Politica de prioritate a Curţii

31 05 2017

În iunie 2009 Curtea a adoptat politica de prioritate cu scopul de a spori procesarea şi judecarea cazurilor celor mai importante, serioase şi urgente. Ea a stabilit 7 categorii de cauze de la cele urgente vizând reclamanţii vulnerabili (Categoria I) la cele vădit inadmisibile examinate de un singur judecător (Categoria VII). Actualmente a avut loc revizuirea politicei respective şi începând cu 22 mai 2017 au fost modificate categoriile de prioritate. În primul rând ea a decis să plaseze cauzele interstatale, care se atribuiau la Categoria II, în afara politicii de prioritate în lumina caracterului specific, care în orice caz presupunea tratarea într-o procedură specială. De asemenea, Curtea a extins definiţia cauzelor din Categoria I pentru a include situaţii unde „reclamantul este privat de libertate ca o consecinţă directă a pretinsei violări a drepturilor sale din Convenţie”.

 

 

I.

Cereri urgente (în particular riscul vieţii sau sănătăţii reclamantului, reclamantul este privat de libertate ca o consecinţă directă a pretinsei violări a drepturilor sale din Convenţie, alte circumstanţe legate de situaţia personală sau familială a reclamantului, în particular bunăstarea copilului, aplicarea punctului 39 din Regulamentul Curţii)

 

 

II.

Cererile ce implică chestiuni capabile să aibă un impact asupra eficienţei sistemului Convenţiei (în particular situaţie structurală sau endemică care încă nu a fost examinată de Curte, procedura hotărârii-pilot) sau cereri care ridică o chestiune de interes general (în particular o chestiune serioasă capabilă să aibă implicaţii majore pentru sisteme de drept naţionale sau pentru sistemul european)

 

 

III.

Cereri care implică în primul rând plângeri în temeiul Articolelor 2, 3, 4 sau 5 § 1 din Convenţie (“core rights”), indiferent dacă sunt repetitive, şi dacă implică ameninţări directe a integrităţii fizice sau demnităţii umane

IV.

Cererile potenţial bine fondate în baza altor Articole

V.

Cererile care implică chestiuni deja examinate prin hotărâre-pilot (“cu practică bine stabilită”)

VI.

Cererile identificate ca implicând probleme de admisibilitate

VII.

Cererile care sunt vădit inadmisibile