28 03 2017

La data de 23 martie 2017, Curtea a f?cut public? decizia în cauza Petrom-M S.R.L ?i Rinax-TVR S.R.L. c. Moldovei (cererea nr. 44787/05).

Companiile reclamante, Petrom-M S.R.L ?i Rinax-TVR S.R.L, sunt dou? persoane juridice cu sediul în Chi?in?u. La 27 februarie, 25 aprilie ?i 1 iulie 2002, acestea au importat pe teritoriul Republicii Moldova combustibil pentru sobe. În declara?iile vamale a fost indicat c? marfa este raportat? la pozi?ia tarifar? nr. 271000740 (combustibil), care nu se impunea cu accize potrivit legisla?iei fiscale în vigoare la momentul de referin??.

La 5 iulie 2002 au intrat în vigoare modific?rile la Codul Fiscal introduse prin Legea nr. 1184-XV din 28 iunie 2002, fiind schimbate pozi?iile tarifare nr.271000610 – 271000680, substituind pozi?ia „motorin?” cu „motorin?, inclusiv combustibil carburant diesel ?i combustibil pentru sobe”. Schimbarea pozi?iei tarifare a determinat impunerea accizelor.

La 3 februarie 2003, Biroul vamal Chi?in?u a pornit o ac?iune civil? împotriva companiilor reclamante privind încasare accizelor, TVA ?i penalit??ilor de întârziere. În fa?a instan?ei, companiile reclamante au invocat printre altele ?i neretroactivitatea Legii nr. 1184-XV.

Prin hot?rârea din 21 martie 2005, Curtea de Apel Economic? a admis ac?iunea Biroului vamal, dispunând încasarea în folosul statului de la primul reclamant 176 279,5 lei ?i TVA în m?rime de 35 255,9 lei, plus taxa de stat în m?rime de 6 346 lei; de la al doilea reclamant – accize în m?rime de 80 416 lei ?i TVA –  16 083,2 lei, plus taxa de stat 2 885 lei. În ceea ce prive?te neretroactivitatea Legii nr. 1184-XV, Curtea de Apel a constatat c? modificarea respectiv? nu a introdus nimic nou în Codul fiscal, ci doar a adus concretiz?ri privind unele pozi?ii tarifare care necesitau a fi aplicate ?i în privin?a m?rfurilor importate pân? la intrarea în vigoare a acestei legi.

Companiile reclamante au depus recurs. La 26 mai 2005 Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul reclaman?ilor, men?ionând printre altele c? modific?rile introduse prin Legea nr. 1184-XV sunt de natur? explicativ? ?i astfel pot fi aplicate retroactiv.

În dou? decizii, din 10 iulie 2003 ?i 25 februarie 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a precizat reie?ind din textul ?i sensul Legii nr. 1184-XV c? legislatorul a dorit s? modifice Codul Fiscal ?i astfel au fost introduse accize la importul combustibilului pentru sobe. Acesta a concluzionat c? legea nu avea efect retroactiv (Biroul vamal Ocni?a . compania T., 10 iulie 2003 ?i Biroul vamal Chi?in?u c. compania P., 25 februarie 2004).

Într-o decizie din 9 septembrie 2004, Curtea Suprem? a considerat c? Legea nr. 1184-XV a explicat doar no?iunea de „combustibil“ ?i c? ea nu a pus în aplicare o nou? clasificare tarifar? pentru combustibil pentru sobe. Prin urmare, a decis c? prevederile legii pot fi aplicate la evenimente care au avut loc înainte de intrarea sa în vigoare (Birourile vamale Soroca ?i Chi?in?u c. compania I., 09 septembrie 2004).

Invocând articolele 6 § 1 ?i 14 din Conven?ie ?i articolul 1 Protocolul nr. 1 la Conven?ie, companiile reclamante s-au plâns de aplicarea retroactiv? a Legii nr. 1184-XV din 28 iunie 2002 prin care au fost obligate la achitarea taxelor vamale, precum ?i practica neuniform? ale instan?elor na?ionale cu privire la efectele în timp ale legii.

Plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Conven?ie

Companiile reclamante au invocat c? taxa la care au fost supuse în temeiul Legii nr. 1184-XV le-au înc?lcat dreptul lor la respectarea propriet??ii. Totodat?, ele au invocat c? interpretarea legii relevante aplicate de c?tre instan?ele na?ionale în cazul lor a fost contrar? dreptului intern. De asemenea, au men?ionat c? jurispruden?a Cur?ii Supreme de Justi?ie cu privire la domeniul de aplicare al legii în timp a fost contradictorie.

Guvernul a invocat c?, prin decizia din 09 septembrie 2004, Curtea Suprem? a f?cut o deviere de la precedent. Anume acest precedent a ?i fost aplicat în cazul companiilor solicitante. În continuare, Guvernul a men?ionat c? reclaman?ii nu a suferit de nici o sarcin? excesiv? în acest caz.

Curtea a reiterat c? impozitarea constituie, în principiu, o ingerin?? în dreptul garantat de primul paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Conven?ie ?i c? aceast? ingerin?? a fost justificat? în temeiul celui de al doilea paragraf al acestui articol, care prevede în mod expres o excep?ie în ceea ce prive?te plata impozitelor sau a altor contribu?ii. Ipozitarea nu constituie o excep?ie de control din partea sa, din moment ce trebuie s? se stabileasc? dac? articolul 1 din Protocolul nr. 1 a fost aplicat? în mod corect. În acest sens, se reaminte?te c? al doilea paragraf al acestei dispozi?ii trebuie s? fie citit? în lumina principiului enun?at în prima fraz? a articolului. Rezult? c? o ingerin?? trebuie s? realizeze un „echilibru just“ între cerin?ele interesului general al comunit??ii ?i cerin?ele de protec?ie a drepturilor fundamentale ale individului. Prin urmare, obliga?ia financiar? n?scut? din prelevarea fiscal? sau contribu?ia poate prejudicia garan?ia consacrat? în aceast? dispozi?ie în cazul în care impune persoanei sau entit??ii în cauz? o sarcin? excesiv? sau fundamental afecteaz? situa?ia financiar? a acestora (Di Belmonte c. Italiei, nr. 72638/01, §§ 38-40, 16 martie 2010, ?i Arnaud ?i al?ii c. Fran?ei, nostru 36918/11, 36963/11, 36967/11, 36969/11, 36970/11 ?i 36971/11, §§ 23-24, 15 ianuarie 2015).

Curtea a reamintit, de asemenea, c? articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Conven?ie prevede, în primul rând, c? orice ingerin?? din partea autorit??ilor publice în exercitarea dreptului la protec?ia propriet??ii este legal. În special, statul de drept presupune existen?a unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise ?i previzibile în aplicarea lor (Hutten-Czapska c. Poloniei [GC], nr. 35014/97, § 163, CEDO 2006-VIII).

De asemenea, Curtea a reiterat c? posibilitatea pronun??rii unor decizii judec?tore?ti neuniforme este în mod natural inerent în orice sistem juridic bazat pe un set de instan?e de judecat? cu autoritate asupra teritoriului lor. Astfel de diferen?e pot ap?rea, de asemenea, în aceea?i jurisdic?ie. Acest fapt în sine nu poate fi considerat ca fiind contrar Conven?iei. Cerin?ele securit??ii juridice ?i protec?iei încrederii legitime ale justi?iabililor nu impun o jurispruden?? uniform?. Drept efect, evolu?ia jurispruden?ei nu este, în sine, contrar? bunei administr?ri a justi?iei, fiindc? abandonarea abord?rii dinamice ?i în continu? evolu?ie risc? s? afecteze reforma sau îmbun?t??irea acesteia (Parohia Greco-Catolic? Lupeni ?i alte c. României [GC], nr. 76943/11, § 116, 29 noiembrie 2016).

În acest caz, Curtea a oservat c? Curtea Suprem? de Justi?ie nu a fost la originea unei incertitudine juridice care a avut ca efect privarea reclaman?ilor de a beneficia de drepturile prev?zute de lege. Este adev?rat c?, înainte de 09 septembrie 2004, a existat o jurispruden?? bine stabilit? a instan?elor na?ionale c? Legea nr. 1184-XV nu a avut nici un efect retroactiv. Cu toate acestea, Curtea a constatat c?, prin decizia sa din 09 septembrie 2004, Curtea Suprem? s-a delimitat de aceast? practic?. Nimic din dosar nu indic? faptul c?, ulterior, cea mai înalt? instan?? a revenit la jurispruden?a sa anterioar?. Prin urmare, Curtea a constatat c? a avut loc, în acest caz, o abatere de la precedent, ?i constat? c? noua abordare a Cur?ii Supreme de Justi?ie a fost aplicat? în cazul companiilor solicitante. Ea a reamintit c?, pentru a aduce o inversare de precedent în discre?ia oric?rei competen?e la nivel na?ional ?i interna?ional, jurispruden?a nu este imuabil?, în special în ??rile de drept scris (din care face parte ?i Republica Moldova) (Borg c. Malte, no. 37537/13, § 111, 12 ianuarie 2016).

În ceea ce prive?te argumentul companiilor reclamante întemeiat pe ilegalitatea noii interpret?ri a Legii nr. 1184-XV, Curtea a considerat util s? reaminteasc? faptul c? are competen?e limitate de a verifica respectarea dreptului intern (a se vedea, un exemplu recent, Kanaginis c. Greciei, nr. 27662/09, § 43, 27 octombrie 2016). Dup? cum a afirmat în mod repetat, ea nu are competen?a de a înlocui instan?ele na?ionale ?i ?ine în primul rând de autorit??ile na?ionale, inclusiv instan?ele judec?tore?ti, s? interpreteze ?i s? aplice legisla?ia na?ional? (a se vedea, printre multe altele, Magyar Helsinki Bizottság c. Ungaria [GC], nr. 18030/11, § 184, 08 noiembrie 2016). În prezenta spe??, Curtea nu a putut s? constatate c? Curtea Suprem? a f?cut o aplicare v?dit eronat? a prevederilor legale sau care pot conduce la concluzii arbitrare. Totodat?, Curtea a men?ionat c? Legea nr. 1184-XV nu con?inea prevederi referitoare la aplicarea sa în timp, c? aceasta a fost potrivit? mai multor interpret?ri ?i c? anumne instan?ele na?ionale sunt responsabile pentru definirea domeniului de aplicare a actului legislativ litigios. În acest sens, ea a reamintit c? s-a pronun?at deja c? simplul fapt c? legea aplicabil? a fost deschis? la mai mult de o interpretare nu ar putea duce la concluzia c? ingerin?a în cauz? era imprevizibil? sau arbitrar? ?i, prin urmare, incompatibil? cu principiul legalit??ii (3A.CZ s.r.o. c. Republicii Cehe, nr. 21835/06, § 61, 10 februarie 2011).

În ceea ce prive?te scopul ingerin?ei, Curtea a admis c? m?sura a fost destinat? s? asigure interesele financiare ale statului ?i s? pun? în aplicare politica fiscal? a ??rii. R?mând s? se examineze dac?, în circumstan?ele concrete ale cauzei, aplicarea legisla?iei în litigiu a impus reclaman?ilor o sarcin? excesiv?.

Curtea a constatat c? aplicarea retroactiv? a Legii nr. 1184-XV, în cazul reclaman?ilor nu este per se o înc?lcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Conven?ie, aceast? prevedere nu interzice aplicarea retroactiv? a unei legi fiscale (Di Belmonte, § 42, ?i Arnaud ?i al?ii, supra, § 24).

În ceea ce prive?te valoarea taxelor pe care companile reclamante au fost obligate s? le achite, Curtea a observat c? în cauza dat? nu pretinde a fi o sarcin? excesiv?. Ea a observat, pe de o parte, c? nu reiese din dosarul depus ca fiind o m?sura ce a subminat în mod fundamental situa?ia financiar? a reclaman?ilor ?i, pe de alt? parte, c? exist? indicii c? ei au putut s?-?i continue activitatea (a se vedea, mutatis mutandis, OB Heller, a.s. ?i ÄŒeskoslovenská obchodní banka c. Republicii Cehe (dec.), 55631/00 ?i 55728/00, 09 noiembrie 2004).

Având în vedere aceste elemente, precum ?i marja de apreciere a statelor în aceast? privin??, Curtea a constatat c? taxa la care companile reclamante au fost supuse în conformitate cu legea nr. 1184-XV nu a rupt „echilibrul just“ între cerin?ele interesului general al comunit??ii ?i nevoia de conservare a drepturilor fundamentale ale individului.

Astfel, aceast? preten?ie trebuie respins? ca v?dit nefondat?, în conformitate cu articolul 35 §§ 3 a) ?i 4 din Conven?ie.

Plângerea în temeiul articolului 14 din Conven?ie combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Conven?ie

Reclaman?ii au sus?inut c? au fost discrimina?i în exercitarea dreptului lor la protec?ia propriet??ii garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Conven?ie în raport cu alte persoane aflate în aceea?i situa?ie asupra c?rora nu a fost aplicat? Legea nr. 1184-XV.

Curtea a reamintit c? articolul 14 din Conven?ie completeaz? celelalte prevederi de fond ale Conven?iei ?i ale protocoalelor sale. El nu poate s? existe independent, deoarece se aplic? numai „exercit?rii drepturilor ?i libert??ilor“ garantate de aceste dispozi?ii. Este necesar, dar este suficient, ca faptele cauzei s? cad? „în sfera“ a cel pu?in un articol din Conven?iei. O diferen?? este discriminatorie dac? nu are nici o justificare obiectiv? ?i rezonabil?, adic? dac? nu urm?re?te un scop legitim sau dac? nu exist? un raport rezonabil de propor?ionalitate între mijloacele utilizate ?i scopul urm?rit (pentru o reamintire a principiilor relevante, a se vedea, de exemplu, Parohia Greco-Catolic? Lupeni ?i al?ii, citat? mai sus, §§ 162-164).

În prezenta cauz?, Curtea a constatat c? faptele denun?ate de reclaman?i intr? în domeniul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1 ?i c?, prin urmare, articolul 14 din Conven?ie se aplic? în acest caz.

Curtea, de asemenea, a constat c? a fost cu siguran?? o diferen?? de tratament între companiile reclamante ?i companiile ale c?ror activitate a f?cut obiectul unei decizii finale înainte de devierea de la precedent. Cu toate acestea, ea a reamintit c? a constatat deja c? schimbarea în cauz? a fost un proces legitim (a se vedea mai sus). În aceste condi?ii, a considerat c? diferen?a de tratament ulterior invers?rii precedentelor de c?tre Curtea Suprem? poate fi considerat? ca fiind în mod obiectiv ?i rezonabil, justificat? (Torri ?i al?ii c. Italiei (dec.), nr. 11838/07 ?i 12302/07, § 53 24 ianuarie 2012, ?i în compara?ie cu Beian c. României (nr. 1), no. 30658/05, § 63, CEDO 2007-V (extracte)).

Rezult? c? aceast? preten?ie trebuie de asemenea respins? ca v?dit nefondat?, în conformitate cu articolul 35 §§ 3 a) ?i 4 din Conven?ie.

Plângerea în temeiul articolului 6  din Conven?ie

Reclaman?ii au invocat c? aplicarea retroactiv? a Legii nr. 1184-XV împotriva lor le-a înc?lcat drepturile în temeiul articolului 6 al Conven?iei.

Curtea a reamintit c? jurispruden?a sa a constant c? procedurile prev?zute de litigii fiscale nu se refer? la orice disput? asupra drepturilor ?i obliga?iilor civile (Ferrazzini c. Italiei [GC], nr. 44759/98, § 29, CEDO 2001-VII) .

Ea a constat, de asemenea c?, în acest caz la sfâr?itul procedurii împotriva reclaman?ilor la nivel na?ional, nicio sanc?iune financiar? care s? urm?reasc? un factor de descurajare ?i scop punitiv nu a fost impus reclaman?ilor. În aceste condi?ii, a considerat c? articolul 6 din Conven?ie nu trebuie s? fie aplicabil în temei penal în acest caz (a se compara Jussila c. Finlandei [GC], nr. 73053/01, § 39, 2006-XIV CEDO).

Rezult? c? aceast? preten?ie este incompatibil? ratione materiae cu dispozi?iile Conven?iei ?i trebuie respins? în conformitate cu articolul 35 §§ 3 a) ?i 4 din Conven?ie.

Din aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, a declarat cererea inadmisibil?.

În fa?a Cur?ii, companiile reclamante au fost reprezentate de c?tre Fadei Nagacevschi, avocat din Chi?in?u.