06 10 2009

La 6 octombrie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a pronunţat hotărârile Deservire SRL c. Moldovei (cererea nr. 17328/04), Petru Roşca c. Moldovei (cererea nr. 2638/05) şi Godorozea c. Moldovei (cererea nr. 17023/05).

*  *  *

În cauza Deservire SRL c. Moldovei, compania reclamantă a fost creată în 1992, în urma divizării unei întreprinderi de stat şi i-au fost alocate o parte din bunurile care aparţineau întreprinderii de stat. În decembrie 1993, autorităţile locale au pus sechestru pe bunurile companiei reclamante în vederea recuperării proprietăţii de stat care se pretindea a fi deţinută de către aceasta. Reclamantul a solicitat returnarea proprietăţii sale şi a indicat că el a plătit pentru bunurile sale în 1992, iar în urma refuzului autorităţilor locale, el a iniţiat proceduri judiciare. În cadrul examinării cauzei în instanţele de judecată naţionale, de 3 ori a fost dispusă rejudecarea cauzei. Procedurile de judecată au finalizat la 23 martie 1998, când Judecătoria Economică a admis parţial pretenţiile companiei reclamante. Hotărârea din 23 martie 1998 nu a fost contestată şi a devenit irevocabilă.

În mai 1998, Procuratura Generală a înaintat un recurs în anulare a hotărârii din 23 martie 1998 şi a solicitat Curţii Supreme de Justiţie să redeschidă procedurile. La 3 iunie 1998, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare. Procedurile s-au finisat cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 octombrie 2003, prin care toate pretenţiile companiei reclamante au fost respinse ca nefondate.

La 28 martie 2008, Curtea de Apel Economică a decis să intenteze procesul de insolvabilitate împotriva companiei reclamante pentru neplata datoriilor.

În faţa Curţii, compania reclamantă a invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de durată excesivă a procedurilor şi din cauza motivării insuficiente a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23 octombrie 2003, a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecţia proprietăţii), deoarece reclamantul şi-a pierdut proprietatea sa în urma hotărârilor judecătoreşti naţionale precum şi a art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv de lipsă a recursurilor efective privind durata excesivă a procedurilor de judecată.

Curtea a examinat pretenţiile reclamantului în temeiul art. 6 § 1 CEDO motivarea insuficientă a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23 octombrie 2003 şi în temeiul art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO şi a conchis că nu dispune de materiale care ar permite să se ajungă la concluzia că există vreo aparenţă de violare a CEDO. Prin urmare, Curtea a considerat că această parte a cererii este în mod vădit neîntemeiată şi inadmisibilă potrivit art. 35 §§ 3 şi 4 CEDO.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO. Curtea a notat că perioada totală a procedurilor a constituit circa 9 ani, însă perioada care a fost luată în consideraţie prin prisma ratione temporis a început la 12 septembrie 1997 şi, prin urmare, a constituit 6 ani şi 41 de zile. Curtea a notat că această cauză nu a fost foarte complexă şi că compania reclamantă a fost responsabilă doar de un număr relativ mic de amânări. Unele tergiversări în examinarea cauzei dispuse de instanţele de judecată rămân a fi inexplicate. Mai mult ca atât, după ce cauza a fost soluţionată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, redeschiderea sa ar fi trebuit să fie operată mai degrabă pentru o determinare rapidă a unor chestiuni excepţionale decât în vederea unei noi examinări de lungă durată. Prin urmare, Curtea a conchis că a existat încălcarea „termenului rezonabil” în această cauză.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 13 CEDO combinat cu art. 6 § 1 CEDO pe motiv de lipsă a recursurilor efective privind durata excesivă a procedurilor de judecată. Curtea a respins argumentul Guvernului precum că art. 192 CPC prevede expres că respectarea termenului rezonabil este verificată de instanţa ierarhic superioară în procesul judecării cauzei. Curtea a notat că ea a respins deja argumente simulare în hotărârea Boboc c. Moldovei (hotărâre din 4 noiembrie 2008, § 41). Curtea a notat că compania reclamantă s-a plâns diferitor autorităţi, inclusiv Consiliului Superior al Magistraturii, şi că o instanţă de judecată a notat expres faptul duratei excesive a procedurilor, fără a accelera procedurile sau a acorda vreo compensaţie pentru aceasta.

Curtea a acordat reclamantului EUR 600 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 1,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către Vitalie NAGACEVSCHI.

*  *  *

În cauza Petru Roşca c. Moldovei, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii) pe motiv de folosire excesivă a forţei pe durata arestării şi din cauza condiţiilor de detenţie după ce a fost arestat; violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate şi siguranţă), pe motiv că detenţia sa a fost ilegală, că nu a fost informat prompt despre motivele arestării sale; violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) pe motiv că nu i-a fost permis să fie reprezentat de un avocat, deoarece nu au fost identificaţi şi audiaţi 2 martori şi din cauza lipsei timpului şi a facilităţilor adecvate pentru a-şi pregăti apărarea; precum şi violarea art. 10 CEDO (dreptul la libertatea de exprimare) pe motiv că arestul său a fost provocat de critica lui faţă de partidul de guvernământ.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 şi a art. 6 § 1 în colaborare cu art. 6 § 3 (c) şi (d) CEDO.

Curtea a acordat reclamantului EUR 2,500 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 1,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către Alexandru POSTICĂ, membru al asociaţiei obşteşti Promo-Lex.

*  *  *

În cauza Godorozea c. Moldovei, reclamanta, Maria GODOROZEA, a invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) pe motiv că Curtea Supremă de Justiţie a adoptat o hotărâre în absenţa sa.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO şi a acordat reclamantei EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 530 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

În faţa Curţii, reclamanta a fost reprezentată de către Vitalie NAGACEVSCHI.