Foto: http://www.echr.coe.int/

26 iunie 2018 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în unanimitate că, în cauza Gîrleanu c. României (cererea nr. 50376/09), a avut loc o încălcare a Articolului 10 (libertatea de exprimare) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cauza viza arestarea și condamnarea unui jurnalist pentru posedarea și încercarea de a verifica informații clasificate privind securitatea națională, și anume documente ce aparțineau unei unități militare române dislocate în Afganistan.

Curtea a constatat, în special, că reclamantul fusese arestat, și o investigație penală a fost inițiată împotriva sa, fiindu-i aplicată o amendă, fără ca acesta să fi publicat informațiile secrete.

Curtea nu a fost convinsă că reclamantul, în încercarea de a verifica informațiile pe care le-a obținut pe un CD și apoi le-a diseminat altor persoane, risca să provoace pagube considerabile securității naționale. Documentele în cauză au fost desecretizate chiar înainte ca ancheta împotriva sa să se fi încheiat și, după cum au constatat organul de urmărire penală în decizia sa de a nu-l acuza pe reclamant, ci doar să-l amendeze, informațiile erau depășite și nu erau în măsură să pună în pericol securitatea națională.

Curtea a constatat că instanțele naționale ar fi trebuit să analizeze aceste elemente împreună cu faptul că reclamantul nu a obținut informația în mod ilegal și efectua o investigație jurnalistică în interes public.

În fapt

Reclamantul, Marian Gîrleanu, este un cetățean român născut în 1963 și care locuiește în Focșani (România). A fost corespondent local pentru cotidianul național România Liberă. Domeniul său de activitate includea investigații privind forțele armate și poliție.

În februarie 2006, pe numele reclamantului a fost deschis un dosar penal cu privire la scurgerea unor documente secrete ce aparțineau unei unități militare române dislocate în Afganistan. Documentele au fost scoase inițial în 2004 și au dat naștere unor dezbateri în mass-media în anii următorii. Deși scurgerile au fost discutate în presa scrisă, în special în articolele din România Liberă precum și în emisiuni de radio și de televiziune, conținutul efectiv al documentelor nu a fost niciodată făcut public. De asemenea, scurgerea de informații a dus la o anchetă internă în cadrul Ministerului Apărării în urma căreia 79 de membri ai armatei au primit sancțiuni disciplinare.

Ancheta a stabilit că, în iulie 2005, un jurnalist specializat în armată i-a oferit reclamantului o copie a unui CD cu documentele în cauză. Domnul Gîrleanu a încercat să verifice informațiile cu forțele armate și serviciile de informații române și, pentru că nu a reușit să confirme autenticitatea acestora, le-a împărtășit cu două persoane despre care credea că sunt foști ofițeri de poliție, precum și alți jurnaliști.

În timpul anchetei, reclamantul a fost arestat, fiind eliberat după două zile, telefonul său a fost lovit, și discul de stocare a informației de pe calculatorului său a fost confiscat.

În august 2007, organul de urmărire penală l-a găsit vinovat de colectarea și schimbul de informații secrete, încălcând cadrul legal privind securitatea națională. Procurorul, observând că informațiile în cauză erau depășite și că dezvăluirea acestora nu a fost de natură să pună în pericol securitatea națională, a decis că nu este necesar să continue urmărirea penală. În schimb, reclamantul a fost obligat să plătească aproximativ 240 de Euro, costuri judiciare și finale.

Între timp, în iulie 2007, documentele armatei române care făceau obiectul anchetei au fost declasificate.

Dl Gîrleanu s-a plâns instanțelor judecătorești cu privire la decizia împotriva sa, fără succes. Instanțele au constatat, în special, că a fost vinovat că ar fi diseminat informații care ar fi putut pune armata în pericol.

În temeiul Articolului 10 (libertatea de exprimare) din Convenție, reclamantul s-a plâns că măsurile împotriva sa au fost disproporționate în raport cu acțiunile sale, și anume că a efectuat o investigație jurnalistică pentru a furniza informații de interes public.

Decizia Curții

Curtea a considerat că arestarea, urmărirea penală și amendarea în cadrul unei investigații jurnalistice, așa cum s-a întâmplat în cazul reclamantului, a constituit o ingerință în dreptul său la libertatea de exprimare.

Totodată, Curtea a acceptat că această ingerință a avut un temei juridic în dreptul intern, și anume cadrul juridic care prevedea că nimeni nu avea dreptul să facă publice documente secrete privind securitatea națională și că a urmărit scopul legitim de a împiedica divulgarea unor informații confidențiale despre operațiunile militare într-o zonă de conflict.

Cu toate acestea, Curtea nu a fost convinsă că colectarea și diseminarea informațiilor de către reclamant riscau să cauzeze pagube considerabile securității naționale. Într-adevăr, în decizia de a nu-l acuza pe domnul Gîrleanu, procurorul a observat că informația era depășită și că nu era de natură să pună în pericol securitatea națională. Mai mult, documentele în cauză au fost efectiv declasificate în iulie 2007, chiar înainte ca ancheta împotriva reclamantului să se fi încheiat.

Mai mult decât atât, în contextul dezbaterii în mass-media din România, al discuțiilor în Senat și al anchetei militare interne, care a condus la o serie de sancțiuni disciplinare, documentele deținute de domnul Gîrleanu au ridicat întrebări de interes public.

În plus, domnul Gîrleanu nu a obținut documentele prin mijloace ilegale; mai mult decât atât, informația fiind deja văzută de alte personae până a ajunge la reclamant, iar primul pas pe care îl luase după ce a intrat în posesia informațiilor a fost să discute cu Forțele Armate Române, care, evident, nu au încercat să recupereze documentele sau să îl avertizeze despre pericolele dezvăluirii.

Nici unul dintre aceste aspecte ale comportamentului domnului Gîrleanu nu a fost luat în considerare de instanțele naționale în judecarea cazului său. Nici nu s-a verificat dacă informațiile ar fi putut reprezenta o amenințare pentru structurile militare. De asemenea, au fost ignorate concluziile procurorului cu privire la imposibilitatea de a pune în pericol securitatea națională în cazul divulgării.

În fine, deși amenda a fost relativ mică, aceasta a fost aplicată fără ca domnul Gîrleanu să fi publicat vreodată informațiile secrete. Faptul de a fi supus condamnării în unele cazuri este mai important decât caracterul minor a sancțiunii. Sancțiunile au avut scopul de a preveni reclamantul să publice sau să disemineze informații clasificate. Totuși, după ce documentele au fost declasificate, decizia de a impune careva sancțiuni împotriva reclamantului urma a fi decisă mai aprofundat.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că, având în vedere interesele unei societăți democratice de menținere a libertății presei, măsurile luate împotriva domnului Gîrleanu nu au fost justificate.

Curtea a decis că România urmează să-i achite reclamantului 4.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 3.695 Euro direct avocatului său cu titlu de costuri și cheltuieli.