Foto: https://www.echr.coe.int

 

În cauza Cantaragiu c. Moldovei, reclamantul este Vasile Cantaragiu, născut în 1986.

La data de 29 aprilie 2005 reclamantul și fratele acestuia au fost reținuți și plasați în detenție fiind acuzați de omor. În mai 2005 a fost arestat și tatăl reclamantului.

  1. Maltratarea reclamantului și investigația acestei alegații

Pe durata detenției, la 01 noiembrie 2005 reclamantul a fost internat în spital cu diagnoza sindrom post-contuzie decompensat. El s-a plâns de maltratare din partea poliției pe durata detenției.

La data de 17 mai 2007 un procuror a decis inițierea unei cauze penale pe marginea alegațiilor respective, constatând că nu a avut loc nici o infracțiune.

Potrivit Guvernului, la data de 10 mai 2007 procuratura a creat un “dosar de verificare” pentru a verifica alegațiile reclamantului privind maltratarea acestuia. După expirarea a cinci ani de la data verificării acestor alegații și refuzul de a iniția vreo investigație din data de 17 mai 2007, dosarul de verificare a fost distrus la data de 16 septembrie 2013.

  1. Decesul fratelui reclamantului și investigarea acestui fapt

La data de 30 octombrie 2005 fratele reclamantului, un fost campion la judo și cu vîrsta de 21 de ani în perioada de referință, s-a plâns administrației penitenciarului de dureri de cap și durere în regiunea epigrastrică. Pe durata nopții 30-31 octombrie 2005 a fost aplicat un tratament medical urgent cu câteva ocazii.

La data de 01 noiembrie 2005 aproximativ la 5 AM o unitate medicală de urgență a transportat fratele reclamantului în stare de comă. El a decedat în spital la data de 03 noiembrie 2005.

La data de 29 noiembrie 2005, procuratura a inițiat o anchetă penală în privința posibilității de malpraxis, încălcare a metodelor și procedurilor, care au dus la decesul fratelui reclamantului. A fost efectuată o autopsie. Raportul de autopsie a indicat că persoana a suferit o traumă la abdomen, ceea ce a dus la o rupere a duodenului său. Procurorul a audiat personalul medical care a fost în contact cu fratele reclamantului în închisoare și spital, precum și personalul închisorii care l-a transportat la spital la 1 noiembrie 2005. Medicii de la echipa de urgență care l-au transportat au declarat că nu au văzut semne de rele tratamente pe corpul său. În cele din urmă, procurorul a audiat co-deținuții fratelui reclamantului. El a concluzionat că, ca urmare a diverselor acțiuni de investigare, nu au fost descoperite fapte care să confirme maltratarea fratelui reclamantului.

La data de 25 septembrie 2008, procurorul a suspendat ancheta, întrucât nu era posibil să se determine cauza ruperii duodenului fratelui reclamantului. Toate versiunile luate în considerare (malpraxis medical, maltratare, auto-mutilare sau accident) au fost respinse ca fiind nesusținute de dovezi.

La data de 24 septembrie 2012, tatăl reclamantului a contestat ordonanța din 25 septembrie 2008 la procurorul ierarhic superior, care a respins plângerea din 21 aprilie 2011. Ulterior a contestat ambele decizii la judecătorul de instrucție, care la 12 decembrie 2012 a respins plângerea ca neîntemeiată.

Între timp, la o dată necunoscută, reclamantul a formulat și o plângere cu privire la decesul fratelui său, care a fost respinsă de procuror..

  1. Procedurile penale împotriva reclamantului, fratelui acestuia și tatălui său

La data de 22 decembrie 2006, Judecătoria Ciocana i-a găsit vinovați pe reclamant, fratele său și tatăl lor de infracțiunea imputată. În ceea ce privește fratele reclamantului, procesul a fost încetat din cauza decesului acestuia. Hotărârea a fost menținută de Curtea de Apel Chișinău la 18 mai 2007 și de Curtea Supremă de Justiție la 26 februarie 2008.

La data de 1 martie 2010, Curtea Supremă de Justiție a acceptat un recurs în anulare și a dispus reexaminarea cauzei de către Curtea Supremă de Justiție.

La data de 14 decembrie 2010, Curtea Supremă de Justiție a anulat sentința din 26 februarie 2008 și a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău. În decizia sa, instanța a constatat că reclamantul, fratele său și tatăl lor au fost maltratați în timpul detenției, contrar Articolului 3 din Convenție. De asemenea, instanța a constatat că urmărirea penală nu a efectuat o anchetă eficientă cu privire la acuzațiile de rele tratamente făcute de reclamant, fratele său și tatăl lor și a remarcat că utilizarea oricăror probe obținute ca urmare a maltratării a fost contrară Articolului 6 din Convenție.

La data de 19 iunie 2012, Curtea de Apel Chișinău a găsit reclamantul și fratele său vinovați de infracțiunea imputată. Acesta a încetat procesul împotriva fratelui reclamantului din cauza morții sale și l-a condamnat pe reclamant la 12 ani de închisoare. Instanța a constatat că afirmațiile reclamantului de rele tratamente sunt nefondate, referindu-se la rezultatele anchetei. Reclamantul a declarat recurs.

În hotărârea sa din 9 aprilie 2013, Curtea Supremă de Justiție a confirmat condamnarea. Cu toate acestea, a adăugat că materialele din dosarul cauzei au dovedit maltratarea la care a fost supus reclamantul, fratele său și tatăl lor și că nu a fost efectuată o investigație eficientă asupra acuzațiilor de rele tratamente.

Decizia Curții

Pretinsa violare a articolului 2 și 3 din Convenție în ceea ce privește fratele reclamantului

In speță, Curtea a notat că fratele reclamantului, fost campion la judo și cu vârstă de 21 de ani în perioada de referință, a fost în stare de sănătate satisfăcătoare la momentul reținerii de către poliție. Totuși, în cadrul detenției el a decedat în rezultatul rupturii duodenului, un semn clar de maltratare. În aceste circumstanțe există o prezumpție puternică că decesul a survenit în rezultatul acțiunilor autorităților, care trebuiau să furnizeze o explicație plauzibilă a acestor acțiuni pentru a răsturna prezumpția respectivă. O atare explicație nu a fost furnizată nici la nivel național, și nici în fața Curții.

Considerentele susmenționate au fost suficiente pentru Curte pentru a concluziona că Statul este responsabil pentru decesul fratelui reclamantului.

Corespunzător a avut loc violarea Articolului 2 din Convenție, sub aspect material.

În ceea ce privește aspectul procedural, Curtea a notat că părțile nu au informat-o despre vreo investigație în ceea ce privește decesul și maltratarea fratelui reclamantului, exceptând în ceea ce privește malpraxisul. De asemenea, ea a notat că Curtea Supremă a constatat că investigația nu a fost eficientă.

Totuși, investigația decesului fratelui reclamantului a început peste o lună după eveniment, fără vreo explicație a fi dată pentru această întîrziere pentru primele zile cruciale. S-a focusat pe versiunea malpraxisului decât pe maltratare ca fiind cauza morții. Aparent pe durata investigației au fost interogate cîteva persoane, dar nu au fost interogate persoanele responsabile de examinarea cauzei penale împotriva reclamantului, și care ar fi obținut beneficii procedurale de la declarații incriminatorii făcute de fratele reclamantului.

Corespunzător Curtea a constatat că a avut loc violarea Articolului 2 din Convenție sub aspect procedural.

Pretinsa violare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește reclamantul

În cazul reclamantului nu a avut loc o investigație în privința alegațiilor de maltratare e acestuia, or procurorul a refuzat inițierea acesteia la data de 17 mai 2007. De asemenea, după cum reiese din pozițiile părților că după ordonanța din 17 mai 2007, nu a avut loc nici o investigație.

În pofida constatării Curții Supreme din 2010 că reclamantul a fost maltratat, procurorul a decis să înceteze investigația la data de 26 octombrie 2011. Suplimentar, procuratura nu a redeschis vreo investigație după decizia finală din 09 aprilie 2013 care a confirmat că maltratarea a avut loc. În contrast, autoritățile au decis să distrugă unicele documente privind verificarea inițială a plângerii. Curtea a considerat că aceste inacțiuni a autorităților,prin omisiunea de a încerca în mod efectiv de a elucida circumstanțele care au dus la maltratarea reclamantului, sunt frapante. Ea nu poate dar concluzionează că conduita autorităților constituie o manifestare de desconsiderare a obligațiilor ce decurg din Convenție, ceea ce a compromis și capacitatea lor de a investiga în mod corespunzător cazul în viitor.

Curtea a concluzionat că a avut loc violarea Articolului 3 din Convenție, sub aspect material și procedural.

Curtea a acordat reclamantului suma de 40,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1,500 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de A. Beruceașvili, avocat din Chișinău.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCovid-19 la CtEDO?