11 07 2007

La 10 iulie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea sa în cauza Paladi c. Moldovei (cererea nr. 39806/05).

În această cauză, reclamantul este fostul viceprimar al municipiului Chişinău. La 17 septembrie 2004, Centrul pentru Combaterea Crimei Organizate şi a Corupţiei (CCCEC) a iniţiat o urmărire penală în privinţa reclamantului în temeiul art. 185 (3) şi 327 (2) ale Codului de procedură penală.

La 24 septembrie 2004, reclamantul a fost reţinut de către ofiţerii CCCEC. La 27 septembrie 2004, Judecătoria Buiucani a emis un mandat de arest pe numele reclamantului pe un termen de 30 zile.

La 22 octombrie 2004, dosarul penal împotriva reclamantului a fost transmis în instanţa de judecată pentru examinare. La 15 decembrie 2005, reclamantul a fost eliberat de sub arest. După data de 22 octombrie 2004 şi până la eliberarea reclamantului de sub arest, mandatul de arest nu a fost prelungit. Pe durata arestului, reclamantul a depus 10 cereri de eliberare de sub arest (habeas corpus). Toate cererile au fost respinse.

Între 24 septembrie 2004 şi 25 februarie 2005, reclamantul a fost deţinut în Izolatorul de Detenţie Provizorie al CCCEC. Reclamantul suferea de o serie de boli serioase (diabet (insulin dependent), insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială, bronşită cronică, pancreatită şi hepatită). Pe perioada detenţiei, el a fost vizitat de diferiţi medici. Unii din ei au considerat că reclamantul avea nevoie de intervenţii chirurgicale, care puteau fi efectuate doar în instituţii medicale. Potrivit reclamantului, CCCEC-ul nu dispunea de personal medical înainte de februarie 2005. Asistenţa medicală solicitată de rude şi avocat era acordată sporadic şi doar în cazuri de urgenţă.

La 25 februarie 2005, reclamantul a fost transferat la Închisoarea nr. 3 din mun. Chişinău. În martie 2005, reclamantul a fost transferat la spitalul Departamentului Instituţiilor Penitenciare din localitatea Pruncul (spitalul penitenciar). La 20 mai 2005, un neurolog de la Centrul Republican de Neurologie (CRN) a recomandat transferarea reclamantului într-o instituţie unde ar putea fi supus terapiei HBO (hyperbaric oxygen therapy). Între mai şi septembrie 2005, directorul spitalului a informat instanţele de judecată de 7 ori despre imposibilitatea aplicării acestei terapii în acest spital din cauza lipsei echipamentului medical.

La 7 şi 15 septembrie 2005, reclamantul a fost examinat de consiliul medical al Ministerului Sănătăţii. La recomandarea acestuia, la 20 septembrie 2005, Judecătoria Centru a dispus transferul reclamantului la CRN, unde dlui Paladi i s-a aplicat terapia HBO. Conform reclamantului, el era escortat fiecare a doua zi la Spitalul Clinic Republican (SCR), unde era examinat. Terapia a avut rezultate pozitive şi medicii SCR au prescris reclamantului continuarea acesteia până la 28 noiembrie 2005. La 9 noiembrie 2005, CRN a informat instanţa de judecată despre îmbunătăţirea stării de sănătate a reclamantului şi a recomandat externarea acestuia. La 10 noiembrie 2005, instanţa de judecată a dispus transferul dlui Paladi la spitalul penitenciar.

În seara zilei de 10 noiembrie 2005, Curtea a indicat prin fax Guvernului Republicii Moldova măsura interimară potrivit art. 39 al Regulamentului Curţii, prin care cerea ca reclamantul să nu fie transferat de la CRN. La 11 noiembrie 2005, Grefierul Adjunct al Secţiunii a Patra a încercat fără succes să contacteze oficiul Agentului Guvernamental prin telefon. La 11 noiembrie 2005, avocatul reclamantului a solicitat instanţei de judecată suspendarea transferării reclamantului, prezentând instanţei scrisoarea Curţii cu privire la măsura interimară. Această cerere nu a fost examinată. În aceeaşi zi, reclamantul a fost transferat la spitalul penitenciar.

La 14 noiembrie 2005, la cererea Agentului Guvernamental, Judecătoria Centru a dispus transferarea reclamantului la CRN până la 29 noiembrie 2005. Potrivit reclamantului, fiind adus la CRN, el a aşteptat circa 6 ore pentru a fi internat la CRN, deoarece medicii refuzau să-l interneze, motivul declarat fiind lipsa fişei medicale.

În faţa Curţii, reclamantul pretindea violarea art. 3 (interzicerea torturii), deoarece pe perioada detenţiei nu a beneficiat de asistenţă medicală adecvată şi prin detenţia sa în IDP al CCCEC în condiţii inumane şi degradante; violarea art. 5 § 1 (legalitatea lipsirii de libertate), deoarece a fost deţinut fără un mandat de arest valabil după transmiterea cauzei în instanţa de judecată şi prin arestarea sa în lipsa unor „motive verosimile de a bănui că el a săvârşit o infracţiune”; violarea art. 5 § 3 (motivarea arestului) prin privarea de libertate fără motive suficiente şi relevante; violarea art. 5 § 4 (dreptul la un recurs împotriva deciziei de privare de libertate) prin examinarea prea îndelungată a cererii habeas corpus şi refuzul de a examina recursul împotriva încheierii de respingere a cererii sale habeas corpus şi violarea art. 34 ale Convenţiei (dreptul de a sesiza Curtea) prin conformarea întârziată cu măsurile interimare dispuse de Curte.

Curtea a declarat inadmisibilă, ca vădit nefondată, pretenţia reclamantului cu privire la condiţiile de detenţie în IDP al CCCEC, deoarece suferinţele cauzate reclamantului prin detenţia în IDP nu atingeau nivelul minim de severitate necesar pentru ca art. 3 să devină aplicabil (a se vedea hotărârea Şarban c. Moldovei, 4.10.2005). Curtea a mai notat că, în baza materialelor dosarului de care dispune, nu a putut conchide că reclamantul a fost arestat în lipsa unor „motive verosimile de a bănui că el a săvârşit o infracţiune”, astfel declarând inadmisibilă pretenţia respectivă cu privire la violarea art. 5 § 1 al Convenţiei.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 al Convenţiei, deoarece reclamantul nu a beneficiat de asistenţă medicală necesară în IDP al CCCEC, deşi suferea de câteva boli serioase, avea nevoie de supraveghere medicală constantă, asistenţa medicală i-a fost acordată sporadic şi doar în cazuri de urgenţă, iar până în 11 februarie 2005 în IDP al CCCEC nu a fost angajat personal medical.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 3 al Convenţiei prin transferarea întârziată (peste 4 luni) a reclamantului la CRN. Curtea a notat că instanţele de judecată naţionale trebuie să se bazeze pe recomandările medicale când decid asupra transferării persoanei deţinute într-un alt spital. Instanţa care examina transferarea reclamantului în CRN nu a luat în calcul recomandarea medicală din 20 mai 2005, nu a grăbit obţinerea unui raport medical alternativ şi nu a luat vreo măsură pentru a grăbi examinarea cauzei, ceea ce a pus în pericol sănătatea reclamantului.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 3 al Convenţiei prin întreruperea tratamentului medical al reclamantului la CRN între 11 şi 14 noiembrie 2005. Ea a constatat că, deşi instanţa de judecată care a dispus transferarea reclamantului din CRN avea la dispoziţie două concluzii medicale contradictorii (una eliberată de SCR şi alta de CRN) cu privire la necesitatea continuării tratamentului reclamantului, ea a ignorat una din ele şi nu a examinat posibilul risc al întreruperii tratamentului pentru sănătatea reclamantului.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 5 § 1 al Convenţiei prin deţinerea sa sub arest fără un mandat legal după expirarea mandatului de arest. În lumina acestei constatări, Curtea nu a găsit necesar de a examina separat pretenţiile reclamantului cu privire la violarea art. 5 §§ 3 şi 4 ale Convenţiei.

Curtea a constatat, cu şase voturi „pro” şi unul „contra”, violarea articolului 34 al Convenţiei din cauza pericolului pentru sănătatea reclamantului şi a deficienţelor serioase în executarea măsurilor interimare dispuse de Curte, mai ales datorită lipsei unui funcţionar în cadrul biroului Agentului Guvernamental care să răspundă la sunetele urgente ale Grefei Curţii, inacţiunii Agentului Guvernamental între dimineaţa zilei de 11 noiembrie şi după-amiaza zilei de 14 noiembrie 2005, omisiunii Judecătoriei Centru de a examina de urgenţă cererea avocatului reclamantului din 11 noiembrie 2005 şi refuzului, timp de 6 ore, de a-l interna pe reclamant în CRN la 14 noiembrie 2005. Preşedintele Camerei, Sir Nicolas BRATZA, a votat împotriva acestei violări, considerând, inter alia, că executarea întârziată a măsurii interimare nu pare să fie intenţionată, nu a împiedicat reclamantul să-şi prezinte cererea la Curte, iar pericolul pentru viaţa şi sănătatea sa nu a fost suficient de iminent pentru a stabili o asemenea violare.

Curtea a acordat reclamantului EUR 2,080 cu titlu de daune materiale, EUR 15,000 cu titlu de daune morale şi EUR 4,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli, şi orice alte taxe care urmează a fi plătite din aceste sume.

Reclamantul a fost reprezentat în faţa Curţii de către dr Gheorghe ULIANOVSCHI, avocat din Chişinău.