10 03 2009

La 10 martie 2009, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului  a pronunţat hotărârea Paladi c. Moldovei (cererea nr. 39806/05).

Anterior, la 10 iulie 2007, Camera a Patra a Curţii a pronunţat hotărârea în cauza Paladi c. Moldovei, în care a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO, deoarece reclamantul nu a beneficiat de asistenţă medicală necesară în IDP al CCCEC, în urma transferului întârziat (peste 4 luni) a reclamantului la Centrul Republican de Neurologie şi în urma întreruperii tratamentului medical al reclamantului la CRN între 11 şi 14 noiembrie 2005. Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 5 § 1 CEDO prin deţinerea reclamantului sub arest fără un mandat legal după 22 octombrie 2004, când mandatul de arest a expirat. Curtea a mai constatat, cu şase voturi „pro” şi unul „contra”, violarea art. 34 CEDO din cauza executării întârziate a măsurilor interimare dispuse de Curte.

La 31 ianuarie 2008, colegiul de cinci judecători al Marii Camere a acceptat cererea Guvernului Republicii Moldova de retrimitere a cauzei Paladi c. Moldovei în faţa Marii Camere a Curţii. La 14 mai 2008, au avut loc audieri publice în această cauză.

*  *  *

În această cauză, reclamantul este fostul viceprimar al municipiului Chişinău. La 17 septembrie 2004, Centrul pentru Combaterea Crimei Organizate şi a Corupţiei (CCCEC) a iniţiat o urmărire penală în privinţa reclamantului în temeiul art. 185 (3) şi 327 (2) ale Codului de procedură penală.

La 24 septembrie 2004, reclamantul a fost reţinut de către ofiţerii CCCEC. La 27 septembrie 2004, Judecătoria Buiucani a emis un mandat de arest pe numele reclamantului pe un termen de 30 zile.

La 22 octombrie 2004, dosarul penal împotriva reclamantului a fost transmis în instanţa de judecată pentru examinare. La 15 decembrie 2005, reclamantul a fost eliberat de sub arest. După data de 22 octombrie 2004 şi până la eliberarea reclamantului de sub arest, mandatul de arest nu a fost prelungit. Pe durata arestului, reclamantul a depus 10 cereri de eliberare de sub arest (habeas corpus). Toate cererile au fost respinse.

Între 24 septembrie 2004 şi 25 februarie 2005, reclamantul a fost deţinut în Izolatorul de Detenţie Provizorie al CCCEC. Reclamantul suferea de o serie de boli serioase (diabet (insulin dependent), insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială, bronşită cronică, pancreatită şi hepatită). Pe perioada detenţiei el a fost vizitat de diferiţi medici. Unii din ei au considerat că reclamantul avea nevoie de intervenţii chirurgicale, care puteau fi efectuate doar în instituţii medicale. Potrivit reclamantului, CCCEC nu dispunea de personal medical înainte de februarie 2005. Asistenţa medicală solicitată de rude şi avocat era acordată sporadic şi doar în cazuri de urgenţă.

La 25 februarie 2005, reclamantul a fost transferat la Închisoarea nr. 3 din mun. Chişinău. În martie 2005, reclamantul a fost transferat la spitalul Departamentului Instituţiilor Penitenciare din localitatea Pruncul (spitalul penitenciar). La 20 mai 2005, un neurolog de la Centrul Republican de Neurologie (CRN) a recomandat transferarea reclamantului într-o instituţie unde ar fi putut fi supus terapiei HBO (hyperbaric oxygen therapy). Între mai şi septembrie 2005, directorul spitalului a informat instanţele de judecată de 7 ori despre imposibilitatea aplicării acestei terapii în acest spital din cauza lipsei echipamentului medical.

La 7 şi 15 septembrie 2005, reclamantul a fost examinat de consiliul medical al Ministerului Sănătăţii. La recomandarea acestuia, la 20 septembrie 2005, Judecătoria Centru a dispus transferul reclamantului la CRN, unde dlui Paladi i s-a aplicat terapia HBO. Conform reclamantului, el era escortat fiecare a doua zi la Spitalul Clinic Republican (SCR) unde era examinat. Terapia a avut rezultate pozitive şi medicii SCR au prescris reclamantului continuarea acesteia până la 28 noiembrie 2005. La 9 noiembrie 2005, CRN a informat instanţa de judecată despre îmbunătăţirea stării de sănătate a reclamantului şi a recomandat externarea acestuia. La 10 noiembrie 2005, instanţa de judecată a dispus transferul dlui Paladi la spitalul penitenciar.

În seara zilei de 10 noiembrie 2005, Curtea a indicat prin fax Guvernului Republicii Moldova măsura interimară potrivit art. 39 al Regulamentului Curţii prin care cerea ca reclamantul să nu fie transferat de la CRN. La 11 noiembrie 2005, Grefierul Adjunct al Secţiunii a Patra a încercat fără succes să contacteze oficiul Agentului Guvernamental prin telefon. La 11 noiembrie 2005, avocatul reclamantului a solicitat instanţei de judecată suspendarea transferării reclamantului, prezentând instanţei scrisoarea Curţii cu privire la măsura interimară. Această cerere nu a fost examinată. În aceeaşi zi, reclamantul a fost transferat la spitalul penitenciar.

La 14 noiembrie 2005, la cererea Agentului Guvernamental, Judecătoria Centru a dispus transferarea reclamantului la CRN până la 29 noiembrie 2005. Potrivit reclamantului, fiind adus la CRN, el a aşteptat circa 6 ore pentru a fi internat la CRN, deoarece medicii refuzau să-l interneze, motivul declarat fiind lipsa fişei medicale.

*  *  *

În faţa Curţii, reclamantul a pretins violarea art. 3 (interzicerea torturii) deoarece pe perioada detenţiei nu a beneficiat de asistenţă medicală adecvată; violarea art. 5 § 1 (legalitatea lipsirii de libertate) deoarece a fost deţinut fără un mandat de arest valabil după transmiterea cauzei în instanţa de judecată şi prin arestarea sa în lipsa unor „motive verosimile de a bănui că el a săvârşit o infracţiune”; violarea art. 5 § 3 (motivarea arestului) prin privarea de libertate fără motive suficiente şi relevante; violarea art. 5 § 4 (dreptul la un recurs împotriva deciziei de privare de libertate) prin examinarea prea îndelungată a cererii habeas corpus şi refuzul de a examina recursul împotriva încheierii de respingere a cererii sale habeas corpus şi violarea art. 34 ale Convenţiei (dreptul de a sesiza Curtea) prin conformarea întârziată cu măsurile interimare dispuse de Curte.

*  *  *

Marea Cameră a Curţii, cu 15 voturi „pro” şi 2 „contra”, a confirmat hotărârea Camerei care a constatat violarea art. 3 CEDO pe motiv că reclamantul nu a beneficiat de asistenţă medicală potrivită stării sale grave de sănătate. Prin urmare, reclamantul a fost supus unui tratament inuman şi degradant.

Marea Cameră a Curţii, cu 16 voturi „pro” şi unul „contra”, a confirmat hotărârea Camerei care a constatat violarea art. 5 § 1 CEDO prin deţinerea reclamantului sub arest fără un mandat legal după expirarea mandatului de arest. Marea Cameră a Curţii a confirmat, în unanimitate, hotărârea Camerei care, în lumina acestei constatări, nu a găsit necesar de a examina separat pretenţiile reclamantului cu privire la violarea art. 5 §§ 3 şi 4 ale Convenţiei.

Marea Cameră a Curţii a constatat, cu 9 voturi „pro” şi 8 „împotrivă”, violarea art. 34 CEDO. Curtea a notat că măsurile interimare pe care ea ar putea să le indice au scopul de a asigura dreptul efectiv de a sesiza Curtea, garantat de art. 34 al Convenţiei. Neîntreprinderea de către autorităţi a tuturor măsurilor care puteau fi rezonabil întreprinse, pentru a se conforma măsurilor interimare date de Curte, constituie o violare a art. 34. Mai mult, statul nu poate substitui prin propriile sale decizii decizia Curţii de a dispune măsurle interimare, cum ar fi verificarea existenţei unui risc de prejudiciere imediată şi ireparabilă a reclamantului la momentul când măsura interimară a fost dispusă, precum nu poate nici decide termenii în care să se conformeze cu o asemenea măsură.  

Curtea a notat că măsura interimară dispusă de ea la 10 noiembrie 2005 cerea autorităţilor să se abţină de la transferarea reclamantului de la CRN. Curtea a menţionat că nu a fost disputat de către părţi fpatul că, la 11 noiembrie 2005, dl Paladi nu se mai afla la CRN, ci la spitalul penitenciar. Curtea a notat că nu deţine probe care ar demonstra veridicitatea declaraţiei Guvernului precum că reclamantul a fost transferat la spital înainte ca Guvernul să afle despre măsura interimară. Curtea a conchis că Guvernul nu s-a conformat măsurii interimare. În ceea ce priveşte existenţa unor impedimente obiective care ar justifica nerespectarea măsurii interimare, Curtea a notat că autorităţile moldoveneşti au dat dovadă de neglijenţă şi pasivitate care erau incompatibile cu obligaţiile lor care decurg din art. 34 CEDO. Aceasta se referă atât la Agentul guvernamental, care era responsabil de transmiterea imediată a măsurii interimare autorităţilor judecătoreşti relevante, cât şi la aceste autorităţi judecătoreşti, care erau responsabile de adoptarea unei hotărâri pentru a preveni transferarea reclamantului. Curtea a mai menţionat că faptul că, deşi riscul asupra sănătăţii reclamantului nu s-a materializat, acest lucru nu influenţează constatarea să că autorităţile moldoveneşti nu şi-au onorat obligaţiile impuse de art. 34 CEDO.

Curtea a acordat reclamantului EUR 2,080 cu titlu de prejudicii materiale, EUR 15,000 cu titlu de prejudicii morale şi EUR 7,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli (EUR 4,000 fiind acordaţi de Cameră iar EUR 3,000 pentru procedurile care urmat după hotărârea Camerei), şi orice alte taxe care urmează a fi plătite din aceste sume.

*  *  *

Reclamantul a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl Gheorghe ULIANOVSCHI, avocat din Chişinău.