07 08 2009

În lunile mai şi iunie 2009, CtEDO a pronunţat deciziile Deinego c. Moldovei (cererea nr. 31428/05), Sclifos c. Moldovei (cererea nr. 22235/08), Dicusari c. Moldovei (cererea nr. 38655/05), Miroşnicenco c. Moldovei (cererea nr. 38679/05), Agatiev c. Moldovei (cererea nr. 11610/06) şi Cazacu c. Moldovei (cererea nr. 6914/08).

***

În cauza Deinego c. Moldovei, reclamantul, Anatolie DEINEGO, este directorului unui magazin specializat în echipament pentru computere. La 3 decembrie 2004, un inspector al Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) a întocmit un raport, potrivit căruia un angajat al magazinului a vândut discuri DVD, care conţinea informaţie audiovizuală, cu încălcarea dreptului de autor a unei terţe persoane.

La 3 martie 2005, Judecătoria Bălţi a stabilit că reclamantul a comis contravenţia administrativă prevăzută de art. 51/2 § 1 al Codului cu privire la contravenţiile administrative şi l-a obligat să plătească o amendă în sumă de MDL 3,600 (EUR 218). Instanţa s-a bazat, printre altele, pe un raport de expertiză din 8 decembrie 2004, prezentat de către AGEPI, potrivit căruia, vânzarea discurilor DVD în lipsa unor semne speciale eliberate de Agenţie sau în lipsa unui acord cu proprietarul dreptului de autor, constituie contrafacere. Acest raport nu era semnat de către directorul AGEPI.

La 20 aprilie 2005, Curtea de Apel Bălţi a respins recursul reclamantului în absenţa sa. Potrivit reclamantului, acesta nu a fost citat la şedinţa de judecată.

În faţa Curţii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), precum şi violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv că nu a dispus de vreun recurs efectiv în vederea contestării hotărârii judecătoreşti din 20 aprilie 2005 la Curtea Supremă de Justiţie.

La 20 martie 2009, părţile au prezentat Curţii un acord amiabil, prin care Guvernul s-a angajat să plătească reclamantului suma de EUR 800 cu titlu de compensaţii pentru orice daună materială şi morală, precum şi pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.

***

În cauza Sclifos c. Moldovei, reclamanta, Elena SCLIFOS, era beneficiara unei decizii judecătoreşti din 30 mai 2007, prin care Curtea Supremă de Justiţie a anulat o decizie a Consiliului municipal Chişinău prin care acesta a permis vânzarea subsolului care se afla sub apartamentul reclamantei şi pe care aceasta din urmă îl arendase anterior. Instanţa a mai anulat contractele de vânzare-cumpărare a subsolului care au fost încheiate cu terţe părţi şi a dispus restitutio in integrum, precum şi a obligat Consiliul municipal să plătească reclamantei MDL 500 (EUR 30) cu titlu de compensaţie pentru prejudiciu moral. Instanţa a mai recunoscut dreptul prioritar al reclamantei la arendarea subsolului. Deoarece această decizie nu se executa, reclamanta a iniţiat noi proceduri judiciare, prin care a solicitat compensaţii pentru prejudiciul cauzat de neexecutarea hotărârii judecătoreşti în favoarea sa. Procedurile sunt pendinte în faţa Curţii de Apel Chişinău.

În faţa Curţii, reclamanta s-a plâns de violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), deoarece neexecutarea hotărârii judecătoreşti în favoarea sa constituia tratament inuman şi degradant; a art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecţia proprietăţii), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătoreşti definitive în favoarea sa; precum şi a art. 14 CEDO (interzicerea discriminării) combinat cu art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

La 18 martie 2009, Guvernul a prezentat Curţii un acord amiabil, prin care el s-a angajat să plătească reclamantei suma de EUR 1,465 cu titlu de compensaţii pentru orice daună materială şi morală, precum şi EUR 500 pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil. La 30 martie 2009, reclamanta a prezentat Curţii acelaşi acord amiabil, prin care a declarat că a acceptat propunerea Guvernului şi că-şi retrage cererea sa de pe rolul Curţii. 

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.

În faţa Curţii, reclamanta a fost reprezentată de către Ş. Urîtu şi A. Briceag, avocaţi din Chişinău.

***

În cauza Dicusari c. Moldovei, reclamantul, Petru DICUSARI, era beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile din 18 septembrie 2002, prin care Judecătoria Centru a obligat o companie de stat, administrată de Ministerul Comunicaţiilor şi Transportului să plătească reclamantului MDL 3,909 (EUR 299) pentru restanţele la salariu.

La 12 septembrie 2003, reclamantul a decedat. Moştenitorul său a declarat că are intenţia de a continua examinarea cauzei în numele tatălui său. Hotărârea judecătorească din 18 septembrie 2002 în favoarea reclamantului nu a fost executată până la data adoptării deciziei Curţii.

În faţa Curţii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătoreşti într-un termen rezonabil şi de imposibilitate de a obţine compensaţii pentru executarea întârziată; precum şi violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecţia proprietăţii), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătoreşti definitive în favoarea sa.

La 1 aprilie 2009, Guvernul a prezentat Curţii un acord amiabil, prin care el s-a angajat să plătească dlui Serghei DICUSARI, succesorul reclamantului, suma de EUR 1,946 cu titlu de compensaţii pentru orice daună materială şi morală, precum şi pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil. Ulterior, reclamantul a informat Curtea că a acceptat propunerea Guvernului şi a declarat că-şi retrage cererea sa de pe rolul Curţii. 

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.

În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către dl Victoria GUŢU, avocat din Chişinău.

***

În cauza Mironişcenco c. Moldovei, reclamanta, Maria MIRONIŞCENCO, era beneficiara unei hotărâri judecătoreşti irevocabile din 17 iunie 2002, prin care Judecătoria Centru a obligat o companie de stat, administrată de Ministerul Comunicaţiilor şi Transportului să plătească reclamantei MDL 4,557 (EUR 348) pentru restanţele la salariu. Hotărârea judecătorească din 17 iunie 2002 în favoarea reclamantei nu a fost executată până la data adoptării deciziei Curţii.

În faţa Curţii, reclamanta a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecţia proprietăţii), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătoreşti definitive în favoarea sa.

La 1 aprilie 2009, Guvernul a prezentat Curţii un acord amiabil, prin care el s-a angajat să plătească reclamantei suma de EUR 2,253 cu titlu de compensaţii pentru orice daună materială şi morală, precum şi pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil. Ulterior, reclamanta a informat Curtea că a acceptat propunerea Guvernului şi a declarat că-şi retrage cererea sa de pe rolul Curţii. 

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.

În faţa Curţii, reclamanta a fost reprezentată de către Victoria GUŢU, avocat din Chişinău.

***

În cauza Agatiev c. Moldovei, reclamantul, Sergiu AGATIEV, la 16 decembrie 2005, a fost sancţionat de către Judecătoria Dubăsari cu 30 de zile de arest administrativ la cererea Oficiului de executare Dubăsari, după ce reclamantul nu a plătit o amendă de MDL 720 (EUR 46.5) dispusă la 7 iunie 2005 de către Judecătoria Dubăsari în urma comiterii unei contravenţii administrative.

La 16 decembrie 2005, reclamantul a solicitat suspendarea executării hotărârii judecătoreşti pe durata examinării recursului său împotriva hotărârilor din 7 iunie şi 16 decembrie 2005. Reclamantul a mai solicitat extinderea termenului-limită pentru contestarea hotărârii din 7 iunie 2005. La 19 decembrie 2005, Judecătoria Dubăsari a respins cererea reclamantului cu privire la extinderea termenului-limită.

Potrivit reclamantului, fratelui său nu i s-a permis să-l viziteze în detenţie decât la 23 decembrie, când reclamantul a semnat recursul pregătit de fratele său şi de un avocat.

La 26 decembrie 2005, printr-o hotărâre irevocabilă, Judecătoria Dubăsari a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 7 iunie 2005. La 16 ianuarie 2006, reclamantul a fost eliberat după ca a fost privat de libertate pe 30 de zile. La 17 ianuarie 2006, Curtea de Apel Chişinău a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 16 decembrie 2005.

În faţa Curţii, reclamantul a pretins violarea art. 5 § 4 CEDO (dreptul la libertate şi siguranţă), deoarece el a fost împiedicat să depună imediat recursul împotriva hotărârii din 16 decembrie 2005 şi Curtea de Apel Chişinău nu a examinat recursul său prompt; şi a art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), deoarece el nu a fost citat la şedinţa de judecată din 17 ianuarie 2005, pe motiv de durată a procedurilor judiciare, precum şi din cauză că instanţele nu au motivat suficient hotărârile lor judecătoreşti.

La 21 aprilie 2009, părţile au prezentat Curţii un acord amiabil, prin care Guvernul s-a angajat să plătească reclamantului suma de EUR 850 cu titlu de compensaţii pentru orice daună materială şi morală, precum şi EUR 450 pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.

În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către A. Postica, avocat din Chişinău.

***

În cauza Cazacu c. Moldovei, reclamanta, Tamara CAZACU, era beneficiara unei decizii judecătoreşti definitive din 5 noiembrie 2004, prin care Curtea de Apel Chişinău a obligat Ministerul Educaţiei să plătească reclamantei MDL 8,190 (EUR 510) cu titlu de compensaţii materiale pentru perioada forţat de absenţă la lucru în urma concedierii ilegale, MDL 5,000 (EUR 312) cu titlu de compensaţii morale, precum şi MDL 400 (EUR 45) cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică. Hotărârea judecătorească din 5 noiembrie 2004 în favoarea reclamantei nu a fost executată până la data adoptării deciziei Curţii.

În faţa Curţii, reclamanta a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecţia proprietăţii), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătoreşti definitive în favoarea sa.

La 24 aprilie 2009, părţile au prezentat Curţii un acord amiabil, prin care Guvernul s-a angajat să plătească reclamantei suma de EUR 3,000 cu titlu de compensaţii pentru orice daună materială şi morală, precum şi pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.

În faţa Curţii, reclamanta a fost reprezentată de către N. Mardari, avocat din Chişinău.