02 06 2009

În aprilie 2009, CtEDO a pronunţat deciziile Moscal c. Moldovei (cererea nr. 37990/04) şi Frunze c. Moldovei (cererea nr. 22545/05).

***

În cauza Moscal c. Moldovei, reclamantul, Ion MOSCAL, era beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile din 2 mai 2000, prin care Judecătoria a obligat Ministerul Afacerilor Interne să plătească reclamantului MDL 4,673 (EUR 408) pentru restanţele la salariu, precum şi MDL 611 (EUR 53) cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică.

Deoarece Ministerul Afacerilor Interne nu executa hotărârea din 2 mai 2000, la data de 10 mai 2005, reclamantul a iniţiat o procedură judiciară împotriva acestuia, solicitând compensaţii pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti.

La 13 iulie 2005, Ministerul Afacerilor Interne a transferat reclamantului suma de MDL 4,673 (EUR 408) şi l-a informat pe reclamant că putea veni în orice moment la secţia de contabilitate a Ministerului pentru a primi suma de MDL 611 (EUR 53).

Prin hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 28 decembrie 2005, cererea reclamantului de compensare a prejudiciului cauzat prin executarea întârziată a hotărârii din 2 mai 2000 a fost respinsă.

În faţa Curţii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătoreşti într-un termen rezonabil şi de neacordare a compensaţiilor pentru executarea întârziată; precum şi violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătoreşti definitive în favoarea sa.

La 27 februarie 2009, Guvernul a prezentat Curţii un acord amiabil, prin care el s-a angajat să plătească reclamantului suma de EUR 500 cu titlu de compensaţii pentru orice daună materială şi morală, precum şi pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil. Reclamantul a menţionat în acord că a acceptat propunerea Guvernului şi a declarat că-şi retrage cererea sa de pe rolul Curţii. Acordul amiabil a fost semnat de Guvern şi reclamant la 27 februarie 2009.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său. 

***

În cauza Frunze c. Moldovei, reclamantul, Tudor FRUNZE, era beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile din 2 octombrie 2003, prin care Judecătoria Orhei a obligat o companie de stat („compania”) să plătească reclamantului MDL 8,082 (EUR 523) pentru restanţele la salariu.

La 29 octombrie 2004, Departamentul de Executare a informat reclamantul că i+au fost transferaţi MDL 700 (EUR 44). La 7 iulie 2005, compania a achitat reclamantului MDL 6,981 (EUR 466), iar la 9 septembrie 2005 – suma de MDL 400 (EUR 26). Astfel, suma acordată prin hotărârea din 2 octombrie 2003 a fost achitată integral.

În faţa Curţii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătoreşti într-un termen rezonabil şi de neacordare a compensaţiilor pentru executarea întârziată; precum şi violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătoreşti definitive în favoarea sa.

La 6 martie 2009, Guvernul a prezentat Curţii un acord amiabil, prin care el s-a angajat să plătească reclamantului suma de EUR 800 cu titlu de compensaţii pentru orice daună materială şi morală, precum şi pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil. Reclamantul a menţionat în acord că a acceptat propunerea Guvernului şi a declarat că-şi retrage cererea sa de pe rolul Curţii. Acordul amiabil a fost semnat de Guvern şi reclamant la 6 martie 2009.

Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.

În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către dl V. Duca, avocat din Orhei.