19 04 2007

În luna martie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat şase decizii de radiere a cauzelor CEBAN c. Moldovei, GROSU ş.a. c. Moldovei, HRISTOV c. Moldovei, ROPOTAN c. Moldovei (4 decizii din 13.03.2007), CUMATRENCO ş.a. c. Moldovei şi GURANDA c. Moldovei (2 decizii din 20.03.2007) de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenţiei.

 ***

În cauza CEBAN c. Moldovei (cererea nr. 21367/04), reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea unei contravenţii administrative printr-o decizie judecătorească din 25.09.2003 şi a fost sancţionat cu arest administrativ pe un termen de 5 zile. Sancţiunea a fost pusă în aplicare la 01.10.2003. La 10.10.2003 Curtea de Apel Chişinău a admis cererea reclamantului din 03.10.2003 şi a suspendat executarea deciziei din 25.09.2003.

La 02.10.2003 decizia din 25.09.2003 a fost contestată cu recurs de către avocatul reclamantului pe motiv că instanţa nu a audiat martorii solicitaţi de reclamant, că sancţiunea a fost prea severă şi nu au fost luate în calcul circumstanţele atenuante. La 23.10.2003 Curtea de Apel Chişinău a examinat recursul în lipsa reclamantului şi a avocatului său fără ca aceştia să fie citaţi şi a respins recursul din 02.10.2003 ca neîntemeiat. În motivarea deciziei sale instanţa de recurs a notat doar că „cererea de recurs este nefondată”.

Reclamantul pretindea violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (echitatea procedurilor judiciare) şi a art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţie (dreptul la un nivel dublu de jurisdicţie în materie penală) deoarece procedurile judiciare prin care el a fost atras la răspundere contravenţională au fost inechitabile, iar statul nu i-a garantat un drept de a contesta cu apel decizia din 25.09.2003.

La 10.01.2007 Curtea a primit un acord încheiat între Agentul Guvernamental şi avocatul reclamantului. Făcându-se referire la hotărârea CtEDO în cauza Ziliberberg c. Moldovei, părţile au convenit că Guvernul va plăti reclamantului, în termen de 3 luni de zile de la radierea cererii de către CtEDO în temeiul încheierii acordului amiabil, suma de EUR 950, iar reclamantul va retrage cererea sa.  

Curtea a luat act de acordul semnat de părţi şi a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenţiei.

***

În cauza GROSU ş.a. c. Moldovei (cererea nr. 21118/03), reclamanţii, 5 persoane fizice, au obţinut o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care Ministerul Finanţelor a fost obligat să plătească tatălui lor, care era fost judecător, o indemnizaţie unică în mărime de MDL 257,874.15 drept compensaţie pentru pierderea capacităţii de muncă în urma unei boli profesionale. La 09.10.2002 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare depus de Procuratura Generală, a casat hotărârea judecătorească în favoarea tatălui reclamanţilor şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.

La 03.04.2003, reclamanţii au depus o cerere la CtEDO prin care pretindeau violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (securitatea raporturilor juridice) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) prin casarea hotărârii judecătoreşti în favoarea tatălui lor ca urmare a admiterii recursului în anulare.

După comunicarea cererii, Agentul Guvernamental a solicitat Procuraturii Generale depunerea unei cereri de revizuire la decizia din 09.10.2002. La 06.05.2004, Procuratura Generală a depus cererea de revizuire în temeiul art. 449 (j) al Codului de procedură civilă. La 06.10.2004 Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire, a casat decizia din 09.10.2002 şi a remis pricina la rejudecare. În urma reexaminării pricinii, care a culminat cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04.05.2005, cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

La 14.03.2006 dl Vladimir GROSU a depus o cerere de revizuire la decizia din 04.05.2005. La 22.03.2006 Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire, a casat decizia din 09.10.2002 şi toate celelalte hotărâri ulterioare şi a încetat procedura judiciară. Instanţa a constatat că prin admiterea recursului în anulare a fost violat art. 6 § 1 al Convenţiei a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi a acordat reclamanţilor MDL 168,477 ca dobândă pentru imposibilitatea de a folosi suma de MDL 257,874.15 (în temeiul art. 619 al Codului civil al Republicii Moldova), EUR 9,500 cu titlu de prejudicii morale şi EUR 1,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

La 03.05.2006 reclamanţii au informat Curtea despre decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22.03.2006 şi că, datorită sumelor acordate prin această hotărâre judecătorească, nu mai doresc să menţină cererea pe rolul Curţii. La 26.06.2006 Guvernul a prezentat Curţii chitanţele ce confirmau că reclamanţii au primit sumele acordate prin decizia din 22.03.2006 şi prin hotărârea casată prin recurs în anulare.

Curtea a notat că reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea pe rol şi nici o circumstanţă specială nu justifică menţinerea cererii respective pe rolul Curţii, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenţiei.

***

În cauza HRISTOV c. Moldovei (cererea nr. 5505/04), reclamantul pretindea violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (termenul rezonabil) şi a art. 1 la Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) prin neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti executorii.

După comunicarea cererii către Guvern, la 19.12.2005 hotărârea judecătorească a fost executată. La 21.12.2005 şi 02.03.2006 Curtea a primit de la Guvern 2 scrisori prin care era informată că suma datorată prin hotărârea judecătorească a fost plătită reclamantului. Aceste scrisori au fost trimise reclamantului pentru a fi prezentate observaţii. Reclamantul a fost rugat să se expună asupra lor până la 23.03.2006. Neprimind nici un răspuns, la 21.11.2006 Curtea a expediat 2 scrisori recomandate reclamantului şi avocatului său. În scrisori Curtea a notat că termenul pentru prezentarea observaţiilor a expirat, nu a fost solicitată extinderea acestui termen şi că ea ar putea radia cererea de pe rol. Reclamantul şi avocatul său au primit scrisorile însă nu au răspuns.

Curtea a ajuns la concluzia că reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea pe rol şi nici o circumstanţă specială nu justifica menţinerea cererii respective pe rolul Curţii, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenţiei.  

***

În cauza ROPOTAN c. Moldovei (cererea nr. 18678/04), reclamantul pretindea violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (termenul rezonabil), art. 8 al Convenţiei (dreptul la respectarea vieţii private), a art. 14 al Convenţiei (interzicerea discriminării) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) prin neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti executorii privind recalcularea pensiei de către Departamentul Vamal.

Cererea a fost comunicată Guvernului. La 06.04.2005 Curtea a solicitat reclamantului să prezinte observaţiile sale la observaţiile Guvernului până la 18.05.2005. Neprimind nici un răspuns, la 08.12.2005 Curtea a expediat o scrisoare recomandată reclamantului, notând că termenul pentru prezentarea observaţiilor a expirat, nu a fost solicitată extinderea acestui termen şi că ea ar putea radia cererea de pe rol. Reclamantul a primit scrisoarea însă nu a răspuns.

Curtea a ajuns la concluzia că reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea pe rol şi nici o circumstanţă specială nu justifica menţinerea cererii respective pe rolul Curţii, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenţiei.

***

În cauza CUMATRENCO ş.a. c. Moldovei (cererea nr. 28209/03), reclamantul, care este fost judecător la Curtea Supremă de Justiţie, a demisionat din motive de sănătate în anul 1997. El a solicitat Ministerului Finanţelor, în temeiul Legii cu privire la statutul judecătorului, să îi fie plătită o indemnizaţie unică în mărime de MDL 245,855. Deoarece Ministerul Finanţelor a refuzat să plătească indemnizaţia, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată solicitând obligarea Ministerului să în plătească indemnizaţia. Printr-o hotărâre din 18.06.2002 a Judecătoriei sectorului Rîşcani din mun. Chişinău, pretenţiile reclamantului au fost admise integral. Această hotărâre nu a fost contestată cu apel şi a devenit irevocabilă. La cererea Ministerului Finanţelor, Procurorul General a depus recurs în anulare la hotărârea din 18.06.2002. La 16.10.2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare, a casat hotărârea din 18.06.2006 şi a respins pretenţiile reclamantului. 

La 15.04.2003, reclamantul a depus cererea la CtEDO în care pretindea violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (securitatea raporturilor juridice şi echitatea procedurilor judiciare) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) prin casarea hotărârii judecătoreşti din 18.06.2002 ca urmare a admiterii recursului în anulare şi violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (echitatea procedurilor judiciare) prin respingerea cererii de recuzare a judecătorilor care au examinat recursul în anulare şi prin examinarea recursului în anulare la 16.10.2002 în lipsa sa.

La 04.03.2004 reclamantul a decedat, iar reprezentantul reclamantului a informat CtEDO că soţia şi copii defunctului doresc menţinerea cererii pe rolul CtEDO. Curtea a admis în acest caz că soţia şi copii defunctului moştenesc calitatea de victimă şi a decis continuarea procedurii.

După comunicarea cererii, Agentul Guvernamental a solicitat Procurorului General depunerea unei cereri de revizuire la decizia din 16.10.2002 cu încetarea procedurii în recurs în anulare. La 18.04.2005, Procurorul General a depus cererea de revizuire în temeiul art. 449 (j) al Codului de procedură civilă. La 08.06.2005 Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire, a casat decizia din 16.10.2002 şi a încetat procedura judiciară.

La 15.02.2007 succesorii reclamantului au depus o cerere prin care au solicitat Curţii Supreme de Justiţie să adopte o hotărâre suplimentară la decizia din 08.06.2005 prin care să îi acorde compensaţii pentru încălcarea drepturilor prevăzute de Convenţie. La 21.02.2007 Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea şi a pronunţat o hotărâre suplimentară prin care a constatat că prin admiterea recursului în anulare a fost violat art. 6 § 1 al Convenţiei a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi a acordat MDL 124,566.65 ca dobândă pentru imposibilitatea de a folosi suma de MDL 245,855, EUR 4,850 cu titlu de prejudicii morale şi EUR 950 cu titlu de costuri şi cheltuieli, inclusiv costurile pentru reprezentare la CtEDO.

La 26.02.2007 reclamanţii au informat CtEDO despre decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21.02.2007 şi că, datorită sumelor acordate prin această hotărâre judecătorească, nu mai doresc să menţină cererea pe rolul Curţii. La aceeaşi dată Guvernul a informat CtEDO despre decizia din 21.02.2007 şi a solicitat respingerea cererii deoarece compensaţia pentru violarea Convenţiei acordată prin decizia din 21.02.2007 a lipsit reclamanţii de „calitatea de victimă”. 

Curtea a notat că compensaţia acordată la nivel naţional a fost adecvată, că reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea pe rol şi nici o circumstanţă specială nu justifică menţinerea cererii respective pe rolul Curţii, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenţiei. 

***

În cauza GURANDA c. Moldovei (cererea nr. 28412/03), reclamanţii sunt soţia şi fiica unui judecător care a decedat în anul 2001. După decesul judecătorului, reclamanţii au solicitat Ministerului Finanţelor, în temeiul Legii cu privire la statutul judecătorului, să le fie plătită o indemnizaţie unică în mărime de MDL 238,486. Deoarece Ministerul Finanţelor a refuzat să plătească indemnizaţia, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată solicitând obligarea Ministerului să îi plătească indemnizaţia. Printr-o hotărâre din 08.11.2001 a Judecătoriei sectorului Buiucani din mun. Chişinău pretenţiile reclamantului au fost admise integral. Această hotărâre a fost contestată cu apel şi recurs. La 16.04.2002 recursul Ministerului Finanţelor a fost respins, iar hotărârea din 08.11.2001 a devenit irevocabilă. După ce hotărârea a devenit irevocabilă, Ministerul Finanţelor a executat-o parţial plătind reclamanţilor suma de MDL 185,322. La cererea Ministerului Finanţelor, la 16.09.2002 Procurorul General a depus recurs în anulare la hotărârea din 08.11.2001 şi hotărârile subsecvente. La 16.10.2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare, a casat hotărârea din 18.06.2006 şi a respins pretenţiile reclamantului. În hotărârea sa Curtea Supremă de Justiţie a menţionat că suma de MDL 185,322 plătită deja reclamanţilor nu urmează a fi restituită. 

La 15.04.2003, reclamantul a depus cererea la CtEDO în care pretindea violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (securitatea raporturilor juridice) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) prin casarea hotărârii judecătoreşti din 08.11.2001 ca urmare a admiterii recursului în anulare şi violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (echitatea procedurilor judiciare) datorită numeroaselor erori la aprecierea probelor.

După comunicarea cererii, Agentul Guvernamental a solicitat Procurorului General depunerea unei cereri de revizuire la decizia din 16.10.2002 cu încetarea procedurii în recurs în anulare. Procurorul General a depus cererea de revizuire în temeiul art. 449 (j) al Codului de procedură civilă. La 16.11.2005 Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire, a casat decizia din 16.10.2002 şi a încetat procedura judiciară.

La 15.02.2007 reclamanţii au depus o cerere prin care au solicitat Curţii Supreme de Justiţie să adopte o hotărâre suplimentară la decizia din 16.11.2005 prin care să le acorde compensaţii pentru încălcarea drepturilor prevăzute de Convenţie. La 21.02.2007 Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea şi a pronunţat o hotărâre suplimentară prin care a constatat că prin admiterea recursului în anulare a fost violat art. 6 § 1 al Convenţiei a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi a acordat MDL 38,455.76 ca dobândă pentru imposibilitatea de a folosi datoria restantă în temeiul hotărârii din 08.11.2001, EUR 4,400 cu titlu de prejudicii morale şi EUR 804 cu titlu de costuri şi cheltuieli, inclusiv costurile pentru reprezentare la CtEDO.

La 26.02.2007 reclamanţii au informat CtEDO despre decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21.02.2007 şi că, datorită sumelor acordate prin această hotărâre judecătorească, nu mai doresc să menţină cererea pe rolul Curţii. La aceeaşi dată Guvernul a informat CtEDO despre decizia din 21.02.2007 şi a solicitat respingerea cererii deoarece compensaţia printru violarea Convenţiei acordată prin decizia din 21.02.2007 a lipsit reclamanţii de „calitatea de victimă”. 

Curtea a notat că compensaţia acordată la nivel naţional a fost adecvată, că reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea pe rol şi nici o circumstanţă specială nu justifică menţinerea cererii respective pe rolul Curţii, radiind cererea de pe rolul său în temeiul art. 37 § 1 (a) al Convenţiei.