CtEDO a pronunţat hotărârea Cogut c. Moldovei

04 12 2007

La 4 decembrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea sa în cauza Cogut c. Moldovei (cererea nr. 31043/04).

În această cauză, reclamantul, Vadim COGUT, după 27 ani de serviciu militar, a solicitat Ministerului Apărării (Ministerul) să-i fie alocat un apartament cu două odăi. În urma refuzului Ministerului, reclamantul a iniţiat proceduri judiciare, solicitând obligarea Ministerului să-i acorde un apartament cu două odăi. Printr-o hotărâre irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 23 noiembrie 2000, pretenţiile reclamantului au fost satisfăcute.

Deoarece Ministerul nu dispunea de apartamente libere, în anul 2001 reclamantul a înaintat o acţiune la Judecătoria sectorului Centru, prin care solicita schimbarea modului de executare a hotărârii din 23 noiembrie 2000, prin achitarea de către Minister a valorii unui apartament cu două odăi. La 18 mai 2001, Judecătoria sectorului Centru a satisfăcut pretenţiile reclamantului şi a obligat Ministerul să achite reclamantului suma de MDL 83,000 (echivalentul a EUR 7,133 la acea dată). La 4 iulie 2001, Tribunalul municipiului Chişinău a admis recursul Ministerului şi a casat încheierea din 18 mai 2001, cu încetarea procedurii.  Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 5 iunie 2002, emisă în urma procedurii în recurs în anulare, a fost casată decizia din 4 iulie 2001 şi menţinută încheierea din 18 mai 2001, ultima hotărâre devenind irevocabilă.

La 25 iunie 2002, reclamantul a solicitat Judecătoriei sectorului Centru eliberarea unui titlu executoriu. La 19 iulie 2002, executorul judecătoresc a solicitat Ministerului să se conformeze încheierii din 18 mai 2001. La 13 septembrie 2002, Ministerul a răspuns că nu dispune de surse financiare pentru a executa această hotărâre.

La 21 ianuarie 2003, executorul judecătoresc a emis o cerere dispoziţie de plată privind încasarea a MDL 83,000 din contul Ministerului. La 18 aprilie şi 25 iulie 2003, executorul judecătoresc a informat reclamantul că Ministerul a refuzat să execute încheierea din 18 mai 2001 şi, din acest motiv, au fost iniţiate proceduri administrative împotriva persoanelor responsabile de neexecutarea acestei hotărâri. Printr-o încheiere din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Chişinău a încetat procesul administrativ pe motiv că, deşi încheierea nu a fost executată, Ministerul nu poate fi responsabil pentru nealocarea de către Guvern a resurselor financiare pentru a acoperi aceste cheltuieli.

Între 2002 şi 2003, reclamantul s-a plâns mai multor autorităţi de neexecutarea încheierii din 18 mai 2001, dar fără vreun rezultat. La 1 iulie 2004, reclamantul a depus o cerere la CtEDO, prin care se plângea de neexecutarea acestei hotărâri de judecată.  La 15 martie 2005, reclamantului i-au fost plătiţi MDL 83,000. La 4 martie 2006, cererea a fost comunicată Guvernului.

Reclamantul pretindea în faţa Curţii că executarea întârziată a încheierii din 18 mai 2001 este contrară art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii).

În observaţiile sale asupra admisibilităţii cauzei, Guvernul a susţinut că, în urma achitării la 15 martie 2005 a sumei de MDL 83,000, reclamantul şi-a pierdut statutul de „victimă”.

Curtea a reiterat că o decizie sau măsură favorabilă reclamantului nu este în principiu suficientă pentru a-l lipsi de statutul său de „victimă”, decât dacă autorităţile naţionale au recunoscut, expres sau în substanţă, violarea şi au oferit o redresare pentru violarea Convenţiei. Curtea a considerat că, în această cauză este vorba despre neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, iar Guvernul nu a recunoscut şi nici nu a acordat o redresare adecvată pentru executarea întârziată a hotărârii. În aceste circumstanţe, reclamantul poate să pretindă în continuare că este o „victimă” a pretinselor violări ale Convenţiei.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie prin neexecutarea hotărârii de judecată în favoarea reclamantului din 18 mai 2001, timp de 33 de luni şi 10 zile.

În observaţiile sale cu privire la satisfacţia echitabilă, Guvernul susţinea că, la 21 ianuarie 2003, Ministerul a transferat executorului judecătoresc suma de MDL 83,000 şi că reclamantul a venit să-şi ia banii abia la 15 martie 2005. Guvernul a afirmat că, deoarece reclamantul a solicitat eliberarea titlului executor doar la 25 iunie 2002, perioada de neexecutare constituia în total doar 7 luni, şi, prin urmare, nu a existat o violare a art. 6 § 1 CEDO şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO. Curtea nu a fost convinsă de argumentul Guvernului precum că Ministerul a plătit banii către executor la 21 ianuarie 2003, iar reclamantul nu a venit să-i ridice până la 15 martie 2005. Curtea a notat că, cererea dispoziţie de plată din 21 ianuarie 2003 a fost emisă de către executorul judecătoresc, precum şi că, ulterior, Ministerul nu şi-a respectat obligaţia, fapt care este expres indicat în scrisorile executorului judecătoresc din aprilie şi iulie 2003. Mai mult, chestiunea neexecutării hotărârii judecătoreşti în favoarea reclamantului a fost discutată în cadrul procedurilor de judecată naţionale, iar instanţa de judecată a constatat în februarie 2004 că Ministerul încă nu executase hotărârea menţionată. În final, în observaţiile sale cu privire la admisibilitatea şi fondul cauzei, Guvernul a afirmat că hotărârea de judecată în favoarea reclamantului a fost executată la 15 martie 2005. Prin urmare, Curtea consideră că perioada de neexecutare trebuie să fie calculată din 5 iunie 2002, când încheierea din 18 mai 2001 a devenit irevocabilă, până la 15 martie 2005, când reclamantul a primit MDL 83,000, ceea ce constituie 33 de luni şi 10 zile.

Reclamantul a fost reprezentat în faţa CtEDO de către Valeriu PELIN, avocat din Chişinău

Curtea a acordat reclamantului EUR 2,500 cu titlu de daune materiale şi EUR 800 cu titlu de daune morale. 

*  *  *

Hotărârea CtEDO în această cauză, în limba engleză, poate fi accesată pe pagina web a Curţii (http://www.echr.coe.int/).