01 06 2007

La 23 mai 2007 colegiul din 5 judecători a respins cererea Guvernului Republicii Moldova şi, respectiv, cererea reclamantului de a retrimite spre examinare în Marea Cameră a Curţii cauza Oferta Plus SRL c. Moldovei (cererea nr. 14385/04) şi, respectiv, cauza Pruneanu c. Moldovei (cererea nr. 6888/03). Ambele hotărâri au devenit definitive la această dată. 

* * *

 Prin hotărârea din 19 decembrie 2006 în cauza Oferta Plus SRL c. Moldovei Curtea a constatat violarea art. 6 § 1  al Convenţiei (termenul rezonabil şi securitatea raporturilor juridice) şi a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) prin neexecutarea timp de cel puţin 38 de luni a unei hotărâri judecătoreşti executorii privind plata a MDL 20,000,000 de către Ministerul Finanţelor şi prin casarea prin revizuire a hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamantului de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie printr-o hotărâre „abuzivă”, după ce Guvernul a aflat că cererea cu privire la neexecutarea hotărârii a fost depusă la Curte. Curtea a mai constatat o dublă violare a art. 34 al Convenţiei (dreptul de a depune o cerere la Curte) datorită:

(a) intentării unui dosar penal împotriva directorului reclamantului în baza unor circumstanţe care contravin unor hotărâri judecătoreşti irevocabile într-o cauză civilă, cu scopul de a-l descuraja să-şi menţină cererea la Curte; şi

(b) refuzului de a permite avocatului reclamantului la Curte de a avea întrevederi în incinta Izolatorului de Detenţie Provizorie al CCCEC cu directorul reclamantului, fără a fi despărţiţi de peretele din sticlă, iar existenţa peretelui de sticlă creează suspiciunea temeinică că întrevederile nu sunt confidenţiale.

La 19 martie 2007 Guvernul a solicitat retrimiterea cauzei spre examinare în Marea Cameră, aparent, în partea hotărârii ce se referă la prima violare constatată a art. 34 al Convenţiei. 

* * *

Prin hotărârea din 16 ianuarie 2007 în cauza Pruneanu c. Moldovei Curtea inter alia a respins cu votul a 4 judecători pro şi 3 contra pretenţia privind maltratarea reclamantului de către poliţie între 10 şi 11 iulie 2002. Curtea a conchis că, deşi exista un raport medical care stabilea leziuni pe corpul reclamantului, acesta nu stabilea cu certitudine originea lor (Guvernul susţinea că leziunile au fost cauzate prin căderea reclamantului de la etaj până la reţinerea acestuia), această pretinsă maltratare nu a fost probată dincolo de un dubiu rezonabil.

La 14 aprilie 2007 reclamantul a solicitat retrimiterea pe motiv că maltratarea nu a putut fi stabilită din cauza omisiunii autorităţilor, care nu l-au adus în faţa unui medic în scut timp după reţinere. Reclamantul pretindea că interpretarea articolului 3 al Convenţiei dată de majoritatea Camerei contravine scopului Convenţiei.  

* * *

În conformitate cu art. 43 al Convenţiei, orice parte poate, în cazuri excepţionale şi în termen de trei luni de la data pronunţării hotărârii unei Camere, să depună în scris la grefa Curţii o cerere de trimitere a cauzei în faţa Marii Camere. Conform art. 73 para. 1 al Regulamentului Curţii, drept temei pentru retrimitere poate fi doar o problemă gravă cu privire la interpretarea sau la aplicarea Convenţiei sau a protocoalelor sale, sau o problemă gravă cu caracter general care, potrivit solicitantului, se impune a fi examinată de Marea Cameră.

O cauză poate fi reexaminată în Marea Cameră doar dacă un colegiul din 5 judecători, compus conform art. 24 para. 5 (a) al Regulamentului Curţii, acceptă cererea de retrimitere.

Conform art. 73 para. 2 al Regulamentului Curţii, decizia colegiului din 5 judecători de respingere a cererii de retrimitere în Marea Cameră nu trebuie motivată.