15 02 2011

La 15 februarie 2011 CtEDO a pronunţat hotărârea în cauza Rotaru c. Moldovei, (cererea nr. 51216/06).

***

În faţa Curţii reclamantul, Veaceslav Rotaru, s-a plâns, în particular, că a fost maltratat de către poliţie după arest  şi că a fost deţinut în condiţii inumane; şi că drepturile sale procedurale au fost încălcate pe durata procesului penal.

La 14 februarie 2003 reclamantul a fost reţinut în locuinţa sa de către poliţişti mascaţi şi înarmaţi, care, după cum pretinde reclamantul l-au torturat pentru a obţine confesiune pe marginea câtorva infracţiuni de furt şi tâlhărie.

Reclamantul a înaintat o plângere prin care a pretins maltratarea de către poliţie, cerând procuraturii efectuarea investigaţiilor. La 28 februarie 2004 Comisarul de Poliţie Chişinău a respins plângerea ca neîntemeiată. Contestaţiile reclamantului adresate procurorului şi judecătorului de instrucţie nu s-au soldat cu succes, ultimul luând decizia de a retrimite plângerea instanţei de judecată, care examina cauza penală împotriva reclamantului.

Ulterior reclamantul a fost găsit vinovat de către judecătoria Rîşcani; sentinţa de condamnare fiind, în principiu, menţinută de către instanţele ierarhic superioare.

La 19 martie 2003 reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 13 din Chişinău. În perioada 16 aprilie – 2 noiembrie 2006 reclamantul a primit tratament în cadrul Penitenciarului-Spital Pruncul. Ulterior a fost transferat în Penitenciarul nr. 6, unde şi-a ispăşit restul termenului de detenţie.

Reclamantul a adresat diferite plângeri autorităţilor prin care denunţa condiţiile de detenţie ca fiind inumane, primind numeroase răspunsuri de la Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală şi Parlament, în care se menţiona starea satisfăcătoare a sănătăţii, lipsa necesităţii îngrijirii medicale; din cauza insuficienţei finanţării a sistemului penitenciar, deţinuţii nu pot fi asiguraţi cu aşternuturi pentru pat, şi că produse alimentare erau disponibile sub limita minimă prescrisă.

Guvernul a recunoscut implicit că  condiţiile de detenţie a reclamantului până în noiembrie 2004 erau sub normă, însă urmare a plângerilor el a fost transferat în altă celulă, unde condiţiile de detenţie erau acceptabile.

Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 3, deoarece condiţiile de detenţie erau inumane, în special având în vedere durata expunerii la aceste condiţii, în jur de şapte ani de zile.

Curtea a notat că reclamantul a continuat să se plângă de condiţiile de detenţie şi după transfer în altă celulă, dar şi în privinţa calităţii produselor alimentare în 2007 şi 2008. De asemenea în scrisoarea Ministerului Justiţiei din 1 martie 2007 se menţiona că din cauza lipsei resurselor financiare lipsesc anumite produse, însă vor fi incluse în curând. Astfel alegaţiile reclamantului în privinţa calităţii produselor alimentare nu erau false, dezvăluind o problemă cunoscută pentru autorităţi. Mai mult decât atât, situaţia specifică a reclamantului, fiind o persoană ce se trata de tuberculoză, impunea o dietă specială, care nu era completă din cauza lipsei unor produse de bază, cum ar fi carnea şi peştele.

Curtea a reiterat, că simplul fapt că reclamantul a contractat tuberculoza pe perioada detenţiei nu duce automat la constatarea violării art. 3. Însă faptul că a contractat tuberculoză adaugă în greutate plângerii reclamantului, precum că a fost deţinut în condiţii periculoase pentru sănătate, în particular celulă umedă şi hrană insuficientă. Reclamantul a indicat corect că dieta săracă duce la creşterea vulnerabilităţii la atare boli cum este tuberculoza.

De asemenea  Curtea a constat în unanimitate violarea art. 13, reiterând că s-a examinat în repetate rânduri chestiunea remediilor naţionale pentru deplângerea condiţiilor proaste de detenţie în Moldova (Sarban, §§ 57-62; Holomiov c. Moldovei, nr. 30649/05, §§ 101-107, 7 noiembrie 2006; Istratii şi alţii c.. Moldove, nr. 8721/05, 8705/05 şi 8742/05, § 38, 27 martie 2007; Modarca c. Moldovei, nr. 14437/05, § 47, 10 mai 2007; şi Stepuleac c. Moldovei, nr. 8207/06, § 46, 6 noiembrie 2007) şi de fiece dată s-a concluzionat că remediile sugerate de Guvern nu sunt efective în privinţa persoanelor aflate în detenţie. Guvernul nu a prezentat nici un argument valabil pentru ca Curtea să adopte o abordare diferită decât cea menţionată mai sus.

În ceea ce priveşte alegaţiile reclamantului de violare a art. 3 în rezultatul maltratării de către poliţie şi lipsa unei anchete efective în această privinţă; şi violarea art. 6 pentru diverse încălcări a drepturilor procedurale, Curtea le-a respins ca inadmisibile, deoarece au fost înaintate cu depăşirea termenului limită de 6 luni.

Având în vedere că reprezentantul reclamantului nu a prezentat pretenţiile de satisfacţie echitabilă, costurile şi cheltuielile, Curtea nu a acordat despăgubiri reclamantului, notând că reprezentantul a primit anterior suma de 850 Euro de la Consiliul Europei, în baza schemei de asistenţă juridică.

În faţa Curţii, reclamantul au fost reprezentat de către V. Ţurcan, avocat din Chişinău.