Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat o hotărâre importantă contra Moldovei

20 12 2006

La 19 decembrie 2006 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunţat hotărârea sa în cauza Oferta Plus SRL c. Moldova (cererea nr. 14385/04).

În această cauză reclamantul, o companie moldovenească, a livrat energie în Republica Moldova în sumă de peste USD 33,000,000. O parte din această energie a fost consumată de către instituţiile bugetare. Datoriile pentru energia electrică creşteau şi pentru a stinge o parte din acestea, la 27 martie 1998 Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a eliberat o obligaţiune trezorerială nominativă prin care s-a angajat să plătească reclamantului până la MDL 20,000,000 (echivalentul a USD 4,240,702 la acea dată) pentru energia electrică consumată de instituţiile bugetare, conform actelor de verificare eliberate de Întreprinderea de Stat „Moldtranselectro”, până la 10 iulie 1998.

Conform datelor Ministerului Energeticii, la 1 martie 1998 datoriile instituţiilor bugetare pentru energia electrică depăşeau MDL 27,000,000. Până la 10 iulie 1998 Ministerul Finanţelor nu a plătit suma indicată în obligaţiunea trezorerială nominativă pe motiv că Întreprinderea „Moldtranselectro” nu a prezentat actele de verificare.

Reclamantul a solicitat instanţelor judecătoreşti să oblige Ministerul Finanţelor să plătească reclamantului MDL 20,000,000 pentru energia consumată de către instituţiile publice. Prin o hotărâre judecătorească din 27 octombrie 1999, menţinută prin hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 7 mai 2001, Ministerul Finanţelor a fost obligat să plătească reclamantului MDL 20,000,000. Judecătorii au constatat că neprezentarea actelor de verificare de către Întreprinderea „Moldtranselectro” nu poate servi drept temei pentru neexecutarea obligaţiunii trezoreriale nominative.

Între 14 februarie 2000 (ziua la care hotărârea a devenit executorie) şi 25 decembrie 2003 nu a fost întreprins nimic pentru executarea hotărârii din 27 octombrie 1999. Pentru executarea hotărârii, la 26 decembrie 2003 a fost încheiat un acord între reclamant şi Ministerul Finanţelor. Conform acordului, Ministerul Finanţelor urma să plătească reclamantului suma datorată până în luna octombrie a anului 2004, plătind reclamantului câte MDL 2,000,000 lunar, începând cu ianuarie 2004. Între ianuarie şi mai 2004 reclamantului i-au fost plătite doar MDL 5,000,000.

La 13 aprilie 2004 reclamantul a depus o cerere la CtEDO prin care a pretins violarea dreptului la un proces echitabil şi la protecţia proprietăţii prin neexecutarea hotărârii din 27 octombrie 1999.

La 14 aprilie 2004 reclamantul a informat Agentul Guvernamental al Republicii Moldova (dl Vitalie PÎRLOG) despre depunerea cererii la CtEDO, propunând negocierea amiabilă a litigiului.

La 26 aprilie 2004 Agentul Guvernamental a solicitat Ministerului Finanţelor să întreprindă măsuri pentru evitarea condamnării Moldovei de către CtEDO.

La 7 iunie 2004 Ministerul Finanţelor a solicitat Procuraturii Generale să se expună pe marginea temeiniciei plăţilor efectuată către reclamant, manifestându-şi dezacordul cu hotărârea din 27 octombrie 1999.

La 8 iunie 2004 Procuratura Generală a răspuns că hotărârea din 27 octombrie 1999 este netemeinică pe motiv că nu au fost prezentate actele confirmative de livrare de către reclamant a energiei electrice către instituţiile bugetare.

La 12 iulie 2004 Plenul Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul scrisorii Procuraturii Generale din 8 iunie 2004, casează hotărârea din 27 octombrie 1999, cu trimiterea cauzei la rejudecare. În procedura ulterioară pretenţiile reclamantului faţă de Ministerul Finanţelor au fost respinse ca neîntemeiate.

 La 19 octombrie 2004 Procuratura Generală a iniţiat o urmărire penală în temeiul scrisorii Ministerului Finanţelor din 7 iunie 2004. La 9 august 2006 directorul reclamantului (Corneliu ŢURCANU) a fost învinuit de „sustragerea” a MDL 5,000,000 care au fost primiţi de la Ministerul Finanţelor şi de „tentativa de a sustrage” alte MDL 15,000,000. În aceiaşi zi el a fost arestat şi deţinut în arest până la 14 noiembrie 2006.

După casarea hotărârii din 27 octombrie 1999 reclamantul a mai pretins la CtEDO că casarea hotărârii din 27 octombrie 1999 la 12 iulie 2004 a fost abuzivă şi contravine art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 al Protocolului adiţional la Convenţie (protecţia proprietăţii). El mai pretindea că urmărirea penală a fost iniţiată pentru a intimida reclamantul pentru depunerea cererii la Curte şi că pe durata întâlnirilor cu directorul reclamantului la CCCEC reprezentantul reclamantului la CtEDO era despărţit de arestat prin o fereastră de sticlă, ce nu permitea să îşi reprezinte adecvat clientul şi contravine art. 34 al Convenţiei (dreptul de a depune o cerere la Curte).

CtEDO a constatat că hotărârea din 27 octombrie 1999 nu a fost executată timp de 3 ani şi 8 luni şi că casarea hotărârilor în folosul reclamanţilor la 12 iulie 2004 a fost abuzivă, fapte ce contravin art. 6 al Convenţiei şi art.1 al Protocolului adiţional la Convenţie.

Curtea a mai constatat că urmărirea penală împotriva directorului reclamantului şi arestul acestuia au avut drept scop descurajarea reclamantului în menţinerea cererii depuse la CtEDO, ce contravine art. 34 al Convenţiei. Instanţa de la Strasbourg a mai constatat că reprezentantul reclamantului la CtEDO nu a putut discuta liber cu directorul reclamantului în cadrul întrevederilor avute la CCCEC, deoarece erau despărţiţi printr-o fereastră de sticlă, ce constituie o altă violare a art. 34 al Convenţiei.   

Curtea a rezervat chestiunile ce ţin de daunele morale şi materiale şi costuri şi cheltuieli pentru o hotărâre separată.

Doar prejudiciile materiale aduse reclamantului în aceste proceduri depăşeşte EUR 1,200,000

Persoanele responsabile de condamnarea Moldovei (conform funcţiei la ziua comiterii abaterii):

(a)    neexecutarea hotărârii judecătoreşti – Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova

(b)    casarea abuzivă a hotărârii judecătoreşti în folosul reclamantului:

-    a depus cererea de revizuire – Zinaida GRECIANÎI, Ministru al Finanţelor;

-    a susţinut cererea de revizuire – Nicolae OPREA, Procuror General interimar;

-    a casat abuziv hotărârea din 27 octombrie 2004 – Plenul Curţii Supreme de Justiţie (a se identifica componenţa exactă).

(c)    respingerea nemotivată a pretenţiilor reclamantului faţă de Ministerul Finanţelor – Natalia MOLDOVANU, Ion PLATON, Nina CERNAT, Vicepreşedinte şi respectiv, judecători, Curea Supremă de Justiţie;

(d)    iniţierea şi instrumentarea urmăririi penale împotriva directorului reclamantului:

-    a solicitat Ministerului Finanţelor să întreprindă măsuri pentru evitarea condamnării Moldovei la CtEDO – Vitalie PÎRLOG, Agent Guvernamental;

-    a solicitat examinarea cauzei de către procuratură – Zinaida GRECIANÎI, Ministru al Finanţelor;

-    a iniţiat urmărirea penală – Alexandru SICINSKI, Procuror şef adjunct al secţiei investigaţii financiar-economice, Procuratura Generală;

-    a insistat asupra continuării urmăririi penale – Valeriu GURBULEA, prim-adjunct al Procurorului General;

-    a instrumentat cauza penală – Eugen BÎCU, Bogdan ZUMBREANU, Vitalie GALERU, ofiţeri de urmărire penală, CCCEC şi Lilian RUDEI, procuror, Procuratura Anticorupţie;

-    a respins cererile avocatului reclamantului de a se întâlni cu directorul reclamantului fără a fi despărţiţi de un perete de sticlă - Eugen BÎCU, ofiţer superior de urmărire penală, CCCEC;

-    a refuzat anularea deciziei de iniţiere a urmăririi penale – Anatol BORDIAN, judecător de instrucţie, Judecătoria Rîşcani, municipiului Chişinău;

-    a dispus transmiterea cauzei penale spre examinare instanţei de judecată, Mircea ROŞIORU, Procuror, Procuratura Anticorupţie.

(e)    arestarea directorului reclamantului:

-     a solicitat arestarea – Lilian RUDEI, procuror în Procuratura Anticorupţie;

-    a dispus arestarea – Ion MOROZAN, judecător de instrucţie, Judecătoria Buiucani, municipiul Chişinău;

-    au refuzat anularea deciziei de arestare – Tudor MICU, Gheorghe STRATAN, Dina ROTARCIUC, judecători, Curtea de Apel Chişinău;

-    a refuzat să acorde o copie de pe documentul care a servit drept temei pentru arestarea reclamantului – Aliona DANILOV, vicepreşedinte, Judecătoria Buiucani, municipiul Chişinău;

-    a obiectat împotriva demersului de eliberare – Mircea ROŞIORU, Procuror, Procuratura Anticorupţie;

-    au respins demersul de eliberare – Ecaterina PALANCIUC, Nicolae GORDILĂ, Dina SUŞCHEVICI, judecători, judecătoria Centru, municipiul Chişinău;