HRB air view

Ingerință disproproționată în libertatea de exprimare a unui judecător penalizat pentru răspândirea prematură a motivelor opiniei sale disidente

În hotărârea Curții din 18 iulie 2023 s-a constatat, în unanimitate că a avut loc violarea Articolului 10, libertatea de exprimare.

Cauza vizează eliberarea reclamantului din funcția de judecător pentru comunicarea presei a motivelor opiniei sale disidente – existență căreia a fost deja cunoscută – până la publicarea textului integral a deciziei emise de către Curtea de Apel.

Curtea a specificat că obligația de discreție impunea de a nu a face publice motivele deciziei până la comunicarea acestor motive publicului. Totuși, ea reitera că garanțiile procedurale și natura și severitatea sancțiunii aplicate sunt criteriile ce trebuie examinate la evaluarea proporționalității ingerinței la exercitarea libertății de exprimare garantate de Articolul 10 din Convenție.

În ceea ce privește garanțiile procedurale, Curtea a exprimat rezerve privind alegerea făcută de CSM în ceea ce privește procedurile administrative inițiate în cazul reclamantului. Ea, de asemenea, a notat că Curtea Supremă nu a examinat argumentul recurentului privind omisiunea de a respecta Legea 947 din 1996 cu privire la CSM. Această lege reglementa, în contextul eventualei sancțiuni administrative pentru încălcarea interdicției pentru răspândirea informației, procedura disciplinară care incorpora garanții procedurale.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, Curtea a observat că eliberarea reclamantului a fost unica sancțiune care putea fi aplicată în perioada de referință. A fost o sancțiune foarte gravă, care punea capăt carierei acesteia după 18 ani de serviciu cu succes. Curtea a notat, de asemenea, că în perioada când Curtea Supremă a examinat recursul reclamantului, Legea nr. 544 din 1995, care a servit baza pentru sancționarea reclamantului, a fost modificată astfel ca încălcările interdicției de răspândire a informației de către judecător nu mai erau sancționate în baza acestui temei legal. În același timp, Legea nr. 178 din 2014, care în opinia reclamantului urma să fie aplicată în speță, prevederea un șir de sancțiuni pentru încălcarea interdicției respective. În opinia Curții, este evident din modificările respective că legiuitorul a luat în considerație că încălcările interdicției respective de către judecători urmează a fi examinate în lumina unui șir de pedepse disponibile în sfera răspunderii disciplinare a judecătorilor. În consecință, a fost considerat că nu se poate spune că autoritățile naționale au aplicat standardele relevante ce derivă din jurisprundența Curții privind Articolul 10 din Convenție, și că în orice caz, sancțiunea impusă reclamantului nu pare să fie necesară într-o societate democratică.

Curtea a acordat reclamantului suma de 4 500 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 5 000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de V.Gribincea, avocat din Chișinău.