25.06.2008

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) a fost instituită prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia Europeană), semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare la 3 septembrie 1953.

Curtea Europeană este un organ de jurisdicţie internaţională creat în cadrul Consiliului Europei. Ea poate fi sesizată de orice persoană fizică sau juridică care pretinde că un stat membru la Convenţie i-a încălcat un drept prevăzut de Convenţia Europeană şi Protocoalele sale adiţionale. Cererile depuse la Curtea Europeană pot fi îndreptate doar împotriva unui stat membru, şi nu împotriva unor persoane fizice sau juridice.

Sediul Curţii Europene se află la Strasbourg, Franţa. Adresa Curţii este:

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Consiliul Europei

F-67075 Strasbourg CEDEX, Franţa

Fax: +333 88  41 27 30

Pagina web: http://www.echr.coe.int/echr

Examinând cererile depuse, Curtea Europeană nu reexaminează în fond situaţiile juridice puse în discuţie la nivel naţional. Ea nu stabileşte nici dacă reclamantul trebuia să câştige un dosar la nivel naţional sau dacă învinuirile aduse împotriva reclamantului au fost întemeiate. Curtea doar statuează în ce măsură autorităţile naţionale ale statelor membre au respectat drepturile garantate de Convenţie şi Protocoalele sale adiţionale.

Curtea este compusă dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor membre la Convenţie (la momentul actual, în număr de 47). Judecătorii sunt divizaţi în 5 diviziuni administrative, numite Secţiuni. În cadrul fiecărei Secţiuni există Comitete de 3 judecători care au sarcina de a „filtra” cererile vădit inadmisibile. Cererile se examinează în fond de către Camere de 7 judecători, constituite în cadrul Secţiunii. În mod excepţional, unele cereri pot fi examinate în Marea Cameră, compusă din 17 judecători.

Numărul cererilor depuse la Curte creşte vertiginos. În anul 2003 la Curte au fost depuse 30 310 cereri, iar în 2004 – 44 128. În 2001 Curtea a pronunţat 888 hotărâri, în 2002 – 844, în 2003 – 703, în 2004 – 718 iar în 2005 – 1105. La sfârşitul lunii septembrie 2006 pe rolul Curţii se află peste 89 000 cereri. Datorită volumului excesiv de lucru, durata procedurii de examinare a unei cereri, de la momentul depunerii cererii şi până la pronunţarea hotărârii Curţii poate constitui de la 3 la 6 ani.

Din toate cererile la Curte doar aproximativ 5% ajung să fie examinate în fond. Celelalte cereri sunt declarate „inadmisibile” pe motiv că nu satisfac condiţiile formale stabilite de Convenţie (art. 34 şi 35 ale Convenţiei).

Prin hotărârea sa, Curtea poate constata violarea Convenţiei şi acorda compensaţii materiale şi morale. Compensaţiile morale acordate de Curte, în dependenţă de încălcările constatate, se plasează între câteva sute şi câteva mii de euro. Curtea acordă compensaţii de peste EUR 40 000 foarte rar.

Supravegherea executării hotărârilor Curţii Europene este pusă în sarcina Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Sunt practic inexistente cazurile când guvernul pârât nu plăteşte sumele dispuse spre plată prin hotărârile Curţii.