03 07 2007

La 3 iulie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea sa în cauza Flux (nr. 2) c. Moldovei (cererea nr. 31001/03).

*  *  *

La 19 iunie 2002, ziarul „Flux” a publicat pe prima pagină titlul unui articol ce urma să apară într-un număr viitor însoţit de o scurtă descriere. Articolul era întitulat „Milionarii roşii, Comuniştii vor să vândă cu amănuntul SA Fabrica de Conserve din Anenii Noi” care era însoţit de fotografia liderului de atunci al fracţiunii comuniste din Parlamentul Republicii Moldova, Victor STEPANIUC.

La 21 iunie 2002, ziarul „Flux” a publicat articolul „Milionarii roşii, Comuniştii vor să înghită Fabrica de Conserve din Anenii Noi”. În acest articol se reproduceau acuzaţiile aduse în adresa unui parlamentar comunist (deputatul Mircea ANTON) de către directorul Fabricii de Conserve din Anenii Noi că împiedica buna funcţionare a acestei fabrici cu scopul lichidării fabricii şi vinderii ei cu amănuntul.

La 20 iunie 2002, Victor STEPANIUC a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale împotriva ziarului „Flux” şi a autorului articolului pentru defăimarea sa prin publicarea articolului din 19 iunie 2002. Cererea a fost reţinută spre examinare de către Preşedintele Judecătoriei sectorului Buiucani.

La 1 august 2002, Judecătoria sectorului Buiucani a admis integral pretenţiile din cererea de chemare în judecată. Instanţa a obligat ziarul şi autorul articolului să plătească dlui Stepaniuc MDL 3,600 şi, respectiv, MDL 1,800 cu titlu de prejudicii morale, să plătească taxa de stat şi să publice o dezminţire a acestui articol în termen de 15 zile.

Ziarul a depus apel împotriva hotărârii din 1 august 2002 în care menţiona, printre altele, că articolul se referea la dl Mircea ANTON, şi nu la Victor STEPANIUC, iar fotografia sa a fost publicată cu scopul identificării fracţiunii a cărei preşedinte dl Stepaniuc era. Mai mult, articolul din 19 iunie 2002 reprezenta o concluzie pe marginea articolului din 21 iunie 2002. Ziarul a mai pretins că judecătorul care a examinat cauza în defăimare nu a fost imparţial.

La 6 februarie 2003 Tribunalul mun. Chişinău a respins apelul. Instanţa a constatat, printre altele, că chiar titlul articolului era defăimător în adresa lui Victor STEPANIUC deoarece autorul nu a demonstrat că comuniştii vroiau să vândă fabrica cu amânuntul. Instanţa nu s-a expus asupra pretinsei lipse de imparţialitate a judecătorului care a pronunţat hotărârea din 1 august 2002.

Ziarul a depus recurs împotriva hotărârii din 1 august 2002 şi deciziei din 6 februarie 2003, invocând aceleaşi motive. La 1 aprilie 2003 Curtea de Apel a Republicii Moldova a respins cererea de recurs a ziarului „Flux” ca neîntemeiată.

La 15 septembrie 2003 publicaţia periodică „Flux” a depus o cerere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Curte) în care pretindea violarea art.10 al Convenţiei (libertatea de exprimare) prin obligarea sa de a publica dezminţirea şi de a plăti prejudiciile morale şi taxa de stat, şi violarea art. 6 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) deoarece hotărârile judecătoreşti în această cauză nu au fost suficient de motivate.

Reclamantul mai pretindea violarea art. 6 al Convenţiei deoarece cererea depusă de către dl Stepaniuc a fost examinată în primă instanţă de către un judecător neimparţial. Reclamantul menţiona că acest judecător a fost numit ca Preşedinte al instanţei de judecată de către Preşedintele Partidului Comuniştilor, şi promovat ulterior la Curtea Supreme de Justiţie cu participarea fracţiunii parlamentare comuniste conduse de dl Stepaniuc; acest judecător examina majoritatea acţiunilor în defăimare intentate de dl Stepaniuc împotriva ziarului şi le admitea integral, însă nu examina cereri în defăimare iniţiate de reclamanţi „ordinari”; judecătorul admitea acţiunile chiar dacă dl Stepaniuc nu achita taxa de stat când, în mod normal, judecătorul urma să scoată cererea de pe rol; dl Stepaniuc niciodată nu apărea în instanţă, iar cauzele în defăimare se examinau, de obicei, în prima şedinţă; judecătorul niciodată nu punea întrebări reclamantului însă în hotărâri invoca argumente în folosul reclamantului. Pentru a proba situaţia precară a independenţei justiţiei din Moldova ziarul a făcut referire la rapoarte întocmite de organizaţii internaţionale şi guverne străine.

Curtea a declarat inadmisibilă, cu 6 voturi pro şi unul contra, ca vădit nefondată, pretenţia cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorului care a examinat acţiunea în defăimare în prima instanţă. Ea a notat că acest judecător a fost numit ca judecător pe viaţă şi nu putea fi demis de executiv sau legislativ, iar reclamantul nu a prezentat probe care ar confirma că judecătorul a fost supus presiunilor din partea executivului sau legislativului când examina cererea de chemare în judecată depusă de dl Stepaniuc. Judecătorul care a votat împotriva acestei decizii a criticat dur soluţia Curţii, indicând că Curtea încearcă să se ascundă după formalităţi fără a atrage atenţia meritată independenţei justiţiei din Republica Moldova.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 10 al Convenţiei. Ea a notat că situaţia examinată se referea la libertatea de exprimare a presei, care are sarcina de a răspândi informaţii şi idei de interes public, articolul viza un politician de rang înalt, iar informaţia din articol se baza prima facie pe o sursă credibilă, directorul Fabricii de Conserve din Anenii Noi. Curtea a mai notat că ziarul a invocat în procedurile naţionale că articolul din 19 iunie 2002 reprezenta o concluzie pe marginea articolului din 21 iunie 2002, însă instanţele naţionale nu s-au expus asupra acestui argument şi nici nu au constatat că informaţia din articolul din 21 iunie 2002 nu corespunde adevărului. Din aceste motive şi luând în calcul limbajul folosit de ziar, ţinând cont că situaţia viza libertatea de exprimare jurnalistică, care permite un anumit grad de exagerare sau chiar de provocare şi analizând interesele implicate, Curtea a conchis că ingerinţa nu a fost „necesară într-o societate democratică”. În lumina acestei constatări, Curtea nu a găsit necesar să examineze separat pretenţia privind nemotivarea hotărârilor judecătoreşti.

Curtea a acordat reclamantului EUR 278 cu titlu de prejudicii materiale, reprezentând echivalentul prejudiciilor plătite dlui Stepaniuc şi taxa de stat pentru examinarea cauzei la nivel naţional, EUR 3,000 cu titlu de prejudicii morale şi EUR 1,800 cu titlu de cheltuieli de reprezentare, precum şi orice alte taxe care urmează a fi plătite la aceste sume.

*  *  *

Reclamantul a fost reprezentat în faţa Curţii de către Vladislav GRIBINCEA, membru al organizaţiei „Juriştii pentru drepturile omului”.

Până la această dată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărâri în 65 de cauze depuse împotriva Moldovei. În 64 din aceste cauze Curtea a constatat cel puţin o violare a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Într-o cauză Guvernul a recunoscut violarea drepturilor reclamantului.

Hotărârea Curţii în această cauză, în limba engleză, poate fi accesată pe pagina web a Curţii (http://www.echr.coe.int/).