Sursa foto: http://www.echr.coe.int/

Lipsa unor norme uniforme la nivel naţional în ceea ce priveşte începutul curgerii termenului pentru declararea apelului în procedurile civile creează riscul unor cereri repetitive.

În hotărârea Camerei din 07 noiembrie 2017 în cauza Cherednichenko şi alţii c. Rusiei, cererile nr. 35082/13, 63216/13, 31766/15, 35428/15 şi 50645/16, Curtea Europeană a constatat în unanimitate că a avut loc violarea articolului 6 § 1, dreptul la un proces echitabil, din Convenţie în ceea ce priveşte cererile 35082/13, 63216/13, 31766/15 şi 50645/16.

Decizia Curţii

Articolul 6 § 1, dreptul de acces la instanţă

Curtea a notat că toţi reclamanţii, cu excepţia Dnului Storozhenko, au depus apelurile primare şi/sau motivele apelului, care au fost considerate ca tardive. Chestiunea care a fost disputată de părţi a fost momentul startului termenului pentru declararea apelului, care era calculat în diferite moduri la nivel naţional: fie era data când era citit în şedinţă dispozitivul hotărârii, data când era pronunţat de către judecător textul integral al deciziei, data când decizia finalizată era transmisă secretariatului instanţei sau data la care era primită prin poştă o copie a deciziei.

Curtea a considerat că problema a rezultat din deficienţa de sistem ce apărea din lipsa, la nivel naţional, unei interpretări uniforme care ar face posibilă stabilirea într-o manieră obiectivă a datei de la care textul deciziei integrale era disponibilă părţilor litigante, în măsura în care această dată marca punctul de pornire a perioadei în care putea fi declarat apel. Această problemă a fost identificată anterior în hotărârea Ivanova şi Ivashova. În opinia Curţii, măsurile autorităţilor naţionale pentru a corecta această omisiune în legislaţia procesuală ar putea ajuta remedierea defecţiunii sistemice identificate. Mai mult, Curtea a reiterat că nu este rolul său de a stabili faptele pe bază sistemică. Cu toate acestea, în absenţa unui astfel de sistem, Curtea poate fi impusă, în scopul bunei administrări a justiţiei, să accepte ca punct de pornire a termenului limită pentru declararea apelului, datele indicate de reclamant, cel puţin dacă Guvernul nu va demonstra contrariul.

În cazul Dnei Cherednichenko, Dnei Polupanova şi Dnului Smirnov, Curtea a considerat că reclamanţii şi-au exercitat dreptul la apel în interiorul termenului limită, începând cu ziua când au primit în mod efectiv o copie a deciziilor judecătoreşti integrale. În continuare ea a considerat că, prin respingerea cererilor acestora de apel ca fiind tardive, instanţele naţionale au efectuat o interpretare excesiv de formalistă a legislaţiei naţionale, ca rezultat reclamanţilor li s-a impus o obligaţie pe care ei nu au putut să o respecte, chiar cu o diligenţă deosebită. Având în vedere seriozitatea penalităţii aplicate reclamanţilor pentru omisiunea de a se conforma termenelor limită calculate în acest mod, Curtea a considerat că măsurile contestate nu au fost proporţionale scopului de asigurare a certitudinii judiciare şi bunei administrări a justiţiei. Ea a concluzionat că a avut loc violarea articolului 6 § 1 din Convenţie.

În cazul Dnului Storozhenko, care nu a depus apel deoarece decizia a fost expediată la o adresă greşită, Curtea a constatat că omisiunea de a notifica textul deciziei l-a privat de dreptul de acces la instanţa de apel. Ea a concluzionat că a avut loc violarea articolului 6 § 1 din Convenţie.

În cazul Dnului Khabibullin, Curtea a considerat că cererea acestuia este vădit neîntemeiată din moment ce o instanţă din Moscova a examinat cererea acestuia de apel.

Faptele principale

Cei cinci reclamanţi sunt Irina Cherednichenko (născută în 1959), Natalya Polupanova (născută în 1975), Viktor Storozhenko (născut în 1953), Radik Khabibullin (născut în 1966) şi Aleksandr Smirnov (născut în 1966). Ei locuiesc în Rusia, în Krasnodar, Volgograd, Vladivostok, Popovka şi Volgorechensk.

Dna Cherednichenko, cererea nr. 35082/13, a depus o acţiune delictuală care a fost respinsă la data de 06 august 2012. La data de 23 august 2012 ea a depus un apel primar, explicând că ea va putea expune motivele apelului doar când va primi textul integral a deciziei. La data de 30 august 2012 ea a primit o copie integrală a deciziei şi la data de 24 septembrie 2012 ea a expediat motivele apelului cu scrisoare recomandată, împreună cu o cerere de prelungire a termenului pentru declararea apelului. Secretariatul instanţei a primit scrisoarea la data de 16 octombrie 2012. Între timp, la data de 08 octombrie 2012, un judecător a decis că apelul primar este inadmisibil deoarece apelantul nu a remediat neajunsurile identificate în interiorul termenului limită. Reclamantul a depus o cerere pentru prelungirea termenului de declarare a apelului, însă fără succes. Ea a depus un recurs împotriva deciziei, care, de asemenea, a fost respins.

Dna Polupanova, cererea nr. 63216/13, a contestat concedierea sa, însă contestaţia acesteia a fost respinsă. Ea a adus motivele apelului său la data de 30 mai 2012, însă cererea sa a fost declarată inadmisibilă, ca fiind depusă în afara termenului. Instanţa a constatat, în particular, că perioada pentru depunerea apelului a început în ziua următoare zilei când a fost redactat textul integral a deciziei, adică la 24 aprilie 2012.

Dnul Smirnov, cererea nr. 50645/16, a iniţiat proceduri împotriva unei companii private privind executarea unui contract de vânzare-cumpărare, însă acţiunea sa a fost respinsă la data de 22 iunie 2015. La data de 30 iunie 2015 el a primit hotărârea integrală, şi la data de 30 iulie 2015 el a declarat apel. Instanţa a declarat apelul ca inadmisibil ca fiind depus în afara termenului, precizând că perioada pentru declararea apelului a început la 27 iunie 2015, data când hotărârea a fost pronunţată integral.

Dnul Storozhenko, cererea nr. 31766/15, a depus o acţiune privind încasarea compensaţiei împotriva Guvernului federal şi două ministere, pe motivul că investigaţiile penale nu au fost eficiente. Ulterior el a aflat că acţiunea a fost respinsă şi că hotărârea a devenit definitivă, deoarece nu a fost declarat apel. Potrivit registrul a expedierilor poştale, secretariatul a expediat decizia la o adresă din Moscova, în loc de Vladivostok.

Dnul Khabibullin, cererea nr. 35428/15, a depus o acţiune privind repararea prejudiciului împotriva Băncii Centrale ruseşti, care a fost respinsă la data de 18 martie 2015. La data de 18 aprilie 2015 el a depus un apel primar, fără a primi o copie de pe hotărâre. El a primit o notificare pentru a apărea la o şedinţă din 06 octombrie 2012, în care numele acestuia era greşit. Considerând că notificarea nu îi era adresată acestuia, el a decis să nu apară la şedinţă. Ulterior el a aflat că apelul său a fost respins.

Invocând articolul 6 § 1, reclamanţii au pretins că le-au fost încălcate drepturile de acces la instanţă, pe motivul că apelurile acestora au fost declarate inadmisibile ca fiind tardive, urmare a aplicării eronate a normelor procedurale.