16 10 2007

La 16 octombrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat opt hotărâri în cauze contra Moldovei. Cauza Ţara şi Poiată c. Moldovei (cererea nr. 36305/03) vizează obligarea la plata despăgubirilor şi publicarea unor dezminţiri într-o cauză în defăimare. În cauzele Ţiberneac Vasile c. Moldovei (cererea nr. 26103/04), Nadulişneac Ion c. Moldovei (cererea nr. 18726/04), Buianovschi c. Moldovei (cererea nr. 27533/04), Deordiev şi Deordiev c. Moldovei (cererea nr. 33276/03), Vitan c. Moldovei (cererea nr. 6901/03), Ţiberneac c. Moldovei (cererea nr. 18893/04) şi Marcu c. Moldovei (cererea nr. 17359/04) reclamanţii se plângeau de neexecutarea sau executarea întârziată a hotărârilor judecătoreşti executorii în favoarea lor.

*  *  *

În cauza Ţara şi Poiată c. Moldovei, reclamanţii, ziarul „Ţara” şi Petru POIATĂ, pretindeau violarea art. 10 al Convenţiei (libertatea de exprimare) prin obligarea lor la plata despăgubirilor şi publicarea unor dezminţiri într-o cauză în defăimare pentru publicarea a două articole (din 31 octombrie 2002 şi 21 noiembrie 2002) semnate de Petru POIATĂ şi publicate în ziarul „Ţara”.

În articolul din 31 octombrie 2002, autorul se referea la neregulile care persistau în transportul de pasageri din judeţul Chişinău. Articolul reproducea o scrisoare adresată Preşedintelui Republicii Moldova de către conducătorii unei companii private de transport din Ialoveni. În scrisoare se menţiona că „domnul Stepaniuc, liderul fracţiunii comuniste, a sunat ministrului Transporturilor, Cupţov, şi i-a cerut să ia prin orice mijloace toate rutele de la [companie] şi să le transmită SRL „GAN-GRA”, directorul căruia este ginerele dlui Stepaniuc şi SRL „Tuvit-Tur”, directorul căruia este nepotul dlui Stepaniuc”. Finalul articolului era următorul: „Nu ne rămâne decât să ne întrebăm: când cineva îi va scrie lui Vladimir Voronin despre un amestec identic cu cel relatat mai sus, în reţeaua de dealeri ai „CTC Chişinău”, unde în prezent îşi croieşte un loc călduţ acelaşi Stepaniuc, eliminându-şi prin metode bolşevice concurenţii”.

La 21 noiembrie 2002, ziarul „Ţara” a publicat articolul „Clanul Stepaniuc îşi întinde tentaculele” semnat de Petru POIATĂ. În articol se menţiona despre lipsa reacţiei Preşedinţiei la scrisoarea reprodusă parţial în articolul din 31 octombrie 2002. În acest articol se făcea trimitere la alte scrisori parvenite la redacţia ziarului după publicarea primului articol, în care compania „Tuvit-Tur” se acuza de încălcarea legislaţiei. Aceste ilegalităţi au fost confirmate prin rapoarte ale autorităţilor competente şi ale administraţiei locale. Finalul articolului era următorul: „Aşadar, clanul Stepaniuc îşi întinde tot mai mult tentaculele. Până unde? Şi până când?”.

La o dată neidentificată, dl Stepaniuc a depus două cereri de chemare în judecată, prin care pretindea că informaţia din pasajele de mai sus nu corespundea realităţii şi îi lezează onoarea şi demnitatea, solicitând dezminţirea ei şi compensaţii morale pentru defăimarea sa. Acţiunile au fost conexate.

Prin hotărârea Judecătoriei sectorului Buiucani din 24 ianuarie 2003, pretenţiile dlui Stepaniuc au fost admise integral, pe motiv că el nu poate fi responsabil pentru activitatea companiilor care aparţin nepotului şi ginerelui său, mai ales că autorităţile nu au constatat ilegalităţi în activitatea acestor companii. Instanţa a mai notat că nu a fost stabilită nici o legătură dintre activitatea dlui Stepaniuc şi activitatea acestor companii. Instanţa a constatat că informaţia răspândită în ziar este defăimătoare pentru dl Stepaniuc. Judecătoria Buiucani a obligat ziarul „Ţara” şi autorul articolului să plătească dlui Stepaniuc MDL 3,600 şi, respectiv, MDL 1,800 cu titlu de prejudiciu moral şi taxa de stat şi să publice o dezminţire a acestei informaţii. Apelul şi recursul ziarului „Ţara” şi a autorului articolului au fost respinse de Tribunalul Chişinău şi de Curtea de Apel a Republicii Moldova la 3 aprilie 2003 şi, respectiv, 11 iunie 2003.

Curtea a notat că declaraţiile care au făcut obiectul acţiunii la nivel naţional pot fi împărţite în două grupe: declaraţii cu privire la pretinsele abuzuri ale dlui Stepaniuc şi a rudelor sale în domeniul afacerilor de transport şi declaraţii cu privire la pretinsele abuzuri ale dlui Stepaniuc în reţeaua de dealeri ai „CTC Chişinău”. Ele vizau chestiuni de interes public deosebit, dl Stepaniuc era o persoană publică, care trebuie să dea dovadă de o toleranţă sporită faţă de presă, iar ziarul şi jurnaliştii beneficiază de o protecţie sporită în temeiul art. 10 al Convenţiei. Curtea a mai notat că pedepsirea unui jurnalist pentru că a contribuit la răspândirea declaraţiilor unui terţ ar afecta serios contribuţia presei la discutarea chestiunilor de interes public şi nu trebuie să fie permisă decât dacă există motive deosebit de temeinice.  

În ceea ce priveşte prima grupă de declaraţii, Curtea a conchis că, aparent, o mare parte a acestei informaţii reprezenta extrase dintr-o scrisoare adresată de către conducerea unei companii Preşedintelui Republicii Moldova şi dintr-o scrisoare adresată ziarului de către angajaţii altei companii care au citit primul articol. Autorul articolelor a avut precauţia de a menţiona că citează sau rezumă declaraţiile unor terţi. De asemenea, se pare că informaţia conţinea unele relatări de fapt adevărate, cum ar fi legăturile de familie dintre dl Stepaniuc şi conducerea companiilor care ar fi comis abuzuri. Autorul s-a bazat şi pe rapoarte oficiale ale autorităţilor competente. În asemenea circumstanţe, această informaţie, în mod rezonabil, putea fi apreciată de autor ca fiind credibilă. Mai mult, pasajul „Aşadar, clanul Stepaniuc îşi întinde tot mai mult tentaculele. Până unde? Şi până când?” constituie o judecată de valoare adevărtul căreia  nu este susceptibil de a fi demonstrat.

Luând în considerare limbajul folosit de reclamanţi, poziţia dlui Stepaniuc ca politician de rang înalt la acel moment, faptul că reclamanţii sunt un ziar şi un jurnalist care au relatat cu privire la chestiuni de interes public, şi luând în calcul că instanţele de judecată naţionale nu au făcut distincţie între fapte şi judecăţi de valoare, Curtea a conchis că nu existe motive relevante şi suficiente de a constata că reclamanţii l-au defăimat pe dl Stepaniuc şi de a-i obliga să plătească compensaţii morale pentru răspândirea acestei informaţii. Prin urmare, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 10 al Convenţiei.

În ceea ce priveşte informaţia cu privire la pretinsele abuzuri ale dlui Stepaniuc în reţeaua de dealeri ai „CTC Chişinău”, Curtea a constatat că această declaraţie poate fi considerată ofensatoare, deoarece în urma studierii dosarului naţional, Curtea nu a putut conchide că a fost dovedit că ea corespunde adevărului, iar reclamantul nu a adus probe în faţa instanţelor naţionale care ar fi demonstrat că el a făcut încercări rezonabile să verifice această informaţie până la publicare. În această parte, Curtea a constatat, în unanimitate, că nu a avut loc o violare a art. 10 al Convenţiei.

Curtea a acordat ziarului „Ţara” EUR 200 şi dlui Poiată EUR 70 cu titlu de prejudicii materiale (ce reprezintă o parte din compensaţiile plătite la nivel naţional dlui Stepaniuc), şi câte EUR 2,500 pentru fiecare din reclamanţi cu titlu de prejudicii morale, precum şi suma totală de EUR 1,800 cu titlu de costuri şi cheltuieli. 

Reclamanţii au fost reprezentaţi la CtEDO de către dl. Vladislav GRIBINCEA şi dl. Vitalie ZAMA, membri ai organizaţiei obşteşti „Juriştii pentru drepturile omului”.

*  *  *

Curtea a pronunţat 7 hotărâri în următoarele cauze cu privire la neexecutarea sau executarea întârziată a unor hotărâri judecătoreşti executorii:

 *  *  *

Hotărârile CtEDO în aceste cauze, în limba engleză, pot fi accesate pe pagina web a Curţii (http://www.echr.coe.int/).