23 06 2010

În luna martie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat următoarele cereri Guvernului Moldovei: Voltman c. Moldovei (cererea nr. 31052/04), Talmazan c. Moldovei (cererea nr. 13605/08), Străisteanu c. Moldovei (cererea nr. 18928/08), Graur c. Moldovei (cererea nr. 13119/08), Uniunea Inventatorilor şi Raţionalizatorilor „Inovatorul” şi Uniunea Societăţilor Tehnico-Ştiinţifice c. Moldovei (cererea nr. 11955/07), Matcenco c. Moldovei şi Rusiei (cererea nr. 10094/10) şi Mozer c. Moldovei şi Rusiei (cererea nr. 11138/10).

***

În cauza Voltman c. Moldovei, reclamanţii, Svetlana şi Vladimir VOLTMAN, erau reclamanţi la nivel naţional şi la 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Chişinău a pronunţat o decizie, prin care cererea reclamanţilor a fost respinsă. Partea motivată a deciziei urma a fi redactată ulterior. Recursul preliminar al reclamanţilor din 15 decembrie 2003, în care era indicat că partea motivată a cererii va fi depusă după ce va fi redactat textul integral al deciziei, a fost respins de Curtea Supremă de Justiţie la 4 februarie 2004 ca neîntemeiat.

La 10 februarie 2004, reclamanţii au primit partea motivată a deciziei din 11 decembrie 2003 şi, în aceeaşi zi, au depus un recurs motivat la Curtea Supremă a Justiţiei. La 25 februarie 2004, instanţa a respins recursul, aplicând principiul res judicata.

În faţa Curţii, reclamanţii au invocat violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv că au fost privaţi de posibilitatea de a prezenta cazul lor în întregime la Curtea Supremă de Justiţie şi că judecătorii au fost imparţiali; violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), deoarece nu au dispus de vreun recurs efectiv pentru a aduce recursul lor să fie examinat de Curtea Supremă de Justiţie şi violarea art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO (protecţia proprietăţii).

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarea întrebare:

A existat oare violarea art. 6 § 1 CEDO? În special, a existat vreo ingerinţă în dreptul reclamanţilor de acces la o instanţă de judecată şi dacă da, a fost aceasta oare justificată potrivit principiilor art. 6 CEDO?

În faţa Curţii, reclamanţii sunt reprezentaţi de către dl Veaceslav ŢURCAN, avocat din Chişinău.

***

În cauza Talmazan c. Moldovei, reclamantul, Oleg TALMAZAN, a fost arestat la 5 martie 2004, în urma pornirii unui dosar penal în 1998, pe motiv de fraudare a unei bănci. Reclamantul a fost deţinut în centrul de detenţie al CCCEC. La 27 martie şi 8 aprilie 2004, reclamantul şi-a pierdut cunoştinţa, iar medicii de la urgenţă au constatat că a suferit infarct miocardic ambele ori. La 6 mai 2004, reclamantul a fost eliberat, iar la 7 mai 2004, el a solicitat asistenţă de la Institutul de Cardiologie din Chişinău.

Urmărirea penală a fost iniţiată la 29 august 1998 şi finisată în iulie 2004. Dosarul penal a fost transmis în instanţa de fond la 21 iulie 2004. Instanţa de drept comun a pronunţat sentinţa la 25 decembrie 2006, instanţa de apel a adoptat decizia sa la 25 aprilie 2007, iar la 23 octombrie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia Curţii de Apel şi a trimis cauza la rejudecare. Dosarul este pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

În faţa Curţii, reclamantul a pretins violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de condiţii proaste de detenţie şi de neacordare a asistenţei medicale adecvate, violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) pe motiv de durată excesivă a procedurilor şi pentru că a fost lipsit de timp şi facilităţi necesare pentru a-şi pregăti apărarea.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarele întrebări:

1. A existat oare violarea art. 3 CEDO în această cauză? În special

(a) a fost oare reclamantul deţinut în condiţii de detenţie incompatibile cu cerinţele art. 3 CEDO?

(b) a primit oare reclamantul asistenţa medicală pe perioada detenţiei?

2. A existat oare violarea art. 6 § 1 CEDO? În special, a fost încălcată oare cerinţa termenului rezonabil în cadrul procedurilor în cauza reclamantului?

3. A existat oare violarea art. 6 § 3 CEDO? În special, au beneficiat oare reclamantul şi avocatul său de „timp şi facilităţi adecvate” pentru pregătirea apărării lor?

Reclamantul este reprezentat la CtEDO de dl Roman ZADOINOV, avocat din Chişinău

***

În cauza Străisteanu c. Moldovei, reclamantul, Gheorghe STRĂISTEANU, între 14 septembrie 2006 şi 17 aprilie 2008, a fost deţinut în Închisoarea nr. 3 din Chişinău. În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de condiţii de detenţie inumane din Închisoarea nr. 3, precum şi violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de durată excesivă a procedurilor penale împotriva sa.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarele întrebări:

1. Există oare o violare a art. 3 CEDO în privinţa condiţiilor în care reclamantul a fost deţinut în închisoarea nr. 3?

2. Faptele acestei cauze relevă oare o „problemă sistemică”, astfel încât deficienţele legislaţiei naţionale şi/sau a practicii ar putea să genereze numeroase cereri similare?

3. A existat oare violarea art. 6 § 1 CEDO în privinţa cerinţei termenului rezonabil în cadrul procedurilor în cauza reclamantului?

Guvernul Moldovei a fost invitat să prezinte copia întregului dosar penal împotriva reclamantului.

***

În cauza Graur c. Moldovei, reclamanta, Ala GRAUR, este o minoră care suferă de o boală mintală gravă. Mama reclamantei pretinde că, la 13 septembrie 2006, reclamanta a fost violată de G.P. şi V.D. Expertiza medicală din 15 septembrie 2006 a constatat că reclamanta a fost violată şi bătută. În urma cererii mamei reclamantei, procuratura a iniţiat urmărirea penală doar împotriva lui G.P., care avea 16 ani împliniţi la acel moment.

La 2 februarie 2007, Judecătoria Orhei a constatat că G.P. a violat reclamanta şi, având în vedere vârsta acestuia, i-a aplicat o sentinţă de privaţiune de libertate de 3 ani cu suspendare. Instanţa l-a obligat pe G.P. să achite reclamantei MDL 3,000 cu titlu de daune morale, sumă care a fost solicitată de mama reclamantei. Instanţa nu a audiat martorii ceruţi de mama reclamantei, care a mai insistat că fiica sa a fost violată de 2 persoane.

Mama reclamantei a depus apel, invocând că instanţa inferioară nu a audiat martorii solicitaţi de ea şi solicitând MDL 30,000 pentru daune morale şi MDL 2,000 pentru daune materiale, deoarece ea a fost minţită de către procuror care i-ar fi spus că putea solicita cel mult MDL 3,000 pentru prejudicii în faţa instanţei. Hotărârea primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Chişinău la 5 iunie 2007 şi de Curtea Supremă de Justiţie la 31 octombrie 2007.

Potrivit art. 171 CP, violul este sancţionat printr-o pedeapsă privativă de libertate între 3 şi 5 ani. Aceeaşi infracţiune comisă împotriva unui minor de către 2 sau mai multe persoane este sancţionată cu privaţiune de libertate între 5 şi 15 ani. Art. 70 CP prevede că, în cazul unui minor, sentinţa se stabileşte împărţind în jumătate termenul maximal prevăzut pentru acel tip de infracţiune.

În faţa Curţii, reclamanta a invocat violarea art. 6 (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 13 (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv de inechitate a procedurilor penale împotriva violatorului său, în special faptul că procuratura nu a investigat adecvat cazul în privinţa celui de-al doilea violator, instanţele de judecată nu au audiat martorii săi şi că pedeapsa stabilită lui G.P. este inadecvată.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarele întrebări:

1. Şi-au respectat oare autorităţile obligaţiile pozitive de asigurare a identificării şi pedepsirii persoanelor pretinse vinovate de viol şi maltratare a reclamantei, după cum este cerut de art. 3 şi/sau 8 CEDO?

2. Sentinţa stabilită lui G.P. a avut oare un efect suficient de intimidare încât să prevină survenirea unor infracţiuni similare în viitor?

Reclamanta este reprezentată în faţa Curţii de către dl Ştefan URÎTU.

***

În cauza Uniunea Inventatorilor şi Raţionalizatorilor „Inovatorul” şi Uniunea Societăţilor Tehnico-Ştiinţifice c. Moldovei, reclamantele sunt organizaţii din Chişinău, care au invocat la CtEDO violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) în urma anulării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile din 23 octombrie 1997, prin care instanţele economice au recunoscut dreptul de proprietate al organizaţiilor reclamante la un imobil, şi în urma redeschiderii procedurilor. Reclamantele au mai pretins violarea art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO, deoarece după ce imobilul menţionat a constituit obiectul unui litigiu, printr-o decizie irevocabilă din 23 iulie 2008, Curtea Supremă de Justiţie a recunoscut că a avut loc o ingerinţă nejustificată în dreptul de proprietate ale reclamantelor, dar nu a acordat vreo compensaţie.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarele întrebări:

1. Este oare suficientă simpla constatare, de către Curtea Supremă de Justiţie, a violării principiului securităţii raporturilor juridice, pentru ca organizaţiile reclamante să piardă calitatea lor de victimă, în absenţa unei despăgubiri?

2. Admiterea cererii de revizuire a hotărârii irevocabile din 23 octombrie 1997 în favoarea reclamantelor, a constituit oare o încălcare a drepturilor garantate de art. 6 § 1 CEDO şi art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO?

Organizaţiile reclamante sunt reprezentate în faţa Curţii de către dl Gheorghe AVORNIC, avocat din Chişinău.

***

În cauza Matcenco c. Moldovei şi Rusiei, reclamantul, Iurie MATCENCO, este cetăţean moldovean care locuieşte la Bender. La 1 septembrie 2009, reclamantul a fost arestat de către miliţia autoproclamatei republici transnistrene, fiind suspectat de fraudă şi deţinut în închisoarea nr. 3 din Tiraspol.

În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv că a fost maltratat de miliţia transnistreană şi supus executării false cu scopul autodenunţării şi deoarece nu i s-a acordat asistenţă medicală adecvată. Reclamantul a mai pretins violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate şi siguranţă), deoarece a fost lipsit de asistenţa unui avocat din ziua arestării; a art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), deoarece nu i s-a permis să-şi vadă familia timp de câteva luni de zile şi violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), fără a aduce mai multe detalii.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarele întrebări:

Privind admisibilitatea

1. Se află oare reclamantul sub jurisdicţia Moldovei şi/sau a Rusiei, în sensul art. 1 CEDO, după cum a fost interpretat de Curte, printre altele, în cauza Ilaşcu şi Alţii c. Moldovei şi Rusiei (cererea nr. 48787/99) având în vedere circumstanţele prezentei cauze?

În special, având în vedere cauza Ilaşcu şi Alţii, poate oare fi angajată responsabilitatea Guvernelor pârâte prin CEDO prin prisma obligaţiilor pozitive de a asigura drepturile reclamantului garantate de CEDO?

Au avut oare loc evoluţii după cauza Ilaşcu şi Alţii, care ar putea afecta responsabilitatea căruiva stat membru?

Privind fondul cauzei

2. A avut oare loc violarea art. 3 CEDO în rezultatul pretinsei maltratări a reclamantului pe perioada arestului său? I-a fost acordată oare reclamantului asistenţă medicală adecvată?

3. A avut loc oare violarea art. 5 CEDO? În special, a avut oare reclamantul posibilitatea să fie asistat de un avocat ales de el pe perioada detenţiei?

4. A existat oare violarea art. 8 CEDO în rezultatul refuzului de a-i permite reclamantului să primească vizite din partea rudelor?

5. A dispus oare reclamantul de vreun recurs efectiv în privinţa plângerilor sale privind violarea art. 3, 5 şi 8 CEDO, după cum este cerut de art. 13 CEDO?

Reclamantul este reprezentat în faţa Curţii de către dra Doina STRĂISTEANU, dl Alexandru ZUBCO şi dl Ion MANOLE, din partea ONG Promo-LEX din Chişinău.

***

În cauza Mozer c. Moldovei şi Rusiei, reclamantul, Boris MOZER, este cetăţean moldovean care locuieşte la Tiraspol. La 24 noiembrie 2008, reclamantul a fost arestat de către miliţia autoproclamatei republici transnistrene, fiind acuzat de fraudarea companiei pentru care lucra.

În faţa Curţii, reclamantul a susţinut că drepturile sale garantate de CEDO au fost violate de autorităţile Transnistriei, în timp ce Guvernele pârâte nu au întreprins măsuri efective pentru a preveni şi opri aceste încălcări, contrar obligaţiilor lor în virtutea art. 1 CEDO.

Reclamantul a invocat violarea art. 2 CEDO (dreptul la viaţă), pe motiv că viaţa sa este pusă sub risc, deoarece autorităţile nu-i acordă asistenţă medicală adecvată, el fiind bolnav de astm şi având accese de sufocare; violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), deoarece nu i s-a acordat asistenţă medicală adecvată şi este deţinut şi transportat în condiţii inumane de detenţie, fiind mutat dintr-o celulă în alta, starea sa de sănătate fiind destabilizată şi mai mult. Reclamantul a mai pretins violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate şi siguranţă), deoarece el a fost arestat de persoane care nu sunt împuternicite pentr a-l aresta, arestul său a fost autorizat şi prelungit de instanţe de judecată nerecunoscute şi ilegale, el a fost lipsit de garanţii procedurale; violarea art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), deoarece nu i s-a permis să-şi vadă rudele neîntemeiat şi că lor nu li s-a permis să vorbească în limba maternă (germana) în timpul întâlnirilor autorizate. Reclamantul a mai invocat violarea art. 9 CEDO (libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie), pe motiv de refuz îndelungat pentru întâlnirea cu un preot şi de prezenţă a unui gardian în timpul întâlnirii cu preotul autorizate; violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv) în privinţa articolelor de mai sus şi violarea art. 17 CEDO, deoarece guvernele pârâte au permis crearea şi continuă să tolereze existenţa unei entităţi abuzive în care CEDO nu există, iar Moldova continuă să se refere la rezerva făcută la ratificarea CEDO, deşi Curtea a constatat în hotărârea Ilaşcu şi Alţii că acea rezervă nu este valabilă.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarele întrebări:

Privind admisibilitatea

1. Se află oare reclamantul sub jurisdicţia Moldovei şi/sau a Rusiei, în sensul art. 1 CEDO, după cum a fost interpretat de Curte, printre altele, în cauza Ilaşcu şi Alţii c. Moldovei şi Rusiei (cererea nr. 48787/99) având în vedere circumstanţele prezentei cauze?

În special, având în vedere cauza Ilaşcu şi Alţii, poate oare fi angajată responsabilitatea Guvernelor pârâte prin CEDO prin prisma obligaţiilor pozitive de a asigura drepturile reclamantului garantate de CEDO?

Au avut oare loc evoluţii după cauza Ilaşcu şi Alţii, care ar putea afecta responsabilitatea căruiva stat membru?

Privind fondul cauzei

2. A avut loc oare violarea art. 2 CEDO? În particular, a fost oare pusă sub risc viaţa reclamantului în rezultatul pretinsei omisiuni de a-i acorda asistenţă medicală adecvată?

3. A avut oare loc violarea art. 3 CEDO în această cauză? În special,

(a) i-a fost acordată oare reclamantului asistenţă medicală adecvată?

(b) a fost oare reclamantul deţinut în condiţii inumane de detenţie, de asemenea, având în vedere starea sănătăţii sale?

4. A avut loc oare violarea art. 5 CEDO? În special,

(a) reclamantul a fost oare deţinut „legal în baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent”, în sensul art. 5 § 1 CEDO (a se vedea Ilaşcu şi Alţii, § 461 şi urm.)?

(b) a existat o bază legală pentru detenţia reclamantului după 24 octombrie 2009 (a se vedea Boicenco c. Moldovei, § 154)?

(c) reclamantul a fost prezent la şedinţele de judecată la care s-au examinat cererile de prelungire a mandatului de arest?

5. A existat oare violarea art. 8 CEDO în rezultatul refuzului de a-i permite reclamantului să primească vizite din partea rudelor şi a refuzului de a le permite să vorbească în limba lor maternă pe durata vizitelor autorizate?

6. A existat oare violarea art. 9 CEDO în rezultatul refuzului de a-i permite reclamantului să primească vizite din partea preotului, precum şi pretinsa prezenţă a gardianului în timpul întâlnirilor autorizate?

7. A dispus oare reclamantul de vreun recurs efectiv în privinţa plângerilor sale privind violarea art. 2, 3, 5, 8 şi 9 CEDO, după cum este cerut de art. 13 CEDO?

8. A existat oare violarea art. 17 CEDO?

Reclamantul este reprezentat în faţa Curţii de către dl Alexandru POSTICĂ, dl Pavel POSTICĂ şi dra Doina STRĂISTEANU, avocaţi din Chişinău.