25 09 2007

La 25 septembrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat două hotărâri în cauzele Mizernaia c. Moldovei (cererea nr. 31790/03) şi Biţa şi alţii c. Moldovei (cererile nr. 25238/02, 25239/02 şi 30211/02).

*  *  *

În cauza Mizernaia c. Moldovei, reclamanta, Nina MIZERNAIA, a fost exclusă în anul 1994 dintr-o cooperativă de stat de construcţie a locuinţelor. Reclamanta a iniţiat proceduri judiciare contra acestei cooperative, solicitând restituirea banilor investiţi pentru construcţia unui apartament cu trei camere.

La 29 aprilie 1996, Judecătoria sectorului Râşcani a obligat cooperativa de construcţie să plătească reclamantei suma de MDL 23,733.80 (EUR 4,550 la acea dată). Cooperativa de construcţie a contestat această hotărâre de două ori, dar la 4 noiembrie 1997, printr-o decizie definitivă, Curtea de Apel a Republicii Moldova a menţinut hotărârea din 29 aprilie 1996.

În lunile decembrie 1997 şi mai 1998 reclamantei i-au fost plătite MDL 3,071.10 şi, respectiv, MDL 1,970.

În urma numeroaselor plângeri ale reclamantei adresate Ministerului Justiţiei, referitor la neexecutarea hotărârii de judecată, Ministerul Justiţiei a solicitat executorului judecătoresc de a întreprinde toate măsurile necesare pentru a executa această hotărâre. Hotărârea din 4 noiembrie 1997 nu este executată până în prezent.

Reclamanta pretindea în faţa Curţii că neexecutarea hotărârii de judecată din 4 noiembrie 1997 în favoarea sa este contrară art. 6 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii).

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie în urma neexecutării hotărârii judecătoreşti din 4 noiembrie 1997.

Curtea a acordat reclamantei EUR 3,987 cu titlu de daune materiale (datoria de bază (EUR 1,927) şi venitul ratat calculat conform art. 619 Cod civil (EUR 2,060)), EUR 2,000 cu titlu de daune morale şi EUR 700 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Reclamanta a fost reprezentată la CtEDO de către Vitalie IORDACHI, membru al organizaţiei obşteşti „Juriştii pentru drepturile omului”.

*  *  *

În cauza Biţa şi alţii c. Moldovei, reclamanţii, Fiodor BIŢA (primul reclamant), Evghenii ANDRIENCO (al doilea reclamant) şi Ana STANILÎ (al treilea reclamant), erau angajaţi ai Ministerului Transportului şi Comunicaţiilor (Ministerul). Ei au fost promovaţi în anul 1997, însă salariile lor nu au fost majorate pe perioada anilor 1997-1998. Deoarece Ministerul a refuzat să le majoreze salariile, reclamanţii au iniţiat proceduri judiciare.

La 4 decembrie 2000, Judecătoria sectorului Centru a obligat Ministerul să plătească MDL 5,074 (EUR 469 la acea dată) în favoarea primului reclamant şi MDL 5,280 (EUR 488 la acea dată). La 26 decembrie 2000, aceeaşi instanţă a decis acordarea a MDL 5,388 (EUR 498  la acea dată) în favoarea celui de-al treilea reclamant. Hotărârile nu au contestate şi peste 15 zile au devenit irevocabile.

Deoarece hotărârile de judecată nu se executau, reclamanţii s-au adresat la diverse instanţe, solicitând asistenţă la executarea hotărârilor judecătoreşti în favoarea lor. Una din astfel de cereri expediată Ministerului Justiţiei a fost readresată Judecătoriei sectorului Centru. La 31 mai 2001, vicepreşedintele acestei instanţe i-a comunicat primului reclamant că titlurile de executare au fost expediate Trezoreriei de Stat şi că executarea era imposibilă din cauza lipsei surselor financiare de pe contul Ministerului Transportului şi Comunicaţiilor.

Pe parcursul anului 2002, instanţa de judecată a amendat de câteva ori Ministerul pentru neexecutarea hotărârilor de judecată din 4 decembrie 2000 şi 26 decembrie 2000. În septembrie 2002, titlurile executorii au fost parţial executate. Primul reclamant a primit MDL 3,940, al doilea reclamant a primit MDL 4,145 şi al treilea reclamant - MDL 4,172. Restul (echivalentul a EUR 67, EUR 82 şi, respectiv, EUR 91) a fost reţinut ca impozit pe venit.

Reclamanţii au iniţiat o nouă acţiune de judecată prin care au solicitat compensaţii pentru daunele materiale cauzate de inflaţie şi pentru daunele morale, care au fost lăsate la discreţia instanţei. La 4 februarie 2004, printr-o decizie definitivă, Curtea Supremă de Justiţie a constatat că hotărârile de judecată în favoarea reclamanţilor au fost executate cu întârziere şi a acordat MDL 5,074 (EUR 334 la acea dată) primului reclamant şi MDL 6,715 (EUR 402 la acea dată) celui de-al treilea reclamant, cu titlu de compensaţie pentru efectele inflaţiei, dar nu s-a pronunţat asupra daunelor morale. La 7 mai 2004, Judecătoria Buiucani a dat câştig de cauză celui de-al doilea reclamant şi i-a acordat MDL 6,579 (EUR 474 la acea dată).

Decizia din 4 februarie 2004 a fost executată de către Minister la 4 mai 2004. În februarie 2005 primul şi al treilea reclamant au primit fiecare câte MDL 1,755 (EUR 107 la acea dată), cu titlu de compensaţii pentru executarea întârziată a deciziei din 4 februarie 2004.

Reclamanţii pretindeau în faţa Curţii că neexecutarea hotărârilor de judecată în favoarea lor este contrară art. 6 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) şi că nu au dispus de un recurs efectiv pentru soluţionarea pretenţiilor lor, contrar art. 13 al Convenţiei (dreptul la un recurs efectiv).

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenţiei şi a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie prin neexecutarea hotărârilor de judecată în favoarea reclamanţilor. Curtea a notat că hotărârile de judecată din decembrie 2000 în favoarea reclamanţilor au rămas fără executare timp de 21 de luni, până în septembrie 2002, când au fost executate parţial. O parte din sumele care trebuiau să fie plătite reclamanţilor nu au fost achitate până în prezent. Curtea a menţionat că o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 13 al Convenţiei deoarece executorul a întreprins fără succes măsuri rezonabile pentru a obţine executarea hotărârilor judecătoreşti, iar reclamanţii nu au dispus de mijloace efective pentru a preveni încălcarea drepturilor lor garantate de art. 6 al Convenţiei şi de art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie sau pentru a putea obţine compensaţii depline pentru neexecutarea hotărârilor de judecată irevocabile.

Curtea a acordat dlui Biţa EUR 67 cu titlu de daune materiale, alţi EUR 2,000 dlui Andrienco cu titlu de daune morale şi materiale şi EUR 930 dnei Stanilî cu titlu de daune morale şi materiale.

*  *  *

Hotărârile CtEDO în aceste cauze, în limba engleză, pot fi accesate pe pagina web a Curţii (http://www.echr.coe.int/).

Varianta electronică a comunicatului de presă este disponibilă pe pagina web a Organizaţiei „Juriştii pentru drepturile omului” (www.lhr.md/press/).