21 01 2010

La 7 ianuarie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea Ranţev c. Ciprului şi Federaţiei Ruse (cererea nr. 25965/04).

În această cauză, reclamantul, Nicolai Ranţev, este un cetăţean rus şi tatăl Oxanei Ranţeva, care a decedat în circumstanţe stranii şi neclarificate după ce a căzut din geamul unei case în Cipru în martie 2001.

Dra Ranţeva a ajuns în Cipru la 5 martie 2001 printr-o viză „artistică”. Ea a început să lucreze la 16 martie 2001 în calitate de dansatoare într-un cabaret. Trei zile mai târziu, ea şi-a părăsit locul de muncă, lăsând o înştiinţare precum că pleca înapoi în Rusia. La 28 martie 2001, managerul cabaretului a găsit-o pe dra Ranţeva într-o discotecă din Limassol şi a dus-o la poliţie, solicitând ca şederea acesteia să fie declarată ilegală şi ea să fie expulzată din ţară, aparent cu scopul de a o reîntoarce în cabaretul său. După verificarea bazei de date, poliţia a conchis că şederea drei Ranţeva nu părea să fie ilegală şi a refuzat să o reţină. Ei au cerut managerului cabaretului să o ia pe dra Ranţeva de la secţia de poliţie şi să se reîntoarcă cu ea dimineaţa în vederea verificării ulterioare a statutului de imigrant al acesteia. Managerul cabaretului a luat-o pe dra Ranţeva aproximativ la ora 5:20 dimineaţa.

Dra Ranţeva a fost dusă de managerul cabaretului în apartamentul unui angajat de-al cabaretului, care se afla la etajul 6 al blocului de locuit. Managerul cabaretului se afla în apartament. La 28 martie 2001, aproximativ la ora 6:30 dimineaţa, dra Ranţeva a fost găsită moartă în stradă, sub apartamentul în care a fost dusă de manager. O cuvertură de pat a fost găsită înnodată în jurul balustradei balconului apartamentului.

După decesul drei Ranţeva, persoanele care se aflau în apartament au fost interogate. Au mai fost interogaţi un vecin care a văzut corpul drei Ranţeva căzând pe pământ, precum şi ofiţerii de poliţie care erau de serviciu la secţia de poliţie din Limassol în dimineaţa zilei când managerul cabaretului a adus-o pe dra Ranţeva de la discotecă. A fost efectuată o autopsie care a stabilit că moartea şi rănile de pe corpul drei Ranţeva s-au produs în urma căzăturii. Ulterior, reclamantul a vizitat secţia de poliţie din Limassol şi a solicitat să participe la anchetă. Ultima şedinţă a avut loc la 27 decembrie 2001 în absenţa reclamantului. Instanţa a concluzionat că dra Ranţeva a decedat în circumstanţe care păreau a fi un accident, încercând să scape din apartamentul în care se afla ca oaspete, dar că nu existau dovezi care ar fi sugerat necesitatea examinării răspunderii penale pentru moartea acesteia.

Ulterior, la cererea reclamantului, corpul drei Ranţeva a fost repatriat din Cipru în Federaţia Rusă. Experţii medicali din Federaţia Rusă au efectuat o autopsie separată şi rezultatele acesteia, precum şi constatările autorităţilor Federaţiei Ruse, potrivit cărora dra Ranţeva a decedat în circumstanţe stranii şi neclarificate care cereau investigaţii ulterioare, au fost expediate autorităţilor cipriote printr-o formă de cerere pentru asistenţă juridică mutuală în baza tratatelor la care Rusia şi Cipru erau părţi. În cerere se solicita, printre altele, să fie efectuate investigaţii ulterioare, iniţierea unui dosar penal în privinţa morţii drei Ranţeva şi să-i fie permis reclamantului să participe efectiv în proceduri.

În octombrie 2006, Cipru a confirmat Procuraturii Federaţiei Ruse că ancheta în cazul morţii drei Ranţeva s-a finisat la 27 decembrie 2001 şi că sentinţa instanţei era definitivă. Reclamantul a continuat să insiste asupra unei investigaţii efective privind moartea fiicei sale.

Viza "artistică" era deschisă la cererea angajatorului cipriot, care trebuia să depună o garanţie bancară care să acopere eventualele costuri de şedere a solicitantului de viză. Angajatorul cipriot, de asemenea, era obligat să informeze autorităţile destre părăsirea de către deţinătorul vizei a locului de muncă.

Ombudsmanul cipriot, Comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului şi Departamentul de Stat al SUA au publicat mai multe rapoarte care se refereau la traficul de fiinţe umane în Cipru cu scop de exploatare sexuală, precum şi despre rolul industriei de cabaret şi a vizelor „artistice” pentru facilitarea traficului de fiinţe umane în Cipru.

Invocând art. 2 CEDO (dreptul la viaţă), art. 3 CEDO (interzicerea torturii), art. 4 CEDO (interzicerea sclaviei şi a muncii forţate), art. 5 CEDO (dreptul la libertate şi siguranţă) şi art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), reclamantul s-a plâns de investigaţia circumstanţelor decesului fiicei sale, de omisiunea poliţiei cipriote de a lua măsuri întru protecţia acesteia atunci când ea încă era vie şi de omisiunea autorităţilor cipriote de a lua măsuri întru pedepsirea celor responsabili de moartea şi maltratarea fiicei sale. De asemenea, reclamantul s-a mai plâns în temeiul art. 2 şi 4 CEDO de omisiunea autorităţilor Federaţiei Ruse de a investiga pretinsa traficare şi decesul fiicei sale şi de a lua măsuri pentru ca fiica sa să nu fi fost supusă riscului de a fi traficată. În final, reclamantul a invocat art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil) în privinţa procedurilor de anchetă şi lipsei de acces la instanţele din Cipru.

Autorităţile cipriote au făcut o declaraţie unilaterală, recunoscând că au violat art. 2, 3, 4, 5 şi 6 CEDO, oferindu-se să plăteacă prejudiciului material şi moral reclamantului şi aducând la cunoştinţă că au fost acceptaţi trei experţi independenţi care urmau să investigheze circumstanţele decesului drei Ranţeva, a angajării, şederii în Cipru şi posibila comitere a oricăror acte ilegale împotriva acesteia. Curtea a reiterat că hotărârile sale servesc pentru deciderea asupra cazurilor individuale aduse în faţa sa, dar şi pentru elucidarea, păstrarea şi dezvoltarea regulilor instituite prin CEDO. De asemenea, ea a subliniat importanţa interpretării şi aplicării art. 4 CEDO cazurilor de trafic de fiinţe umane. Ea a concluzionat că, în această cauză, având în vedere cele expuse mai sus şi natura gravă a acuzaţiilor de traficare, respectarea drepturilor omului cere continuarea examinării cauzei.

Curtea a declarat admisibile pretenţiile reclamantului prin care a fost invocată violarea art. 2,3,4 şi 5 CEDO contra Ciprului şi a Federaţiei Ruse.

Curtea a constatat în unanimitate, violarea art. 2 CEDO de către autorităţile cipriote din cauza omisiunii de a efectua o anchetă efectivă asupra cauzelor decesului drei Ranţeva. Totodată, Curtea a considerat că nu a avut loc violarea art. 2 de către Cipru, prin prisma obligaţiei pozitive a statului de a proteja dreptul la viaţă, deoarece autorităţile cipriote nu puteau prevedea lanţul evenimentelor care a dus la moartea drei Ranţeva şi că, în acele circumstanţe, ele nu aveau obligaţia de a lua măsuri pentru a preveni riscul asupra vieţii acesteia. Totodată, ancheta efectuată de autorităţile Ciprului a fost viciată, şi anume: existau mărturii contradictorii care nu au fost elucidate; nu s-a întreprins nimic pentru a clarifica circumstanţele stranii ale morţii drei Ranţeva după pronunţarea sentinţei instanţei în procedurile de anchetă; reclamantul nu a fost înştiinţat despre data anchetei şi a fost absent la şedinţa la care a fost pronunţată sentinţa şi, deşi faptele au avut loc în 2001, nu exista o explicaţie clară asupra celor întâmplate.

În ceea ce priveşte Rusia, Curtea a decis, în unanimitate, că nu a avut loc violarea art. 2 CEDO de către autorităţile Rusiei, deoarece acestea nu erau obligate să investigheze moartea drei Ranţeva, care a avut loc în afara jurisdicţiei lor. Curtea a subliniat că autorităţile Rusiei au cerut de câteva ori Ciprului să efectueze o investigaţie suplimentară.

În ceea ce priveşte pretenţia privind violarea art. 3 CEDO, Curtea a susţinut că orice maltratare pe care dra Ranţeva ar fi suportat-o înainte de moarte era legată inerent de presupusa sa traficare şi exploatare şi că acest capăt de acuzare va fi examinat prin prisma pretenţiei privind violarea art. 4 CEDO.

Curtea a constatat în unanimitate, violarea art. 4 CEDO de către autorităţile cipriote din cauză că nu au acordat drei Ranţeva o protecţie practică şi efectivă împotriva traficului şi exploatării - în general şi din cauză că nu au întreprins măsuri specifice pentru protejarea ei - în special. Curtea a notat că două organizaţii neguvernamentale, Interights şi AIRE Centre, au prezentat Curţii materiale potrivit cărora definiţia modernă a sclaviei includea situaţii de genul celei din această cauză, în care victima era subiect al violenţei al constrângerii care îi dădeau făptuitorului un control total asupra victimei.

Curtea a notat că, la fel ca şi sclavia, traficul fiinţelor umane, prin natura şi scopul de exploatare, este bazat pe exercitarea puterii ataşată dreptului de proprietate; acesta tratează fiinţele umane în calitate de produse care pot fi cumpărate şi vândute şi impuse cu forţa să lucreze; implică supravegherea îndeaproape a activităţilor victimei, ale cărei mişcări adesea sunt limitate și implică folosirea violenței și a amenințărilor asupra victimei. Prin urmare, Curtea a conchis că traficarea în sine este interzisă de art. 4 CEDO. Curtea a concluzionat că Cipru a încălcat obligația sa pozitivă ce decurge din art. 4 CEDO din două motive, și anume: în primul rând, omisiunea de a pune în practică un cadru legal și administrativ potrivit în vederea combaterii traficării ca rezultat al existenței regimului de vize artistice și, în al doilea rând, omisiunea poliției de a lua măsuri operative pentru a o proteja pe dra Ranțeva de traficare, în pofida faptului că existau suspiciuni credibile că ea ar fi putut fi victimă a traficului de ființe umane.

Având în vedere constatarea sa cu privire ancheta inadecvată efectuată de autoritățile cipriote sub aspectul art. 2 CEDO, Curtea nu a considerat necesar să examineze separat eficiența anchetei efectuate de Cipru prin prosma art. 4 CEDO.

În ceea ce privește Rusia, Curtea a constatat, în unanimitate, că a avut loc violarea art. 4 CEDO de către autoritățile ruse din cauza omisiunii de a investiga în ce mod și unde dra Ranțeva a fost recrutată și, în special, de a identifica persoanele implicate în recrutarea drei Ranțeva sau metodele de recrutare folosite. Totodată, Curtea a stabilit că Rusia nu a încălcat obligația sa pozitivă ce decurge din art. 4 CEDO, deoarece Rusia nu era obligată să întreprindă măsuri operaționale pentru a o proteja pe dra Ranțeva împotriva traficului.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 5 CEDO de către autoritățile cipriote. Curtea a constatat că reținerea drei Ranțeva pentru circa o oră la secția de poliție și detenția ulterioară a acesteia într-un apartament privat, timp de circa o oră, angajează responsabilitatea Ciprului. Curtea a notat că reținerea drei Ranțeva de poliție, după ce a fost confirmat că șederea acesteia nu era ilegală, este neîntemeiată conform legislației naționale, iar detenția ulterioară a acesteia în apartament este ilegală și arbitrară.

Curtea a acordat reclamantului, cu titlu de satisfacție echitabilă, din partea Ciprului - EUR 40,000 cu titlu de daune morale și EUR 3,150 pentru costuri și cheltuieli, iar din partea Rusiei – EUR 2,000 cu titlu de daune morale.