26 02 2007

La 20 Februarie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunţat hotărârea sa în cauza Zeynep Özcan v. Turkey (cererea nr. 45906/99).

Reclamantul a fost reţinut de către poliţie la 2 iulie 1998 pentru suspiciunea de comitere a unui furt. El a fost eliberat la 3 iulie 1998, în jurul orei 19:00. La 9 iulie 1998 urmărirea penală a fost încetată.

Într-un raport întocmit la 2 iulie 1998 se constatau vătămări corporale pe corpul reclamantului. În urma unei examinări repetate la 3 iulie 1998 vătămările corporale au fost reconfirmate. Conform raportului medical din 3 iulie 1998, reclamantul susţinea că vătămările corporale au fost cauzate prin maltratarea sa de către poliţişti după ce a fost reţinut. 

La 3 iulie 1998 reclamantul a depus o plângere împotriva poliţiştilor responsabili de detenţia sa, pretinzând că a fost maltratat.

La 14 iunie 2002 doi poliţişti responsabili de detenţia reclamantului au fost condamnaţi de către o curte cu juraţi pentru acte de tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante cu scopul de a obţine mărturii de la reclamant. Juraţii au condamnat poliţiştii la 1 an de închisoare şi interdicţia de 3 luni de a executa funcţii publice. Luând în calcul comportamentul poliţiştilor pe durata procesului, judecătorul responsabil de dosar a atenuat sancţiunea impusă poliţiştilor până la 10 luni de închisoare şi interdicţia de a exercita funcţii publice timp de 75 de zile. Judecătorul a mai dispus suspendarea executării sentinţei. Poliţiştii au mai fost obligaţi să plătească reclamantului o compensaţie globală de EUR 1,406 cu titlu de daune morale.

Reclamantul pretindea violarea articolului 3 (interzicerea torturii) al Convenţiei.

Curtea a notat că statele sunt obligate să investigheze plângerile în care există aparenţe de maltratare a persoanelor deţinute şi să întreprindă măsuri vigilente pentru a nu admite astfel de abateri pe viitor.

CtEDO a mai notat că, chiar dacă poliţiştilor le-au fost aduse învinuiri grave, eu au continuat să-şi exercite funcţiile de poliţişti fără a fi deranjaţi. Poliţiştilor nu le-a fost aplicată nici o sancţiune disciplinară, nici chiar după condamnarea lor, pentru a le interzice, cu titlu temporar sau permanent, să exercite funcţii publice. Mai mult, atât modul cum a derulat procedura judiciară cât şi sancţiunea aplicată poliţiştilor, care constituia de facto o nesancţionare, puneau în discuţie vigilenţa statului.

Prin urmare, CtEDO a constat violarea articolului 3 al Convenţiei şi a acordat reclamantului EUR 10,000 cu titlu de daune morale şi EUR 3,500 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

*  *  *

În această cauză, CtEDO a subliniat că oficialii responsabili de maltratarea persoanelor aflate în detenţie urmează a fi demişi, cel puţin pentru o perioadă de timp. Curtea a mai subliniat că suspendarea executării pedepsei în privinţa acestor oficiali, inclusiv suspendarea interdicţiei de a exercita o anumită funcţie, nu este conformă exigenţelor articolului 3 al Convenţiei.