27 06 2007

La 26 iunie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunţat hotărârea sa în cauza Tocono şi Profesorii Prometeişti c. Moldovei (cererea nr. 32263/03).

*  *  *

În 1991 organizaţia Tocono, Consiliul municipal Chişinău si Ministerul Educaţiei au decis de a crea primul liceu privat din Moldova. Deoarece la acel moment nu exista legislaţia cu privire la învăţământul privat, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 473 din 29 august 1991, prin care a confirmat că unicul fondator al liceului era organizaţia Tocono. În toamna aceluiaşi an liceul a început să funcţioneze.

La 9 decembrie 1991 Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 685 prin care a modificat decizia precedentă şi prin care a numit alte cinci organizaţii în calitate de cofondatori ai liceului. Între 1991 şi 2001 liceul a existat fără a fi înregistrat, având în vedere lipsa legislaţiei care ar fi reglementat acest domeniu. În 2001 liceului i-a fost cerut de a se înregistra după adoptarea legislaţiei în domeniul învăţământului privat.

În urma solicitării directorului liceului, Guvernul a abrogat Hotărârea nr. 685 prin adoptarea Hotărârii nr. 1375 din 10 decembrie 2001, care a intrat în vigoare la 20 decembrie 2001. La 28 decembrie 2001 Tocono şi fundaţia „Profesorii Prometeişti” s-au asociat şi au adoptat un nou Statut al asociaţiei potrivit noii legislaţii. Conform Statutului, existau doar doi fondatori - Tocono şi „Profesorii Prometeişti” – şi liceul îşi schimba denumirea pe viitor în S.R.L. Prometeu. În aceeaşi zi asociaţia a fost oficial înregistrată.

La 10 iunie 2002, în urma cererii foştilor cofondatori, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 718 prin care abroga Hotărârea nr. 1375. La 25 iunie 2002 patru din foştii cofondatori, menţionaţi în Hotărârea Guvernului nr. 685, au iniţiat proceduri judiciare împotriva Camerei Înregistrării de Stat şi a S.R.L. Prometeu, solicitând declararea nulă a înregistrării S.R.L. Prometeu pe motiv că ei nu au fost incluşi în calitate de cofondatori, aşa cum era prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 685.

La 11 decembrie 2002 Curtea de Apel Chişinău a respins aceste pretenţii, menţionând, printre altele, că la data înregistrării S.R.L. Prometeu, Hotărârea Guvernului nr. 685 nu mai era în vigoare. În urma cererii de apel, Curtea Supremă de Justiţie la 30 aprilie 2003 a casat decizia Curţii de Apel Chişinău şi a pronunţat o decizie în favoarea foştilor cofondatori. Completul de judecată, compus din judecătorii V.M., I.P. şi V.B., a notat că cererea de înregistrare a S.R.L. Prometeu a fost depusă la camera Înregistrării de Stat la 13 decembrie 2002, când Hotărârea Guvernului nr. 685 din 9 decembrie 1991 era încă în vigoare. De asemenea, a fost luată decizia de a exclude fundaţia „Profesorii Prometeişti” din lista fondatorilor liceului. Reclamanţii nu au cunoscut componenţa completului de judecată înainte de audieri. Ei susţineau că nu au ştiut în ziua audierilor că fiul judecătorului V.B. fusese exmatriculat din liceu cu trei ani în urmă pentru purtare proastă, absenţe şi note rele. În urma acelui incident, judecătorul a ameninţat administraţia şcolii că se va răzbuna.

Reclamanţii s-au plâns în faţa Curţii de violarea art. 6 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) prin faptul că instanţa care le-a examinat cazul nu a fost imparţială, deoarece judecătorul V.B. nu putea să fie imparţial pentru că fiul său a fost exmatriculat din liceu. Reclamanţii au mai invocat violarea art. 11 al Convenţiei (libertatea de întrunire şi asociere), prin faptul că Curtea Supremă de Justiţie i-a obligat să se asocieze cu alte persoane, şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii).

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenţiei. Curtea a reiterat că această normă poate fi violată în cazul în care o suspiciune de lipsă de imparţialitate este obiectiv justificată. Ea a notat că Convenţia impune tuturor instanţelor de judecată obligaţia de a verifica dacă modul cum ea a fost constituită satisface cerinţa de „imparţialitate”, precum acest termen este definit de art. 6 al Convenţiei. Curtea a notat că era rezonabil de a deduce că judecătorul V.B. îşi dădea seama de relaţiile sale cu liceul pe care le-a avut în trecut. El era obligat, potrivit art. 23 al Codului de procedură civilă, să informeze părţile despre o posibilă incompatibilitate. Curtea a subliniat că în circumstanţele prezentei cauze imparţialitatea judecătorului menţionat putea fi pusă la îndoială şi că temerile reclamanţilor puteau fi obiectiv justificate.

În lumina acestei constatări, Curtea nu a găsit necesar să examineze separat pretenţia cu privire la violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Pretenţia cu privire la violarea art. 11 al Convenţiei a fost declarat inadmisibilă potrivit art. 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.

Curtea a acordat reclamanţilor EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 2,080 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

*  *  *

Reclamanţii au fost reprezentaţi la CtEDO de către Vitalie NAGACEVSCHI, Preşedintele organizaţiei „Juriştii pentru drepturile omului”.

Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, în limba engleză, pot fi accesate pe pagina web a Curţii (http://www.echr.coe.int/).