17 07 2007

La 17 iulie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea sa în cauza Gorea c. Moldovei (cererea nr. 21984/05).

Reclamantul a activat în calitate de comisar-adjunct al Comisariatului de Poliţie sectorul Botanica mun. Chişinău. La 13 noiembrie 2001 împotriva reclamantului a fost pornită o urmărire penală cu privire la eliberarea ilegală din arest a doi bănuiţi. La 12 martie 2002 Procuratura mun. Chişinău a încetat urmărirea penală din lipsă de probe.

La 13 octombrie 2003 reclamantul a fost angajat de către Centrul pentru Combaterea Crimei Organizate şi a Corupţiei (CCCEC). Conform reclamantului, la 19 noiembrie 2004 el a fost chemat de superiorii săi şi impus să-l aresteze pe dl Şarban, care deţinea la acel moment funcţia de secretar al Consiliului municipal Chişinău. În aceeaşi zi dl Şarban a fost reţinut de către  reclamant.

La 20 decembrie 2004 un post de televiziune a difuzat imagini video în care reclamantul făcea declaraţii cu privire la urmărirea penală împotriva dlui Şarban, declarând că aceasta a fost inventată pe motive politice şi nu au existat motive legale pentru iniţierea ei.

Potrivit reclamantului, la 21 decembrie 2004 Procuratura Generală a solicitat de la Procuratura mun. Chişinău dosarul penal împotriva reclamantului. La 29 decembrie 2004 urmărirea penală împotriva reclamantului a fost reluată prin ordonanţa Procurorului General.

La 26 aprilie 2005 Judecătoria Rîşcani a eliberat un mandat de arest pe numele reclamantului pe un termen de 30 de zile. La 11 mai 2005 procurorul a solicitat Comisariatului de Poliţie Buiucani să-l dea pe reclamant în căutare pe motiv că acesta nu s-a prezentat procurorului, deşi a fost citat de câteva ori.

La 18 mai 2005 reclamantul a fost reţinut. Între 18 mai 2005 şi 8 iunie 2005 el a fost deţinut în Izolatorul de Detenţie Provizorie al Inspectoratului General de Poliţie mun. Chişinău. La 8 iunie 2005 el a fost transferat în Închisoarea nr. 3 mun. Chişinău. La 3 noiembrie 2005 arestul reclamantului a fost înlocuit cu arestul la domiciliu. La 15 decembrie 2005 măsura preventivă a fost înlocuită cu declaraţia de nepărăsire a localităţii.

La 1 iunie 2005 dosarul penal împotriva reclamantului a fost transmis în instanţa de judecată pentru examinare. Pe durata examinării cauzei mandatul de arest nu a fost prelungit.

În decembrie 2006 reclamantul a solicitat Judecătoriei Buiucani să anuleze ordonanţa Procurorului General din 29 decembrie 2004. Reclamantul a invocat că ordonanţa era contrară art. 22 şi art. 287 Cod de procedură penală, care prescriau posibilitatea reluării urmăririi penale încetate la un an de zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei de încetare a urmării penale. La 13 decembrie 2006 Judecătoria Buiucani a anulat ordonanţa din 29 decembrie 2004, notând că simpla constatare a ilegalităţii actului procedural nu poate constitui temei pentru redeschiderea procedurilor penale, iar temeiurile prevăzute de art. 287 CPP nu au fost întrunite. Instanţa a mai notat că reluarea urmăririi penale în această cauză ar reprezenta o dublă incriminare pentru aceeaşi faptă, dispunând încetarea urmăririi penale. Încheierea Judecătoriei Buiucani din 13 decembrie 2006 a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2007.

În faţa Curţii, reclamantul pretindea violarea art. 3 (interzicerea torturii) în privinţa condiţiilor de detenţie în care a fost deţinut între 18 mai 2005 şi 8 iunie 2005 în IDP al Inspectoratului General de Poliţie mun. Chişinău (neacordarea asistenţei medicale, plasarea în celule cu persoane condamnate, supraaglomerarea celulelor, calitatea insuficientă a hrănii, lipsa lenjeriei de pat); violarea art. 5 § 1 (legalitatea lipsirii de libertate) deoarece a fost deţinut fără un mandat de arest valabil după transmiterea cauzei în instanţa de judecată şi prin reluarea ilegală a urmăririi penale împotriva sa la 29 decembrie 2004 şi violarea art. 5 § 3 ale Convenţiei (motivarea arestului) prin privarea de libertate fără motive suficiente şi relevante.

Curtea a declarat inadmisibilă, ca vădit nefondată, pretenţia reclamantului cu privire la condiţiile de detenţie în IDP al Inspectoratului General de Poliţie mun. Chişinău, deoarece reclamantul a fost deţinut în această instituţie doar 21 de zile, reclamantul nu s-a plâns că ar fi fost ameninţat de persoanele condamnate care erau deţinuţi cu el în aceeaşi celulă, reclamantul a fost examinat de câţiva medici şi a primit tratamentul prescris de aceştia, supraaglomerarea celulelor a durat doar 14 zile, reclamantul a beneficiat de lenjerie de pat adusă de rude, iar hrana acordată pare să fi fost adecvată şi soţiei reclamantului nu i-ai fost impuse restricţii de a-l vizita. Curtea a conchis că în aceste condiţii suferinţele cauzate reclamantului prin detenţia în IDP nu atingeau nivelul minim de severitate necesar pentru ca art. 3 al Convenţiei să devină aplicabil.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 5 § 1 al Convenţiei prin deţinerea sa sub arest fără un mandat legal după expirarea mandatului de arest. În lumina acestei constatări, Curtea nu a găsit necesar de a examina separat pretenţia reclamantului cu privire la violarea art. 5 § 3  al Convenţiei.

Curtea a decis că nu există motive care ar justifica examinarea pretenţiei cu privire la violarea art. 5 § 1 al Convenţiei prin reluarea ilegală a urmăririi penale deoarece instanţele naţionale au constatat ilegalitatea reluării urmăririi penale, iar reclamantul poate solicita compensaţii la nivel naţional pentru această acţiune ilegală.

Curtea a acordat reclamantului EUR 9,000 cu titlu de daune morale şi EUR 2,500 cu titlu de costuri şi cheltuieli, şi orice alte taxe care urmează a fi plătite din aceste sume.

*  *  *

Reclamantul a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl Alexandru Tănase şi Vasile Nicoară, avocaţi din Chişinău.

Comunicatul de presă al avocatului Alexandru Tănase poate fi accesat aici.

Până la această dată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărâri în 68 de cauze depuse împotriva Moldovei. În 67 din aceste cauze Curtea a constatat cel puţin o violare a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Într-o cauză Guvernul a recunoscut violarea drepturilor reclamantului.

Hotărârea Curţii în această cauză, în limba engleză, poate fi accesată pe pagina web a Curţii (http://www.echr.coe.int/).