Foto: https://www.echr.coe.int

În hotărârea din 22 octombrie 2019 în cauza Deli c. Moldovei, cererea nr. 42010/06, Curtea Europeană a constat, în unanimitate că au avut loc:

– 2 violări a Articolului 6 § 1, dreptul la un proces echitabil, din Convenție.

Cauza a vizat, pe de o parte, o pretinsă dispută dintre un avocat și un judecător în cadrul ședinței de judecată și temerile corespunzătoare a avocatului de părtinire față de sine și clientul său, și, pe de altă parte, afirmația judecătorului că el a încercat să mențină ordinea în ședință confruntându-se cu conduita disruptivă a avocatului.

Avocatul, reclamant în cauza în fața Curții, a intentat proceduri în fața instanțelor naționale deplângând condamnarea pentru manifestarea lipsei de respect faţă de judecată și părtinirea judecătorului, însă fără succes. Curtea a constatat, în particular că un observator independent ar fi avut îngrijorări legitime în ceea ce privește imparțialitatea judecătorului.

Instanțele naționale au respins  alegațiile reclamantului privind părtinirea judecătorului în ansamblu fără vreo analiză sau verificare reală a faptelor. Mai mult decât atât, au avut loc omisiuni procedurale deoarece judecătorul a „deținut” atât funcția de procuror, cât și cea de judecător, când a constatat că reclamantul a manifestat lipsă de respect față de judecată.

Raționamentele Curții

În primul rând, Curtea a reiterat că este esențial într-o societate democratică ca instanțele să inspire încredere. Corespunzător, dacă există vreun motiv legitim de a crede că un judecător poate fi părtinitor într-o cauză, atunci acest judecător trebuie recuzat. Curtea a reiterat existența testului subiectiv și obiectiv al părtinirii.

În speță, reclamantul a pretins că judecătorul B. a fost părtinitor disputei dintre aceștia, testul subiectiv, și deoarece el a fost în același timp acela care a înaintat acuzații reclamantului și acela care a decis finalitatea acestor acuzații, testul obiectiv.

În ceea ce privește testul subiectiv, ea a notat că în pofida faptului că reclamantul a utilizat toate mijloacele la dispoziția sa pentru a contesta lipsa de imparțialitate a judecătorului, nici una nu a funcționat în acest caz. Instanțele naționale au respins argumentele lui în ansamblu fără o analiză sau verificare reală a faptelor. În particular, cererea reclamantului de recuzare a judecătorului B. a fost respinsă de un alt judecător, printr-o decizie unde nu s-a comentat în nici un fel alegațiile privind părtinirea și nu s-a examinat fapte alternative. Mai mult decât atât, Curtea de Apel Chișinău doar a confirmat soluția instanțelor inferioare, fără a intra în alte detalii. Pentru un observator independent, această situație poate servi temei pentru îngrijorări legitime în ceea ce privește imparțialitatea judecătorului.

În ceea ce privește testul obiectiv, Curtea a constatat că, în cauza privind manifestarea lipsei de respect față de judecată, judecătorul a „deținut” atât funcția de procuror, cât și cea de judecător, și că nu au existat suficiente garanții pentru a exclude temerile legitime în ceea ce privește impactul acestor proceduri împotriva imparțialității judecătorului. Nici una din hotărârile ulterioare nu a remediat situația, pe motiv că nu au conținut nici o motivație în acest sens.

De asemenea, Curtea a constatat că instanța superioară, la examinarea cauzei privind manifestarea lipsei de respect față de judecată a eșuat să citeze în mod corespunzător reclamantul, în timp ce natura delictului și alegațiile sale împotriva judecătorului impuneau ca acesta să fie audiat în persoană.

Curtea a acordat reclamantului suma de 1,500 Euro cu titlu de prejudicii morale și 17 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.