Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului două cereri noi. Prima se referă la anularea unei hotărâri judecătorești definitive; cea de-a doua la condițiile inumane de detenție din Penitenciarul nr. 13, precum și lipsa unei căi de atac efective.

Veronica-P SRL c. Moldovei (cerere nr. 50211/09)

Compania reclamantă, Veronica-P SRL (V-P), s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (Dreptul la un proces echitabil), de anularea unei hotărâri judecătorești definitive și examinării unei acțiuni în instanță în timp util, precum și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Protecția proprietății) de pierderea proprietății ca urmare a anulării unei hotrâri judecătoreși definitive.

Într-o acțiune în instanță contra companiei reclamante, V. a susținut că era proprietarul unui teren și a unei clădiri situate pe acesta, în timp ce compania V-P și-a înregistrat ilegal dreptul de proprietate asupra aceleiași proprietăți. Prin hotărârea judecătorească definitivă din 20 aprilie 2005, Curtea Supremă de Justiție a respins pretențiile lui V. și a constatat că compania V-P era proprietarul de drept și că diferite decizii administrative, luate cu ani în urmă, și care nu au fost contestate la acel moment, au condus la înregistrarea dreptului de proprietate al V-P.

În 2007, V., printr-o acțiune nouă, a solicitat anularea tuturor deciziilor administrative pertinente și, pe această bază, anularea titlului de proprietate al V-P asupra terenului și clădirii în cauză. Compania V-P a susținut, în special, că titlul său a fost deja confirmat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și că, în orice caz, V. nu a respectat termenul stabilit de legea contenciosului administrativ pentru a contesta procedura administrativă relevantă deciziilor (30 de zile de la aflarea lor). Instanțele au anulat toate deciziile administrative și titlul de proprietate al companiei reclamante asupra terenului și clădirii în cauză.

Șișanov c. Moldovei (cerere nr. 74514/11)

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 din Convenției, că a fost deținut în condiții inumane de detenție, precum și în temeiul articolului 13, de lipsa unei căi de atac efective în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3.

Cererea se referă la detenția reclamantului în condiții presupuse inumane în Penitenciarul nr. 13 (în special supraaglomerarea severă și lipsa facilităților de bază), precum și transferurile sale frecvente de la o închisoare la alta, ceea ce îi provoacă suferințe inutile, având în vedere faptul că are un handicap locomotor.

Menționăm, că în 2015, Curtea s-a pronunțat asupra altei cereri a reclmantului Șișanov. Atunci, Curtea a constatat violarea articolului 3 din Convenție, privind condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 6 din Soroca, Penitenciarul nr. 5 din Cahul și Penitenciarul nr. 1 din Taraclia.

De asemenea, Curtea a constatat violarea articolului 8 din Convenție, dreptul la viață privată. Ea a notat că scrisoarea reclamantului din 11 octombrie 2010 a fost trimisă la Curte de către autoritățile naționale și că acestea ar fi putut citit cu ușurință conținutul scrisorii. În aceste condiții, Curtea a considerat că reclamantul putea pretinde a fi victimă a ingerinței în dreptul său la respectarea corespondenței sale.

Mai multe detalii la http://www.lhr.md/ro/2015/09/hotararea-sisanov-c-moldovei/.