29 04 2008

La 11 martie 2008, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a făcut public Documentul de Informare cu titlul „Controlul achitării sumelor acordate cu titlu de satisfacţie echitabilă: o privire generală asupra practicii actuale a Comitetului de Miniştri”.

Acest document are ca scop prezentarea practicii Comitetului de Miniştri privind achitarea sumelor acordate în temeiul art. 41 CEDO. Acest document este actualizat în funcţie de evoluţia practicii Comitetului de Miniştri.

Una din sarcinile Comitetului de Miniştri constă în supravegherea achitării de către statele pârâte a sumelor acordate de CtEDO cu titlu de satisfacţie echitabilă, precum şi a dobânzilor de întârziere. De regulă, CtEDO prevede expres în textul hotărârii beneficiarul, suma ce urmează a fi achitată, termenul limită şi locul achitării, precum şi dobânda de întârziere, condiţii care sunt obligatorii pentru statul pârât şi care nu pot fi modificate în mod unilateral.

Totuşi, în practică, în anumite situaţii specifice, cu acordul părţilor, se admit alte modalităţi de plată decât cele prevăzute de CtEDO. Astfel, guvernele se confruntă uneori cu situaţii când achitarea satisfacţiei echitabile este dificilă din cauze care nu le sunt imputabile, şi anume reclamantul a dispărut sau lipseşte informaţia necesară pentru efectuarea plăţii (adresa, contul bancar etc.). În practică, întru soluţionarea acestor probleme, sunt acceptate diverse modalităţi de plată.

1. Cui urmează să fie plătită satisfacţia echitabilă?

De regulă, beneficiarul satisfacţiei echitabile este reclamantul, victima violării, care este indicat de CtEDO în dispozitivul hotărârii.

În unele cazuri, însă, satisfacţia echitabilă poate să fie vărsată în favoarea altei persoane decât cea desemnată de CtEDO în calitate de beneficiar, cu condiţia ca această persoană să dispună de un mandat (procură) în acest scop. O întrebare frecventă este dacă mandatul stabilit pentru reprezentarea în faţa CtEDO este suficient pentru a primi satisfacţia echitabilă. În timp ce unele state acceptă acest mandat pentru primirea satisfacţiei echitabile (Regatul Unit al Marii Britanii), altele solicită un mandat eliberat special în acest scop şi perfectat conform dreptului naţional (de ex., autentificat la notar). În cazul beneficiarului cu reşedinţa în străinătate, legea aplicabilă mandatului este cea a statului pârât.

Dacă reclamantul este reprezentat de către un avocat, CtEDO, în unele cazuri, poate indica expres plata sumelor destinate reclamantului prin intermediul avocatului. Totuşi, astfel de precizări se întâlnesc destul de rar. În mod normal, se acceptă că statele pot să aleagă cui să plătească sumele: reclamantului sau reprezentantului acestuia. Astfel, în unele cazuri, chiar dacă avocaţii reclamantului dispuneau de un mandat special, totuşi, statul pârât a vărsat satisfacţia echitabilă reclamantului (a se vedea Chichkov v. Bulgaria, hotărâre din 09/01/203, cererea nr. 38822/97 şi Nikolov v. Bulgaria, hotărâre din 30/01/2003, cererea nr. 38884/97), iar aceste plăţi au fost acceptate de Comitetul de Miniştri.

În unele cauze, CtEDO desemnează mai mulţi reclamanţi în calitate de beneficiari ai satisfacţiei echitabile şi le acordă în comun o anumită sumă, fără a indica mai multe detalii (a se vedea Jorge Nina Jorge and others v. Portugal, hotărâre din 19/02/2004, cererea nr. 52662/99; Nouhaud v. France, hotărâre din 09/07/2002, cererea nr. 33424/96 şi Yagtzilar and others v. Greece, hotărâre cu privire la satisfacţia echitabilă din 15/01/2004, cererea nr. 41727/98). În practică, executarea unor astfel de hotărâri este problematică. De aceea, Comitetul de Miniştri încurajează încheierea unui acord între reclamanţi privind distribuirea sumelor (a se vedea Yagtzilar and others v. Greece, hotărâre cu privire la satisfacţia echitabilă din 15/01/2004, cererea nr. 41727/98). În lipsa unui asemenea acord, o soluţie poate fi împărţirea sumei în mod egal între reclamanţi, dacă acest mod de achitare este confirmat de Comitetul de Miniştri. O alternativă poate fi achitarea sumei către unul din reclamanţi, cu obligaţia de a împărţi suma cu ceilalţi reclamanţi potrivit unei înţelegeri între ei (a se vedea Nouhaud v. France, hotărâre din 09/07/2002, cererea nr. 33424/96; Loyen v. France, hotărâre – acord amiabil – din 29/07/2003, cererea nr. 43543/98 sau Lemort v. France, hotărâre – acord amiabil – din 26/04/2001, cererea nr. 47631/99).

Dacă CtEDO este informată despre schimbări importante care au intervenit în capacitatea juridică a reclamantului sau despre existenţa unor conflicte de interese între reclamant şi persoana abilitată în dreptul naţional să primească satisfacţia echitabilă, de regulă, în textul hotărârii se conţin indicaţii despre beneficiarul potrivit, care poate fi altă persoană decât reclamantul. Uneori, indicarea altui beneficiar decât reclamantul poate fi rezultatul cererii reclamantului, de exemplu, cu scopul asigurării plăţii către avocat. Astfel, de câteva ori, CtEDO a acordat sumele cu titlu de costuri şi cheltuieli în mod direct reprezentantului reclamantului (a se vedea Bilgin v. Turkey, hotărâre din 16/11/2000, cererea nr. 23819/94; Ipek v. Turkey, hotărâre din 17/02/2004, cererea nr. 25760/94; Aksakal v. Turkey, hotărâre din 15/02/2007 şi Scozzari and Giunta v. Italy, hotărâre din 13/07/2000).

În unele cazuri, plata satisfacţiei echitabile poate fi făcută în favoarea unei alte persoane decât cea indicată de CtEDO, şi anume în cazurile când beneficiarul desemnat de CtEDO este un minor, o persoană fără capacitate juridică sau cu capacitate juridică restrânsă, beneficiarul persoană fizică a decedat, beneficiarul persoană juridică se află în procedura de lichidare, beneficiarul persoană juridică nu mai există în forma sa iniţială, beneficiarul este deţinut, a dispărut, refuză să primească sumele acordate sau în cazul plăţii eronate.

De regulă, atunci când beneficiarul desemnat de CtEDO este un minor, plata se efectuează în favoarea părinţilor (a se vedea Eriksson v. Sweden, hotărâre din 22/06/1989, cererea nr. 11373/85) sau a tutorilor. În cazul conflictului de interese, CtEDO a ordonat uneori achitarea sumelor direct copiilor minori, excluzând astfel dreptul părinţilor sau a tutorilor de a percepe sumele respective, sau avocatului minorului, dacă avocatul a acceptat să gestioneze suma în favoarea minorului, sub supraveghere adecvată (a se vedea Scozzari and Giunta v. Italy, hotărâre din 13/07/2000).

Dacă beneficiarul desemnat de CtEDO este o persoană fără capacitate juridică sau cu capacitate juridică limitată, practica este de a vărsa satisfacţia echitabilă curatorului sau tutorelui beneficiarului (a se vedea Herczegfalvy v. Austria, hotărâre din 24/09/1992, cererea nr. 10533/83) sau unei persoane care dispune de un mandat special eliberat în acest scop (a se vedea Magalhaes Pereira v. Portugal, hotărâre din 26/02/2002, cererea nr. 44872/98) ori avocatului care urmează să transmită reclamantului sumele primite, potrivit dreptului naţional (a se vedea Hutchison Reid v. United Kingdom, hotărâre din 20/02/2003, cererea nr. 50272/99).

În situaţia în care beneficiarul persoană fizică desemnat de CtEDO a decedat, practica Comitetului de Miniştri este următoarea:

• dacă decesul intervine înaintea adoptării hotărârii, CtEDO stabileşte că plata satisfacţiei echitabile se face în favoarea persoanei care are o legătură strânsă cu beneficiarul şi care şi-a exprimat interesul de a continua procedurile în faţa CtEDO în numele persoanei decedate;
• dacă decesul intervine după adoptarea hotărârii, potrivit unei practici constante, statul pârât va vărsa satisfacţia echitabilă moştenitorilor beneficiarului. Dacă pentru identificarea moştenitorilor este nevoie o perioadă de timp mai îndelungată, soluţia este de a vărsa satisfacţia echitabilă în masa succesorală a persoanei decedate;
• dacă decesul intervine înaintea adoptării hotărârii, dar acest fapt este adus la cunoştinţa CtEDO după adoptarea acestei hotărâri, în cazul în care CtEDO este informată de către una din părţi în termen de 6 luni din momentul în care a aflat despre acest fapt (art. 80 al Regulamentului CtEDO), Curtea poate revizui hotărârea în partea ce ţine de satisfacţia echitabilă, indicând noul beneficiar (a se vedea Amassa and Frezza v. Italy, hotărâri din 25/10/2001 şi 09/01/2003 (revizuire), cererea nr. 44513/98);
• dacă decesul intervine înaintea adoptării hotărârii, iar acest fapt este adus la cunoştinţa CtEDO după expirarea termenului în care o parte poate cere revizuirea hotărârii sau nu este adus deloc la cunoştinţa CtEDO, ci doar la cea a Comitetului de Miniştri în cadrul controlului executării hotărârii, o soluţie este de a pune satisfacţia echitabilă la dispoziţia succesiunii, pentru a fi împărţită între moştenitori, după ce aceştia sunt identificaţi. O altă soluţie poate fi reţinerea plăţii până la sesizarea de către unul din succesori. În cazul în care nici un succesor nu-şi manifestă interesul, Comitetul de Miniştri ar putea conchide că succesorii au renunţat la satisfacţia echitabilă şi să închidă dosarul.

În cazul în care beneficiarul persoană juridică se află în procedura de lichidare, iar situaţia beneficiarului este cunoscută de CtEDO pe parcursul procedurilor în faţa sa, de regulă, în hotărâre sunt incluse dispoziţii speciale cu privire la destinatarul potrivit pentru primirea satisfacţiei echitabile, care poate fi atât reprezentantul companiei reclamante, în pofida faptului că aceasta era administrată de un administator judiciar (a se vedea Credit and Industrial Bank v. Czech Republic, hotărâre din 21/10/2003, cererea nr. 29010/95 – în această cauză, reclamantul se plângea anume de obligarea la această administrare), cât şi lichidatorul companiei reclamante, dacă nu există conflicte între lichidator şi companie (a se vedea Buffalo Srl in liquidation v. Italy, hotărârile cu privire la satisfacţie echitabilă din 03/07/2003 şi 22/07/2004, cererea nr. 38746/97). Dacă hotărârea nu conţine indicaţii, practica Comitetului de Miniştri, de regulă, este conformă cu cea a CtEDO. Astfel, dacă există dubii în priviţa faptului dacă administratorul judiciar/lichidatorul reprezintă interesele companiei reclamantei, este admis ca plata satisfacţiei echitabile să fie făcută în favoarea avocatului reclamantului (a se vedea Västberga Taxi Aktiebolag and Vulic v. Sweden, hotărâre din 23/07/2002, cererea nr. 36985/97; Presidential Party of Mordovia v. Russian Federation, hotărâre din 05/10/2004, cererea nr. 65659/01).

Când beneficiarul persoană juridică nu mai există în forma sa iniţială, iar această situaţie este cunoscută de CtEDO pe durata procedurilor în faţa ei, de regulă, în hotărâre sunt incluse dispoziţii speciale cu privire la destinatarul potrivit pentru primirea satisfacţiei echitabile. În absenţa unor astfel de indicaţii, din practica Comitetului de Miniştri rezultă că vărsarea satisfacţiei echitabile va fi făcută în favoarea succesorilor juridici ai persoanei juridice reclamante. De exemplu, în cazul fuziunii companiei reclamantei cu o altă companie, a fost admis ca plata satisfacţiei echitabile să fie făcută în favoarea noii companii constituite prin fuzionare (a se vedea Sovtransavto Holding v. Ukraine, hotărârile cu privire la satisfacţie echitabilă din 25/07/2002 and 02/10/2003, cererea nr. 48553/99). În caz de litigiu în privinţa calităţii de succesor sau reprezentant al companiei, o soluţie poate fi consemnarea sumelor pe un cont bancar „blocat” deschis pe numele companiei reclamante, până când litigiul va fi soluţionat (a se vedea Qufaj Co. Sh.p.k v. Albania, hotărâre din 18/11/2004, cererea nr. 54268/00).

Dacă beneficiarul desemnat de CtEDO este deţinut, acesta poate împuternici o persoană pentru primirea sumelor satisfacţiei echitabile (a se vedea Dorigo v. Italy, hotărâre din 16/11/2000, cererea nr. 46520/99), iar dacă guvernul nu are nici o informaţie referitor la acest fapt, este admis ca suma să fie „blocată” pe un cont bancar deschis pe numele reclamantului, cu posibilitatea eventuală a reprezentantului de a o retrage (a se vedea Demirel v. Turkey, hotărâre din 28/01/2003, cererea nr. 39324/98). Pot apărea probleme atunci când reclamantul este deţinut într-un stat care nu este membru al Consiliului Europei (a se vedea Mamatkulov v. Turkey, hotărâre din 04/02/05, reclamantul a fost condamnat la privaţiune de libertate pe viaţă în Uzbekistan), iar această chestiune, care a apărut relativ recent, necesită încă a fi soluţionată.

În situaţia în care beneficiarul desemnat de CtEDO a dispărut (persoana nu poate fi găsită sau contactată), Comitetul de Miniştri acceptă mai multe modalităţi de plată, de exemplu depunerea sumelor pe un cont special deschis pe numele reclamantului la o bancă generală de depozite oficiale (a se vedea N.M.T., J.B.B. and L.B.A. v. Spain, cererea nr. 17437/90), punerea sumelor la dispoziţia reclamantului pe lângă o autoritate (de ex., agentul guvernamental) abilitată de a elibera banii dacă reclamantul se prezintă (a se vedea Müller v. Switzerland, hotărâre din 05/11/2002), plasarea banilor pe un cont bancar „blocat” pe numele reclamantului etc.  

În cazul în care beneficiarul refuză de a intra în posesia sumelor alocate de CtEDO, au fost acceptate două soluţii la dorinţa guvernului: sau se consideră că reclamantul renunţă la dreptul său (în urma unei cereri scrise) şi nu se efectuează nici o plată, sau se aplică una dintre soluţiile prevăzute pentru situaţia când reclamantul a dispărut. 

Plata eronată. În cazul în care, deşi în textul hotărârii CtEDO este clar indicat beneficiarul satisfacţiei echitabile, în realitate, aceasta a fost plătită unei alte persoane (a se vedea Bilgin v. Turkey, hotărâre din 16/11/2000, cererea nr. 23819/94 sau Ipek v. Turkey, hotărâre din 17/02/2004, cererea nr. 25760/94), această plată nu a fost acceptată până când nu a fost confirmat că suma a fost transferată beneficiarului indicat de CtEDO.

2. Care este locul plăţii?

În practică, plata este făcută la locul de reşedinţă al beneficiarului. Datorită faptului că majoritatea plăţilor se fac prin transfer bancar, există puţine piedici în primirea sumei de către reclamant la locul său de reşedinţă. Atunci când CtEDO acordă compensaţii unei persoane care nu îşi are reşedinţa în statul pârât şi nu identifică expres locul plăţii, este general acceptabil ca satisfacţia echitabilă să fie plătită în ţara de reşedinţă a beneficiarului (a se vedea Ilaşcu and Others v. Moldova and Russia, hotărâre din 8 iulie 2004, cererea nr. 48787/99), sau în conformitate cu cererea beneficiarului, dacă acest lucru este rezonabil (a se vedea Munari v. Switzerland, hotărâre din 12 iulie 2005).

3. Ce înţelegem prin "plata" satisfacţiei echitabile şi în ce termen ea urmează a fi făcută?

Începând cu anul 1991, CtEDO indică în dispozitivul hotărârilor sale termenul limită până la care urmează a fi plătită satisfacţia echitabilă. Acest termen este calculat în zile. Se consideră că plata a fost făcută atunci când satisfacţia echitabilă efectiv "a fost pusă la dispoziţia beneficiarului" în mod direct (când banii au fost transferaţi în contul bancar) sau indirect (când suma este disponibilă pentru a fi retrasă de beneficiar şi beneficiarul a fost informat de aceasta la adresa lui cunoscută). Ziua plăţii contează pentru a stabili dacă urmează a fi plătită dobânda de întârziere şi pentru a stabili rata de schimb. În principiu, toate riscurile care însoţesc plata (ex. variaţiile de curs valutar) sunt prezumate a fi imputabile Guvernului Pârât.

În scopul păstrării valorii satisfacţiei echitabile acordate în caz de executare a hotărârii peste termenul indicat de CtEDO, începând cu anul 1996, CtEDO include în dispozitivul hotărârilor sale o clauză de indexare. La ziua de astăzi dobânda de întârziere este calculată în funcţie de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente. Clauze similare pot fi incluse de CtEDO şi în deciziile sale pe marginea acceptării acordurilor amiabile. 

În cazuri excepţionale, când se admite examinarea revizuirii hotărârii CtEDO, când această procedură are incidenţă asupra obligaţiei sau modalităţii de plată, termenul de plată a satisfacţiei echitabile poate fi schimbat de CtEDO (a se vedea, Armando Grasso v. Italy, hotărârea de revizuire din 29 aprilie 2003; Íkíncisoy v. Turkey, hotărâre din 27 iulie 2004; Zwierzyński v. Poland, hotărâre din 19 iunie 2001). După ce cererea de revizuire este examinată de CtEDO, în hotărârea CtEDO de revizuire se indică un nou termen pentru plata satisfacţiei echitabile. De obicei, când se admite examinarea cererii de rectificare a hotărârii, acest lucru nu afectează termenul de plată indicat în hotărârea care se cere a fi rectificată (a se vedea, Siffre, Ecoffet and Bernardini v. France, hotărâre din 12 decembrie 2006). În cazul în care cererea de revizuire sau rectificare nu se admite spre examinare, satisfacţia echitabilă urmează a fi plătită în termenul stabilit în hotărârea de bază.

4. Chestiuni legate de valuta în care se face plata

Începând cu anul 2000, CtEDO stabileşte valoarea satisfacţiei echitabile în euro. Totuşi, acest lucru nu înseamnă ca satisfacţia echitabilă va fi plătită numaidecât în această valută. Atunci când beneficiarul plăţii nu îşi are reşedinţa în zona euro, de obicei, este indicată convertirea sumei acordate în valuta naţională a locului de reşedinţă a beneficiarului plăţii. Costurile legate de convertirea sumelor în valuta oficială a locului de reşedinţă trebuie acoperite de Guvernul Pârât (a se vedea CM/Inf/DH(2008)7 revised Addendum (acces restricţionat), partea 5.3). 

De obicei, satisfacţia acordată urmează a fi convertită "conform ratei aplicabile la data executării hotărârii". De regulă, această rată este rata folosită de banca centrală pentru transferurile interbancare. Această rată va fi calculată conform situaţiei la ziua plăţii. În cazul în care se foloseşte o altă rată decât cea a zilei plăţii, care este defavorabilă reclamantului, ar putea fi echitabil ca guvernul să suporte consecinţele.

Documentul de Informare al Comitetului de Miniştri cu privire la achitarea sumelor acordate cu titlu de satisfacţie echitabilă, în varianta engleză, poate fi accesat aici.

Documentul de Informare al Comitetului de Miniştri cu privire la achitarea sumelor acordate cu titlu de satisfacţie echitabilă, în varianta franceză, poate fi accesat aici.