În decembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis de a comunica Guvernului Republicii Moldova cererile Leancă c. Moldovei (cererea nr. 26627/06), Deli c. Moldovei (cererea nr. 42010/06) și Arseniev c. Moldovei (cererea nr. 10620/06).

În noiembrie 2008, CtEDO a pronunțat deciziile Lozinschi și Rujavnița c. Moldovei (cererile nr. 33052/05 și 31504/05), Aroma Floris c. Moldovei (cererea nr. 25058/04), Blidari c. Moldovei (cererea nr. 2604/05), Harovschi c. Moldovei (cererea nr. 33852/04) și Jutov c. Moldovei (cererea nr. 2275/05).

La 16 decembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârile Levința c. Moldovei (cererea nr. 17332/03) și Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr. 25236/02).

La 9 decembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârile Unistar Ventures GmbH c. Moldovei (cererea nr. 19245/03), Tudor-Auto S.R.L. (nr. 1), Triplu-Tudor S.R.L. și Tudor-Auto S.R.L. (nr. 2) c. Moldovei (cererile nr. 36344/03, 36341/03 și 30346/05) și Avram c. Moldovei (cererea nr. 2886/05).

La 29 octombrie și 7 noiembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a decis de a comunica Guvernului Republicii Moldova cererile Anușca c. Moldovei (cererea nr. 24034/07) și, respectiv, Railean c. Moldovei (cererea nr. 23401/04).

În octombrie 2008, CtEDO a pronunțat deciziile Gațcan c. Moldovei (cererea nr. 29493/06) și Mereniuc c. Moldovei (cererea nr. 29497/06).

La 6 noiembrie 2008, CtEDO a decis de a comunica Guvernului Moldovei cererea SRTV c. Moldovei. Compania reclamantă s-a plâns prin prisma art. 10 CEDO că i-a fost încălcat dreptul de a comunica informații și a susținut că imposibilitatea de a-și exercita dreptul său de difuzare pe teritoriul Moldovei constituie o încălcare a dreptului său garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

La 18 noiembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea Tănase și Chirtoacă c. Moldovei (cererea nr. 7/08). Curtea a ajuns la concluzia că metodele folosite de Guvernul Moldovei în vederea asigurării loialității deputaților săi față de stat nu au fost proporționale cu scopul legitim urmărit și a constatat violarea art. 3 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

La 13 noiembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârile Malai c. Moldovei (cererea nr. 7101/06) și Russu c. Moldovei (cererea nr. 7413/05). În cauza Malai c. Moldovei, Curtea a constatat violarea art. 3 , a art. 5 § 3 și a art. 13 CEDO, iar în cauza Russu - violarea art. 6 § 1 CEDO.

La 9 octombrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis să comunice Guvernului Republicii Moldova cererea Ipteh SA și alții (cererea nr. 35367/08), cerere care a fost depusă la 25 iulie 2008. Reclamanții susțin că drepturile lor garantate de art. 6 § 1 CEDO și de art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO au fost încălcate ca rezultat al inechității procedurilor civile.

La 4 noiembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârile Tudor-Comerț c. Moldovei (cererea nr. 27888/04), Pânzari c. Moldovei (cererea nr. 27516/04) și Boboc c. Moldovei (cererea nr. 27581/04).

La data de 1 octombrie 2008, 2,350 de cereri pendinte pe rolul Curții erau îndreptate contra Moldovei. Între 1 noiembrie 1998 și 1 octombrie 2008, împotriva Moldovei au fost adoptate 126 de hotărâri, dintre care doar într-o hotărâre nu s-a constatat violarea Convenției.

În Monitorul Oficial din 19 octombrie 2007 a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 1133 din 17 octombrie 2007. Prin această hotărâre a fost instituită Comisia pentru selectarea candidaților din partea Moldovei la postul de judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Comisia urmează să selecteze trei candidați și să îi prezinte Guvernului până la 20 noiembrie 2007.

În septembrie 2008, CtEDO a pronunțat deciziile Buimistru și alți 9 c. Moldovei (cererile nr. 38666/05, 38667/05, 38668/05, 38669/05, 38670/05, 38671/05, 38672/05, 38673/05, 38674/05, 38675/05), Nanașeva și alții c. Moldovei (cererea nr. 3108/02), Salinschi c. Moldovei (cererea nr. 22617/02) și Perelighin și alții c. Moldovei (cererea nr. 77611/01).

La 7 octombrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Mancevschi c. Moldovei (cererea nr. 33066/04). Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 8 CEDO în urma efectuării percheziției biroului și a domiciliului reclamantului.

La 23 septembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Prepeliță c. Moldovei (cererea nr. 2914/02). Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO în urma neexecutării hotărârii judecătorești în favoarea reclamantului timp de mai mult de nouă ani.

Organizația „Juriștii pentru drepturile omului” anunță distribuirea gratuită a ultimelor 100 de exemplare a lucrării „Hotărârile și deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele moldovenești”, în 4 volume, în beneficiul avocaților, avocaților stagiari și a organizațiilor non-guvernamentale care se ocupă de apărarea și promovarea drepturilor omului.

În iulie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat deciziile Kireev c. Moldovei și Rusiei (cererea nr. 11375/05), Racu c. Moldovei și Rusiei (cererea nr. 13136/07) și Fionat c. Moldovei (cererea nr. 3934/05).

La 17 iunie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea Tănase și Chirtoacă c. Moldovei (cererea nr. 7/08), care a fost depusă la 27 decembrie 2007. Reclamanții s-au plâns, în temeiul articolului 3 al Protocolului nr. 1 la Convenție, că dreptul lor de a candida la alegeri a fost încălcat.

La 12 august 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a recomandat guvernului Federației Ruse adoptarea măsurilor provizorii potrivit art. 39 al Regulamentului Curții.

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, că procedurile au fost inechitabile; că Curtea Supremă de Justiție nu a fost imparțială, deoarece judecătorul N.C. a luat parte de două ori în proceduri; că Curtea Supremă de Justiție nu și-a motivat hotărârile sale; că Consiliul municipal Chișinău nu a fost atras în proceduri; că Procuratura Generală nu avea dreptul de a iniția proceduri din numele Guvernului, deoarece terenul litigios aparținea administrației publice locale, prin urmare, doar Ministerul Administrației Publice Locale putea să fie reclamant.