??ii intelectuale. Curtea a notat c?, în aceast? cauz?, drepturile reclamantului asupra fotografiei f?cute de el au fost confirmate de instan?ele de judecat?. Astfel, reclamantul avea un drept recunoscut prin lege ?i printr-o hot?râre de judecat? definitiv?, ?i nu doar o „speran?? legitim?” de a ob?ine un drept de proprietate. Prin urmare, reclamantul avea un „bun” în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie.

Dac? a existat o ingerin??. Curtea respinge argumentul Guvernului precum c? instan?ele de judecat? na?ionale au aplicat legea care nu era aplicabil? cauzei reclamantului. Curtea a reiterat c? ea nu are misiunea de a lua locul autorit??ilor na?ionale care i-au dat câ?tig de cauz? reclamantului ?i de a verifica dac? instan?ele na?ionale au aplicat legea corect?. Mai mult ca atât, noile argumente ale Guvernului sunt irelevante, deoarece au fost invocate pentru prima dat? doar în procedurile în fa?a Cur?ii, nu ?i în cadrul procedurilor na?ionale (a se vedea, mutatis mutandis, ?arban c. Moldovei, nr. 3456/05, § 102, 4 octombrie 2005).

Curtea nu este gata s? accepte punctul de vedere al Cur?ii Supreme de Justi?ie, precum c? folosirea crea?iei intelectuale a reclamantului dup? 1999 nu încalc? dreptul acestuia garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie, deoarece reclamantul nu a solicitat în instan?ele de judecat? o interdic?ie de folosire pe viitor a fotografiei f?cute de el. Curtea noteaz? c? Legea nr. 293-XIII din 1994 prevede în termeni clari c? folosirea operelor de art? cu înc?lcarea drepturilor de autor este ilegal?. Caracterul ilegal al folosirii neautorizate nu este condi?ionat în lege printr-un anumit act al titularului dreptului de autor, cum ar fi o cerere depus? în fa?a instan?ei na?ionale împotriva unei asemenea folosiri. Constatarea înc?lc?rii drepturilor reclamantului în hot?rârea de judecat? din 1999 confirm? acest fapt.

Mai mult, nu se poate de spus, dup? cum a argumentat Guvernul, c? reclamantul a acceptat tacit folosirea crea?iei sale f?r? remunerare. Din contra, prin depunerea unei noi ac?iuni, prin solicit?rile sale de a obliga Ministerul s? încheie cu el un contract ?i s?-i pl?teasc? compensa?ii, el ?i-a exprimat clar pozi?ia c? o astfel de folosire constituie o înc?lcare a drepturilor sale. Prin urmare, Curtea consider? c? a existat o ingerin?? în dreptul reclamantului de proprietate în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conven?ie.

Dac? ingerin?a a fost „legal?”. Curtea noteaz? c? Legea nr. 293-XIII din 1994 nu prevede încetarea drepturilor de autor ca rezultat al lipsei autorului de a solicita în instan?a de judecat? interzicerea folosirii crea?iei sale intelectuale. Unica modalitate de stingere a dreptului de autor este încheierea unui contract cu autorul sau cu succesorii s?i (art. 19 ?i 24 ale Legii nr. 293-XIII din 1994). Curtea noteaz? c? nici instan?ele na?ionale, nici Guvernul nu s-au referit la careva prevederi din Legea nr. 293-XIII din 1994 care ar stipula în mod expres încetarea drepturilor de autor asupra crea?iei sale intelectuale în urma nesolicit?rii interzicerii folosirii neautorizate a acesteia.

De asemenea, Curtea noteaz? discrepan?a în modul în care instan?ele na?ionale au interpretat Legea nr. 293-XIII din 1994 în cadrul primei proceduri ?i în cadrul celei de-a doua proceduri, de?i ele decideau, în esen??, asupra aceleia?i situa?ii legale. Mai mult ca atât, Guvernul consider? c? Legea nr. 293-XIII din 1994 nu este aplicabil? cauzei reclamantului, contrar pozi?iei instan?elor de judecat? na?ionale. Acest argument poate constitui prin sine un motiv suficient pentru a ajunge la concluzia c? ingerin?a nu a fost „legal?”. Totu?i, Curtea nu consider? necesar de a decide asupra acestei chestiuni, având în vedere concluzia la care a ajuns la punctul de mai jos.

Scopul ?i legalitatea ingerin?ei. Chiar admi?ând c? Legea nr. 293-XIII din 1994 a fost suficient de previzibil? în aplicarea sa, Curtea trebuie s? determine dac? ingerin?a în dreptul reclamantului a fost propor?ional? cu scopul urm?rit. Curtea accept? faptul c? eliberarea buletinelor de identitate constituie, f?r? îndoial?, o chestiune important? de interes public. Totodat?, se pare c? acest scop social important putea fi realizat în mai multe feluri, neimplicând înc?lcarea dreptului reclamantului. De exemplu, putea fi folosit? o alt? fotografie sau putea fi încheiat un contract cu reclamantul. Curtea este surprins? de orice motive de constrângere pentru folosirea fotografiei f?cut? de reclamant sau de orice alt impediment în folosirea altor materiale în acela?i scop. Mai mult, din 1 mai 2000, fotografia f?cut? de reclamant nu mai este folosit? în calitate de fundal pentru buletinele de identitate, ceea ce confirm? c? interesul public putea fi servit f?r? înc?lcarea dreptului reclamantului. Rezult? c? instan?ele de judecat? na?ionale au înc?lcat balan?a echitabil? între interesele comunit??ii ?i cele ale reclamantului, impunând asupra reclamantului o sarcin? individual? ?i excesiv?.  

Curtea a acordat reclamantului EUR 5,000 cu titlu de daune materiale ?i morale ?i EUR 2,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli. 

Reclamantul a fost reprezentat în fa?a CtEDO de c?tre Vitalie NAGACEVSCHI, pre?edintele organiza?iei ob?te?ti „Juri?tii pentru drepturile omului”.

*  *  *

Hot?rârea CtEDO în aceast? cauz?, în limba englez?, poate fi accesat? pe pagina web a Cur?ii (http://www.echr.coe.int/).