Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în cauza Fuchsmann c. Germaniei, că respingerea de către instanțele germane a cererii unui antreprenor, cu activitate internațională, de a interzice publicarea unor declarații ce îl vizau într-un articol din ediția online a New York Times, nu încalcă prevederile articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea a considerat că instanțele germane au înregistrat un echilibru rezonabil între dreptul reclamantului la respectarea vieții private în temeiul articolului 8 și dreptul ziarului la libertatea de exprimare garantat de articolul 10 al Convenției. Curtea s-a bazat, în special, pe faptul că a existat un interes public pentru presupusa implicare a reclamantului, om de afaceri german, în deturnare de fonduri și crimă organizată; că a existat o bază factuală suficientă pentru afirmațiile în litigiu; și că articolul – care se referea în principal la viața profesională – nu conținea declarații polemice și insinuări.

Principalele fapte

New York Times a publicat un articol care îl viza și pe reclamant, Boris Fuchsmann, cetățean german, un antreprenor în domeniul mass-mediei și conduce compania Innova Film.

Articolul în cauză a fost publicat la 12 iunie 2001 în ediția tipărită a New York Times și, ușor modificat, în ediția sa online, unde este în continuare accesibil. Acesta viza o investigație penală desfășurată în Statele Unite împotriva unei companii deținute de fostul candidat la funcția de primar din New York, R. R., în legătură cu afirmațiile potrivit cărora compania a plătit mită funcționarilor din Ucraina pentru o licență de televiziune. În acest context, în articol s-a menționat că domnul Fuchsmann, unul dintre proprietarii unei companii de radiodifuziune de la Kiev, a avut legături cu crima organizată rusească, potrivit Biroului Federal de Investigații (FBI) și agențiilor europene de aplicare a legii. Articolul mai menționa, că un raport al FBI îl descria pe domnul Fuchsmann drept delapidator, a cărui companie din Germania făcea parte dintr-o rețea de crimă organizată internațională; că i-a fost interzis accesul în Statele Unite; și că compania sa Innova face parte dintr-o rețea de crimă organizată rusească, potrivit agențiilor de aplicare a legii din S.U.A. și Germania.

În iulie 2002, domnul Fuchsmann a introdus o acțiune în fața instanțelor germane prin care a solicitat interdicții împotriva declarațiilor despre el. Inițial, în ianuarie 2008, Tribunalul regional din Düsseldorf a declarat acțiunea inadmisibilă, constatând că instanțele germane nu aveau jurisdicție, deoarece ediția tipărită a New York Times nu a fost distribuită în Germania, iar ediția sa online nu era destinată cititorilor din Germania. Această decizie a fost confirmată de Curtea de Apel, dar anulată de Curtea Federală de Justiție în 2010, în ceea ce privește cererea de interzicere împotriva declarațiilor din ediția online. Curtea Federală de Justiție a afirmat competența instanțelor germane în acest sens, dat fiind faptul că ediția online a fost accesibilă în Germania.

În iunie 2011, Curtea de Apel, căreia i-a fost remisă cauza, a emis o ordonață privind declarația potrivit căreia dlui Fuchsmann i-a fost interzis accesul pe teritoriul Statelor Unite, dar a respins restul cererii. Acceptând că declarațiile în cauză interferează cu drepturile sale personale, instanța a considerat că este necesar să se echilibreze aceste drepturi împotriva libertății presei. În special, a existat un interes public de a fi informat cu privire la faptul că domnul Fuchsmann, om de afaceri german, cu activitate la nivel internațional în sectorul mass-media, a fost suspectat de a fi implicat în crimă organizată. În plus, autorul articolului l-a notificat pe dl Fuchsmann despre eventuala publicare. Cu toate acestea, acesta din urmă a așteptat mai mult de un an de la publicare, înainte de a cere o interdicție. Prin urmare, el nu putea să perceapă că interferența cu drepturile sale personale este intolerabilă. În octombrie 2012, Curtea Federală de Justiție a respins plângerea domnului Fuchsmann împotriva deciziei Curții de Apel și, în aprilie 2013, Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea sa constituțională.

Decizia Curții

Curtea a considerat că afirmațiile făcute împotriva lui Fuchsmann în articolul publicat în New York Times au fost suficient de serioase pentru ca articolul 8 să fie aplicabil. Cazul său a necesitat examinarea problemei dacă a existat un echilibru corect între dreptul său la respectarea vieții private în temeiul articolului 8 și dreptul la libertatea de exprimare garantat de articolul 10 al Convenției.

Curtea a fost de acord cu concluziile Curții de Apel germane în cazul reclamantului că articolul a contribuit la o dezbatere de interes public, și anume despre presupusa implicare în corupție a unui fost candidat la funcția de primar a orașului New York. De asemenea, a fost de acord că a existat un interes public, în acest context, în presupusa implicare a unui om de afaceri german în contrabandă de aur, deturnare de fonduri și crimă organizată, chiar dacă datează de câțiva ani. Curtea a convenit, de asemenea, că a existat un interes public pentru păstrarea articolul în arhiva online a ziarului.

Deși articolul viza în primul rând o figură politică proeminentă – fostul candidat la funcția de primar – instanțele germane au considerat că există un anumit interes și pentru reclamant ca om de afaceri german care activează pe plan internațional în sectorul mass-media. Această apreciere era în conformitate cu jurisprudența Curții, astfel cum Curtea a statuat anterior că un administrator al unei societăți bine cunoscute ar putea fi considerat, chiar prin poziția sa în societate, ca fiind o figură publică.

În plus, Curtea a fost de acord cu concluzia Curții de Apel germane potrivit căreia există o bază factuală suficientă pentru afirmațiile în litigiu și că autorul articolului a respectat pe deplin îndatoririle și responsabilitățile sale jurnalistice. Principala sursă a declarațiilor privind reclamantul a fost un raport intern al FBI și nu un raport oficial publicat sau o declarație pentru presă a unui funcționar public. Cu toate acestea, Curtea de Apel a examinat detaliat fundamentele faptice ale declarațiilor în cauză și a concluzionat că informațiile din raportul FBI au fost coroborate cu rapoartele mai multor alte organe de aplicare a legii.

În ceea ce privește conținutul și forma articolului, Curtea a fost de acord cu constatarea instanței germane că articolul nu conține declarații și insinuări polemice. Mai mult, informațiile divulgate au vizat în principal viața sa profesională și nu au fost dezvăluite detalii intime.

Având în vedere aceste considerații, Curtea a concluzionat că Curtea de Apel germană a realizat un echilibru rezonabil între drepturile concurente. Prin urmare, nu a existat o încălcare a articolului 8.