13 02 2007

La 13 februarie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunţat hotărârea sa în cauza Venera-Nord-Vest Borta AG c. Moldovei (cererea nr. 31535/03).

Reclamantul, Venera-Nord-Vest Borta AG, este o persoană juridică înregistrată în Moldova. La 1 mai 1999 reclamantul a încheiat un contract de subchirie cu o companie privată, cu privire la bunurile aparţinând debitorilor companiei private. Deoarece compania privată nu şi-a onorat obligaţiile contractuale, reclamantul a intentat o acţiune în judecată în vederea încasării prejudiciilor.

La 8 mai 2001 Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău a pronunţat o hotărâre prin care a acordat reclamantului suma de MDL 244,939 (echivalentul a EUR 21,050.46 la acea zi). La 30 ianuarie şi 9 octombrie 2002 Curtea de Apel Economică şi Curtea Supremă de Justiţie au respins cererile de apel şi, respectiv, de recurs şi au menţinut în vigoare hotărârea din 8 mai 2001, care a devenit irevocabilă.

În urma recursului în anulare înaintat de către Procurorul General, la 27 ianuarie 2003 Curtea Supremă de Justiţie a casat hotărârea din 8 mai 2001 şi a pronunţat o nouă hotărâre prin care a respins pretenţiile reclamantului.

Reclamantul pretindea în faţa Curţii că prin casarea unei hotărâri judecătoreşti în favoarea sa i-a fost încălcat dreptul de proprietate şi dreptul la un proces echitabil.

După comunicarea cererii Guvernului, procuratura generală a solicitat Curţii Supreme de Justiţiei revizuirea hotărârii din 27 ianuarie 2003 în temeiul art. 449 § 1 (j) al Codului de Procedură Civilă (CPC) (demararea procedurii de soluţionare amiabilă a cauzei la CtEDO). Revizuirea a fost respinsă pe motiv că nu a fost probată existenţa acordului amiabil.

CtEDO a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 Protocolul nr. 1 (dreptul la protecţia proprietăţii) deoarece prin casarea unei hotărâri judecătoreşti definitive printr-o procedură nelimitată în timp, lansată de procuror, a fost încălcat principiul securităţii raporturilor juridice.

CtEDO a respins obiecţia Guvernului de radiere a cererii în temeiul art. 37 al Convenţiei după ce acesta a recunoscut violarea Convenţiei prin casarea hotărârii din 8 mai 2001 (Guvernul sugera că Curtea nu are ce examina deoarece reclamantul poate obţine compensaţiile acordate de Curte la nivel naţional, odată ce Guvernul recunoaşte violarea Convenţiei). Curtea a notat că radierea unei cereri de pe rolul Curţii în temeiul art. 37 al Convenţiei nu constituie temei de revizuire a hotărârii în conformitate cu art. 449 CPC. Mai mult, ar fi reprezentat o sarcină prea mare pentru un reclamant care se plânge de casarea unei hotărâri irevocabile în favoarea sa, de a demara noi proceduri la nivel naţional cu privire la compensaţii. Pe de altă parte, Curtea Supremă de Justiţie respinsese deja o cerere de revizuire în acest sens.

Curtea a acordat reclamantului EUR 28,333 cu titlu de compensaţii materiale (EUR 21,050.46 cu titlu de prejudiciu real şi EUR 7,282.54 cu titlu de beneficiu ratat), EUR 2,000 cu titlu prejudiciu moral şi EUR 985 cu titlu de cheltuieli de reprezentare.

Reclamantul a fost reprezentat în faţa CtEDO de către Mihai Gheorghiţă, avocat din mun. Chişinău.