15 01 2007

La 9 ianuarie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârile sale în cauzele Kommersant Moldovy c. Moldovei (cererea nr. 41827/02) şi Mihalachi c. Moldovei (cererea nr. 37511/02).

*  *  *

În cauza Kommersant Moldovy c. Moldovei reclamantul, care este o persoană juridică înregistrată în Republica Moldova ce publica ziarul „Kommersant Moldovî”, între lunile iunie şi septembrie 2001 a publicat în acest ziar o serie de articole în care a criticat autorităţile moldoveneşti pentru acţiunile lor în privinţa rmn şi a unor lideri ruşi.

La 5 noiembrie 2001 Procurorul General, în temeiul Legii presei, a intentat o acţiune de judecată împotriva reclamantului solicitând sistarea activităţii ziarului Kommersant Moldovî  pe motiv că, prin intermediul publicaţiilor sale, reclamantul punea în pericol securitatea naţională şi integritatea teritorială, promovând ideile separatiste.

La 30 noiembrie 2001 Judecătoria Economică a Republicii Moldova a admis pretenţiile Procurorului General şi a decis închiderea ziarului. La 5 februarie 2002 şi 29 mai 2002 colegiul de apel al Curţii de Apel Economice a Republicii Moldova şi Curtea Supremă de Justiţie au respins apelul şi, respectiv, recursul reclamantului, cu menţinerea hotărârii din 30 noiembrie 2001.

La 17 octombrie 2002 reclamantul a depus o cerere la Curte prin care pretindea că prin închiderea ziarului, fără motivare suficientă, instanţele judecătoreşti naţionale i-au încălcat drepturile garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea a constatat violarea art. 10 al Convenţiei (libertatea de exprimare). Curtea a notat că instanţele judecătoreşti naţionale nu au justificat închiderea ziarului prin motive relevante şi suficiente şi nu au ţinut cont de standardele CEDO, limitându-se la reproducerea prevederilor legale. În particular, instanţele judecătoreşti nu au specificat care elemente din articolele reclamantului conţineau chestiuni problematice şi în ce mod ele puneau în pericol securitatea naţională şi integritatea teritorială a ţării sau îl defăimau pe Preşedintele Republicii Moldova.

Curtea a acordat reclamantului EUR 8,000 cu titlu de daune materiale şi EUR 1,500 cu titlu de cheltuieli de reprezentare.

Reclamantul a fost reprezentat în faţa CEDO de către Vitalie NAGACEVSCHI, preşedinte al organizaţiei obşteşti „Juriştii pentru drepturile omului” şi Pavel MIDRIGAN, avocat din Chişinău.

Următoarele persoane sunt responsabile de Condamnarea Moldovei la CEDO în această cauză (conform funcţiei de ziua comiterii abaterii):

(a) a depus cererea de chemare în judecată – Vasile RUSU, Procuror General interimar;

(b) au admis acţiunea – Ala NOGAI, Boris BÎRCĂ şi Ion RALEA, judecători, Judecătoria Economică a Republicii Moldova

(c) au menţinut hotărârea privind sistarea activităţii – Vasile IGNAT, Maria MORARU, Tamara PELIN, judecători, Judecătoria Economică a Republicii Moldova; Dumitru VISTERNICEANU, Nicolae CLIMA, Natalia MOLDOVANU, judecători, Curtea Supremă de Justiţie 

*  *  *

În cauza Mihalachi c. Moldovei reclamantul, care este un fost procuror, a fost învinuit de luare de mită la 15 ianuarie 1998 şi arestat la aceeaşi dată. La 14 mai 1999 Curtea de Apel a Republicii Moldova l-a găsit vinovat de comiterea acestei infracţiuni şi l-a condamnat la 5 ani privaţiune de libertate. La 3 august 1999 Curtea Supremă de Justiţie a casat sentinţa din 14 mai 1999 cu achitarea reclamantului şi eliberare din sala de judecată. Perioada totală de detenţie reclamantului până la achitare a constituit 567 zile.

Reclamantul a intentat o acţiune civilă împotriva Ministerului Finanţelor şi a angajatorului său, solicitând compensaţii pentru urmărirea penală, condamnarea şi detenţia ilegală.

Prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel a Republicii Moldova din 26 martie 2002 reclamantului i-au fost acordate cu titlu de daune morale MDL 75,000. În urma recursului în anulare înaintat de către Procurorul General, la 5 februarie 2003 Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia din 26 martie 2002, a micşorat cuantumul daunei morale până la MDL 50,000.

CEDO a constatat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 Protocolul nr. 1 (dreptul la protecţia proprietăţii), deoarece prin casarea unei hotărâri judecătoreşti definitive printr-o procedură nelimitată în timp, lansată de procuror, a fost încălcat principiul securităţii raporturilor juridice.

Curtea a acordat reclamantului EUR 3,080 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,800 cu titlu de prejudiciu moral.

Reclamantul nu a fost reprezentat de un avocat în faţa Curţii.

*  *  *

În ambele cazuri hotărârile CEDO au fost adoptate cu vot unanim – toţi judecătorii CEDO, care au judecat cauzele, inclusiv şi judecătorul din partea Moldovei, Stanislav PAVLOVSCHI, au votat pentru condamnarea Moldovei.