23 04 2010

În luna februarie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat următoarele cereri Guvernului Moldovei: Bisir şi Alţii c. Moldovei (cererea nr. 42973/05), Iudin c. Moldovei (cererea nr. 7347/04), Grosu c. Moldovei (cererea nr. 36170/05), Morozan c. Moldovei (cererea nr. 6503/04), Cicala c. Moldovei (cererea nr. 45778/05) şi Genderdoc-M c. Moldovei (cererea nr. 9106/06).

***

În cauza Bisir şi Alţii, reclamanţii sunt Ivan BISIR şi Ivan TULUS, precum şi soţiile acestora. La 3 iunie 2005, primii doi reclamanţi au fost arestaţi în timpul unei nunţi, fiind învinuiţi de sustragerea de la o terţă companie a unor sume mari prin înşelăciune. În noaptea aceleiaşi zile, domiciliile acestora au fost percheziţionate. Cererea reclamanţilor prin care s-au plâns că percheziţia a fost efectuată ilegal, fără mandat de percheziţie, a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiţie la 11 octombrie 2005.

La 6 iunie 2005, au fost eliberate 2 mandate de arest de 30 de zile pentru reclamanţi, care au fost prelungite ulterior până la 11 noiembrie 2005. Toate cererile habeas corpus formulate de aceştia au fost respinse până la acea dată. Reclamanţii au fost deţinuţi în izolatorul de anchetă al CCCEC. Primul reclamant susţine că a fost maltratat de către ofiţerii de poliţie la 6 septembrie 2005 şi că şi-a pierdut conştiinţa de câteva ori. Acesta a prezentat 2 expertize medicale. Plângerea sa de a ancheta maltratarea a fost respinsă de către Procuratura Generală. Cel de-al doilea reclamant a fost deţinut în izolare timp de 53 de zile într-o încăpere cu lumină foarte proastă, ca rezultat vederea sa diminuând cu 10%.

În faţa Curţii, primul reclamant a pretins violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii) pe motiv de neacordare a asistenţei medicale, de maltratare la 6 septembrie 2005 şi de lipsă a anchetei privind plângerea sa de maltratare; cel de-al doilea reclamant a pretins violarea art. 3 CEDO pe motiv de condiţii proaste de detenţie. Primii doi reclamanţi susţin că a avut loc violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate şi siguranţă), deoarece, între 6 iunie şi 11 noiembrie 2005, detenţia lor nu s-a bazat pe motive suficiente şi relevante, că nu au avut acces la materialele cauzei şi că a fost încălcată prezumţia nevinovăţiei, prin faptul că în cererile pentru eliberarea mandatelor de arest era scris că reclamanţii au comis infracţiunile, şi nu că ar fi fost bănuţi de comiterea acestora. Toţi reclamanţii s-au plâns de violarea art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vieţii private şi familiale), deoarece reclamanţilor nu li s-a permis să primească vizite pe perioada detenţiei şi pe motiv de percheziţie ilegală a domiciliilor lor la 3 iunie 2005; precum şi violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv că nu au dispus de vreun remediu efectiv împotriva încălcărilor drepturilor lor garantate de art. 3, 5 şi 8 CEDO.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarele întrebări:

1. A existat oare violarea art. 3 CEDO privind condiţiile de detenţie pe perioada arestului reclamanţilor şi privind asistenţa medicală care le-a fost oferită pe perioada detenţiei?

2. A fost oare maltratat primul reclamant, cu încălcarea art. 3 CEDO (a se vedea, spre exemplu, Tomasi v. France, 27 august 1992, Seria A nr. 241‑A)? A fost oare efectuată vreo investigaţie de către autorităţi în această cauză? Dacă da, a fost ea oare efectivă în sensul acestui articol?

3. Au fost oare relevante şi suficiente motivele indicate de Judecătoria Râşcani şi de Curtea de Apel Chişinău la eliberarea şi prelungirea mandatelor de arest, după cum prevede art. 5 § 3 CEDO?

4. A existat oare vreo ingerinţă în dreptul reclamanţilor la respectarea domiciliului, potrivit art. 8 § 1 CEDO în urma percheziţiei domiciliilor lor? Dacă da, a fost oare această ingerinţă legală şi necesară, potrivit art. 8 § 2 CEDO?

5. A existat oare o violare a art. 13 CEDO în conjuncţie cu art. 3, 5 şi 8 CEDO?

În faţa Curţii, reclamanţii sunt reprezentaţi de către Doina STRĂISTEANU şi Vadim OLTU, avocaţi din Chişinău.

***

În cauza Iudin c. Moldovei, reclamantul, Alexandru IUDIN, între 2002 şi 2004, a fost deţinut în închisoarea nr. 3 din Chişinău. În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de condiţii de detenţie inumane, precum şi violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate şi siguranţă), fără a da detalii.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarele întrebări:

1. Există oare o violare a art. 3 CEDO în privinţa condiţiilor în care reclamantul a fost deţinut în închisoarea nr. 3?

2. Faptele acestei cauze relevă oare o „problemă sistemică”, astfel încât deficienţele legislaţiei naţionale şi/sau a practicii ar putea să genereze numeroase cereri similare?

***

În cauza Grosu c. Moldovei, reclamantul, Victor GROSU, actualmente îşi ispăşeşte pedeapsa cu privare de libertate pe 20 de ani. Între septembrie 2003 şi data depunerii cererii la Curte, reclamantul a fost deţinut în Comisariatul de poliţie Ialoveni şi închisoarea nr. 3 din Chişinău.

În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de condiţii de detenţie inumane şi degradante în locurile de detenţie şi de lipsă a asistenţei medicale; violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv că asistenţa juridică din oficiu nu a fost eficientă şi violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare), deoarece nu a fost asigurat de administraţia penitenciarului cu literatură juridică.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarea întrebare: Există oare o violare a art. 3 CEDO în privinţa condiţiilor în care reclamantul a fost deţinut pe perioada arestului preventiv şi privind pretinsa lipsă a asistenţei medicale?

În faţa Curţii, reclamantul este reprezentat de către E. Grosu.

***

În cauza Morozan c. Moldovei, reclamantul, Eugeniu MOROZAN, a fost arestat la 13 iunie 2001, fiind învinuit de furt de maşină. Potrivit reclamantului, el a fost maltratat de câteva ori pe perioada detenţiei, prezentând expertize medicale. Ulterior, reclamantul a condamnat la 9 ani privaţiune de libertate. Plângerea sa privind maltratările a fost respinsă de Procuratura Generală fără a fi indicate temeiurile de respingere. La 3 aprilie 2008, reclamantul a fost eliberat din detenţie.

În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de maltratare pe perioada detenţiei; violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv că instanţele au evaluat greşit faptele şi că nu au prevenit unii martori de răspundere penală pentru mărturii greşite şi violarea art. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13 şi 15 CEDO, fără a da detalii.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarele întrebări:

1. A fost oare maltratat reclamantul, cu încălcarea art. 3 CEDO (a se vedea, spre exemplu, Tomasi v. France, 27 august 1992, Seria A nr. 241‑A)?

2. A fost oare efectuată vreo investigaţie de către autorităţi în această cauză? Dacă da, a fost ea oare efectivă în sensul acestui articol?

***

În cauza Cicala c. Moldovei, reclamantul, Ion CICALA, pretinde că, la 22 februarie 2005, 4 poliţişti au venit la domiciliul reclamantului să-l aresteze, în urma unei reclamaţii făcută de prietena sa cu care s-a certat. Reclamantul susţine că poliţişti au intrat prin grădina case şi că l-au bătut. La 23 februarie 2005, el a fost reţinut de poliţişti şi dus la comisariatul de poliţie unde a fost bătut din nou şi unde un poliţist i-a rupt un deget. În aceeaşi zi, reclamantul a fost dus la Judecătoria Orhei, care l-a condamnat pe reclamant la 15 zile privaţiune de libertate pentru insultarea fostei prietene şi pentru neprezentarea de două ori în judecată potrivit citaţiilor. La 2 martie 2005, Curtea de Apel Chişinău a admis apelul reclamantului, a casat hotărârea din 23 februarie 2005 şi a ordonat eliberarea reclamantului, însă acesta nu a fost eliberat. La 3 martie 2005, Judecătoria Orhei l-a condamnat pe reclamant la 10 zile privaţiune de libertate pentru insultarea unuia dintre poliţiştii care l-au arestat. La 4 martie 2005, Curtea de Apel Chişinău a casat hotărârea din 3 martie 2005 şi, în aceeaşi zi, reclamantul a fost eliberat. La 9 martie 2005, a fost efectuată o expertiză medicală, care a stabilit rănile de pe corpul reclamantului. Plângerea sa privind maltratările la care a fost supus a fost respinsă de Procuratura Generală.

În faţa Curţii, reclamantul pretinde violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de condiţii de maltratare pe perioada detenţiei şi de lipsă a asistenţei medicale; violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate şi siguranţă), pe motiv că încercarea de a-l aresta la 22 februarie 2005 nu a fost legală, deoarece nu exista niciun mandat de arest şi că el nu a primit cele două citaţii; violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv că procedurile nu au fost echitabile, deoarece el nu a fost reprezentat de un avocat şi violarea art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vieţii private şi familiale), deoarece la 22 februarie 2005, poliţiştii au pătruns în grădina casei sale fără vreo autorizaţie.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarele întrebări:

1. A fost oare maltratat primul reclamant, cu încălcarea art. 3 CEDO (a se vedea, spre exemplu, Tomasi v. France, 27 august 1992, Seria A nr. 241‑A)? A fost oare efectuată vreo investigaţie de către autorităţi în această cauză? Dacă da, a fost ea oare efectivă în sensul acestui articol?

2. I s-a acordat oare reclamantului asistenţa medicală necesară între 23 februarie şi 4 martie 2005?

3. A fost oare reclamantul privat de libertate cu încălcarea art. 5 § 1 CEDO?

4. Guvernul a fost invitat să prezinte Curţii informaţii şi documente care ar demonstra că împotriva reclamantului au fost iniţiate proceduri penale sau administrative şi că el a fost citat potrivit CPP şi dacă poliţiştii au arestat reclamantul la 22 februarie 2005 în baza unui mandat de arest.

5. A existat oare o ingerinţă în dreptul reclamantului la respectarea domiciliului, în sensul art. 8 § 1 CEDO în rezultatul pătrunderii poliţiştilor prin grădina casei? Dacă da, a fost oare această ingerinţă legală şi necesară potrivit art. 8 § 2 CEDO?

În faţa Curţii, reclamantul este reprezentat de către E. Breahna, avocat din Chişinău.

***

În cauza Genderdoc-M c. Moldovei, reclamantul este o organizaţie neguvernamentală.

În faţa Curţii, reclamantul pretinde violarea art. 11 CEDO (libertatea de întrunire şi de asociere), în urma refuzului autorităţilor locale de a autoriza o demonstraţie la 27 mai 2005, cu scopul de a încuraja adoptarea legislaţiei de protejare a minorităţilor sexuale de discriminare; violarea art. 14 CEDO (interzicerea discriminării) în conjuncţie cu art. 11 CEDO, pe motiv de discriminare în baza orientării sexuale; violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv) în conjuncţie cu art. 11 CEDO, deoarece nu a dispus de vreun remediu efectiv care să-i permită să obţină o hotărâre judecătorească definitivă până la data demonstraţiei; violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de durată a procedurilor de judecată, care au urmat după contestarea refuzului primăriei de a autoriza demonstraţia, precum şi din cauză că instanţele naţionale nu s-au referit la toate argumentele reclamantului; şi violarea art. 13 CEDO în conjuncţie cu art. 6 § 1 CEDO, deoarece nu a dispus de vreun remediu efectiv împotriva termenului de examinare a cauzei la nivel naţional.

Curtea a invitat părţile să răspundă la următoarele întrebări:

1.A fost oare ONG-ul reclamant discriminat pe motive interzise de art. 14 CEDO în exercitarea dreptului său garantat de art. 11 CEDO?

2. A dispus oare ONG-ul reclamant de vreo procedură care i-ar fi permis să obţină o hotărâre judecătorească definitivă până la 27 mai 2005, data planificată pentru demonstraţie (a se vedea Bączkowski and Others v. Poland, nr. 1543/06, ECHR 2007‑VI)?

Dacă nu, există oare o violare a art. 11 în conjuncţie cu art. 13 CEDO?

În faţa Curţii, reclamantul este reprezentat de către Natalia MARDARI, avocat din Chişinău.