Foto: www.echr.coe.int

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărâre în cauza Moscalciuc c. Moldovei cererea nr. 42921/10, prin care a constatat violarea art. 5 § 3 CEDO, notând că reclamantul s-a aflat în arest preventiv, pentru aceleași motive, pentru mai mult de 2 ani.

În cauza Moscalciuc c. Moldovei (cererea nr. 42921/10), reclamantul Vladimir Moscalciuc, la 6 noiembrie 2003, a fost condamnat la 15 ani de închisoare, pentru furt. Instanțele superioare i-au redus pedeapsa la 10 ani de închisoare.

În data de 10 februarie 2010, Judecătoria Centru a acceptat cererea reclamantului de a fi eliberat înainte de termen în baza amnistiei. Acestaa fost eliberat imediat.

Îndată după părăsirea sălii de judecată, reclamantul a fost arestat de către ofițerii de poliție, fiind suspectat de crearea și organizarea unui grup criminal de deținuți din diferite închisori din Republica Moldova, cu scopul de a sustrage bani de la alți deținuți, precum și de a crea o putereparalelă cu administrația penitenciarului.

La 12 februarie 2010, Judecătoria Râșcani a dispus plasarea reclamantului în arest preventiv pentru 30 zile, acceptând argumentele procurorului că acesta ar putea, ulterior, să se ascundă și ar putea influența martorii și victimele, dar și pentru a proteja ordinea publică. Acea decizie a fost menținută de către Curtea de Apel Chișinău, la 18 februarie 2010.

Detenția reclamantului a fost prelungită de către Judecătoria Râșcani, la 10 martie, 9 aprilie, 10 mai, 10 iunie și 6 iulie 2010, de fiecare dată pentru 30 zile. Acele decizii au fost menținute de către Curtea de Apel Chișinău, la 30 martie, 20 aprilie, 21 mai și 18 iuie 2010. În data de 6 august 2010, Curtea de Apel Chișinău a extins arestarea preventivă a reclamantului pentru alte 90 zile. Aceeași instanță a dispus alte prelungiri de 90 zile la 1 noiembrie 2010, la 3 februarie, 21 aprilie, 6 iulie și 26 octombrie 2011. Toate aceste decizii au fost menținute de instanța superioară.

Condițiile de detenție

Reclamantul a fost deținut, timp de trei săptămâni, în Centrul pentru detenție preventivă al Departamentului Servicii Operative din cadrul MAI. El a fost transferat la Penitenciarul nr. 13, deoarece Centrul urma să se închidă din cauza condițiilor substandard de detenție. În particular, reclamantul a descris condițiile sale de detenție, astfel: celula era situată în subsol și nu avea acces la lumina de zi sau aer curat, nu era ventilată, ceea ce a agravat starea de sănătate a reclamantului. Potrivit unui certificat medical din 15 februarie 2010, reclamantul avea hepatită C și a urmat un tratament în anul 2008 și 2009. Un tratament ulterior a fost programat pentru luna martie 2010, cu recomandareade a urma o dietă specială și un monitoring bio-chimic. Potrivit unui certificat al autorității naționale pentru servicii sociale, din 18 august 2006, reclamantul a fost recunoscut invalid de gradul 3. În recursul său din 13 martie 2010 împotriva deciziei de prelungire a arestului preventiv, reclamantul a menționat despre boala sa drept motiv pentru a i se schimba măsura preventivă cu o alta mai blândă.

În fața Curții reclamantul s-a plâns în baza art. 5 § 3 CEDO că deciziile instanțelor naționale,prin care s-a dispus prelungire arestului său preventiv, au fost nemotivate.

Curtea a constatat violarea art. 5 § 3 CEDO, notând că reclamantul s-a aflat în arest preventiv, pentru aceleași motive, pentru mai mult de 2 ani. Motivele reținute păreau să fie doar o parafrazare a motivelor pentru detenție prevăzute de Codul de procedură penală, fără o explicație cum au fost aplicate în cazul reclamantului. Totuși, în opinia Curții, cel mai important a fost faptul că arestul preventiv al reclamantului pentru mai mult de 2 ani a fost contrar Articolului 25 § 4din Constituție, care limitează durata arestului preventiv la 12 luni. Din moment ce detenția reclamantului ar fi devenit în orice caz ilegală, potrivit legislației naționale, or a depășit termenul de 12 luni, niciun motiv pentru prelungirea acesteia nu poate fi considerat relevant și suficient.

În fața Curții reclamantul este reprezentat de către M. Babără și P. Munteanu, avocați din Chișinău.