31 05 2007

La 10 mai 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a pronunţat o decizie de radiere de pe rolul său în cauza Boxan c. Moldovei (cererea nr. 10722/02).

În această cauză, reclamantul şi tatăl său au fost supuşi represiunilor în perioada regimului sovietic. După adoptarea Legii nr. 1225-XII din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, reclamantul şi tatăl său au fost reabilitaţi.

În 1999, reclamantul a solicitat Primăriei mun. Chişinău de a-i fi restituită casa părinţilor săi care a fost confiscată ca urmare a represiunilor. În urma refuzului Consiliului municipal Chişinău, reclamantul a iniţiat proceduri judiciare în vederea restituirii casei confiscate.

La 30 septembrie 1999, Tribunalul mun. Chişinău a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra a două din cele patru apartamente din casa în litigiu şi a obligat Consiliul municipal Chişinău de a pune la dispoziţia familiilor care urmau a fi evacuate din aceste apartamente alte spaţii de locuit. La 1 august 2000 şi la 20 decembrie 2000 Curtea de Apel a Republicii Moldova şi, respectiv, Curtea Supremă de Justiţie au menţinut hotărârea judecătorească din 30 septembrie 1999.

În pofida numeroaselor adresări ale reclamantului către executorul judecătoresc şi Consiliului municipal Chişinău, hotărârea judecătorească din 30 septembrie 1999 nu a fost executată pe motiv de lipsă a resurselor financiare pentru a asigura familiile evacuate cu spaţiu locativ.

La 14 noiembrie 2001 reclamantul a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului o cerere în pretindea violarea art. 6 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 30 septembrie 1999.

La 11 mai 2005 cererea depusă de reclamant a fost comunicată de către Curte Guvernului. La 26 mai 2005 reclamantul a semnat cu Consiliul municipal Chişinău un acord de reglementare amiabilă, care a fost confirmat în aceeaşi zi prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău. Potrivit acordului, Consiliul municipal Chişinău şi-a asumat obligaţia de a-i plăti reclamantului echivalentul sumei de USD 55,000, conform cursului BNM la ziua plăţii, în schimbul celor două apartamente şi a prejudiciilor materiale, inclusiv cele la Curte, cauzate prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 30 septembrie 1999.

Prin scrisoarea din 1 iulie 2005 adresată Curţii, reclamantul a renunţat la pretenţiile materiale pe motivul încheierii acordului din 26 mai 2005. Reclamantul, însă, a notat că acordul în cauză nu se referă la prejudiciile morale şi la costuri şi cheltuieli, şi a solicitat ca acestea să fie încasate de Curte.

Guvernul a susţinut în faţa Curţii că în urma semnării acordului de reglementare amiabilă reclamantul şi-a pierdut calitatea de „victimă” şi a solicitat radierea cererii de pe rolul Curţii.

Curtea a notat că deoarece în acordul amiabil s-a făcut referire expres la procedura în faţa Curţii, acest fapt este suficient de clar pentru a-l considera ca un acord amiabil care se referă la reglementarea integrală şi finală a cauzei. Curtea a subliniat că reclamantul a fost reprezentat de un avocat şi putea să prevadă consecinţele juridice ale semnării acestui acord. Curtea a mai constatat că suma de bani asupra căreia au convenit părţile pare a fi rezonabilă circumstanţelor cauzei şi a decis, în unanimitate, că nu este justificată continuarea examinării cererii, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (c) al Convenţiei.

Comunicatul de presă al Agentului Guvernamental poate fi accesat aici.