12 04 2007

La 12 aprilie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea sa în cauza Ovciarov c. Moldovei (cererea nr. 31228/02).

În această cauză reclamantul, Nicolai OVCIAROV, care este un cetăţean rus, la 22 ianuarie 1999 a cumpărat de la o persoană X un apartament cu o odaie contra sumei de MDL 13,000 (echivalentul a USD 1,500 la acea dată). Deoarece X nu a eliberat apartamentul cumpărat de reclamant, acesta a înaintat o acţiune împotriva lui X, solicitând evacuarea ei. X a înaintat o acţiune reconvenţională, prin care a cerut declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului şi repunerea părţilor în situaţia iniţială deoarece contractul a fost încheiat prin fraudă.

La 16 martie 2000 Judecătoria sectorului Centru mun. Chişinău a pronunţat o hotărâre prin care a admis pretenţiile lui X. În urma apelului înaintat de reclamant, la 6 iulie 2000 Tribunalul mun. Chişinău a casat hotărârea din 16 martie 2000 şi a pronunţat o nouă decizie prin care a admis pretenţiile reclamantului. La 3 octombrie 2000 Curtea de Apel a Republicii Moldova a respins recursul înaintat de X şi a menţinut decizia din 6 iulie 2000, care a devenit irevocabilă.

În urma recursului în anulare înaintat de către Procurorul General, la 6 iunie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia din 6 iulie 2000 şi a pronunţat o nouă hotărâre prin care a decis trimiterea cauzei la reexaminare.

După examinarea repetată a cauzei, care a culminat cu decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 18 aprilie 2002, pretenţiile reclamantului au fost admise. În urma recursului în anulare repetat, la 29 mai 2002 Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia din 18 aprilie 2002 cu respingerea pretenţiilor reclamantului.

După comunicarea cererii reclamantului depuse la CtEDO către Guvern, Procurorul General a solicitat Curţii Supreme de Justiţie revizuirea deciziei din 29 mai 2002 pe motiv că Guvernul şi reclamantul intenţionează să încheie un acord amiabil. La 5 octombrie 2005 Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia sa din 29 mai 2002 şi a încetat procesul. Curtea Supremă de Justiţie nu a acordat reclamantului compensaţii pentru pretinsele violări ale Convenţiei.

Între 29 mai 2002 şi 5 octombrie 2005 apartamentul litigios a fost unit cu un alt apartament, iar 1/3 din noul apartament a fost vândut unei terţe persoane. După decizia din 5 octombrie 2005 reclamantul şi terţa parte au iniţiat acţiuni reciproce împotriva celuilalt cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu. Aceste proceduri sunt pendinte pe rolul instanţelor naţionale.

Reclamantul pretindea în faţa Curţii că prin casarea unei hotărâri judecătoreşti în favoarea sa i-a fost încălcat dreptul de proprietate şi dreptul la un proces echitabil.

CtEDO a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 Protocolul nr. 1 (dreptul la protecţia proprietăţii) deoarece prin casarea unei hotărâri judecătoreşti definitive printr-o procedură nelimitată în timp, lansată de procuror, a fost încălcat principiul securităţii raporturilor juridice.

Curtea a acordat reclamantului cu titlu de daune materiale EUR 22,300, ce reprezenta preţul de piaţă al apartamentului acordat reclamantului, EUR 2,000 cu titlu de daune morale şi EUR 800 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

*  *  *

Reclamantul a fost reprezentat în faţa CtEDO de către dl Vitalie IORDACHI, membru al organizaţiei obşteşti „Juriştii pentru drepturile omului”.

Hotărârea CtEDO în această cauză, în limba engleză, poate fi accesată pe pagina web a Curţii (http://www.echr.coe.int/).

Varianta electronică a comunicatului de presă poate fi accesat pe pagina web a Organizaţiei „Juriştii pentru drepturile omului” (www.lhr.md/press/).